Tehnologia de cultură pentru Negrilică (Cernuşca) (Nigella sativa L.)

Negrilica este o specie care se cultivă pentru seminţele sale aromate mici, negre, cu miros caracteristic şi gust plăcut.

Utilizarea majoră a seminţelor de negrilică este, după cum prezintă E. Păun şi colaboratorii, în industria alimentară, în special pentru condimentarea unor sortimente de brânzeturi (Evdochia Coiciu şi Racz). Se foloseşte şi în panificaţie sau la conservarea legumelor prin murare (Zemlinskis). Zolotnitkaia menţionează utilizarea negrilicăi sub formă de ceai pentru reglementarea activităţii cardiace, iar Rakesh şi colaboratorii au evidenţiat acţiunea antimicrobiană şi antihelmintică a uleiului volatil extras din seminţele speciei. Uleiul volatil se întrebuinţează în parfumerie (miros asemănător celui de muscat şi camfor) şi uleiul gras (circa 35%) la fabricarea săpunurilor (Topalov). Negrilica este o bună plantă meliferă. De la negrilică se folosesc primordial seminţele (Semen Nigellae). Seminţele conţin 0,5-1,5% ulei volatil, din care s-au separat cromatografic steroli. Aceştia sunt: colesterol, campesterol, stigmasterol, beta sitosterol şi alfa spinasterol (Salama). Tot din ulei s-a separat un compus carbonilat - nigelona, activ în brohospasmele histaminice. Seminţele mai conţin 25-40% ulei gras, melantină (o saponină 1,5%), o substanţă amară, nigelină, tanin, timochinonă, care este un compus cu acţiune coleretică (El-Dakhalhny). Seminţele au acţiune antihistaminică, coleretică, slab diuretică şi carminativă. Negrilica (Nigella sativa) este o plantă anuală, erbacee, erectă, înaltă de 40 cm, cu rădăcina pivotantă, subţire şi cu tulpina simplă sau ramificată, cilindrică, păroasă. Frunzele sunt alterne, lungi de 2-3 cm, de 2-3 ori sectate, cu lacinii liniare sau îngust lanceolate. Florile, solitare, se dezvoltă în vârful tulpinii şi ramificaţiilor, au învelişul floral simplu, petaloid, alcătuit din cinci foliole albe, cu vârful albastrui-verzui, bilabiate, cu labiul superior mai scurt şi cu 5-8 nectarii lungi de 7 mm. Gineceul este superior. Înfloreşte în lunile mai-iunie. Fructul este o capsulă alungit globuloasă, alcătuită din folicule concrescute până la vârf, fiecare cu un rostru larg. Seminţele sunt numeroase, mici, de 2-4 mm lungime, 1,5-2 mm lăţime şi de circa 1 mm grosime, negre, glabre şi zbârcite. Greutatea a 1.000 de seminţe este de circa 2 grame. Dintre speciile cultivate, Nicella damascena L., răspândită ca plantă decorativă, are florile mari şi petalele albastre deschis, iar la baza florilor şi a capsulelor, un involucru multifidat. Seminţele conţin nigelina, glucozide (4,2%), ulei gras (până la 42%) şi alcaloidul damasceina. Nigella arvensis L. este o buruiană frecventă, cu conţinut mai redus în ulei volatil. În România se cultivă o populaţie de Nigella sativa, numită de Brăila.

Negrilica este originară din sudul Europei şi nordul Africii. Este răspândită în flora multor ţări din Europa, Asia Mică, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Topalov semnalează cultivarea negrilicăi în Rusia, Bulgaria, Germania, Franţa, iar Salama, în Sudan şi Egipt. În România, se cultivă prin grădini, în special în sudul ţării. Apare şi sălbatică, în semănături sau pe coline însorite, ca buruiană. Este zonată în sudul ţării, în judeţele Constanţa şi Brăila. În ceea ce priveşte particularităţile şi cerinţele biologice ale negrilicăi, putem prezenta că, din punct de vedere al temperaturii, negrilica este puţin pretenţioasă faţă de acest element tehnologic, suportând bine şi temperaturile ridicate. În privinţa apei, specia are cerinţe moderate faţă de umiditatea solului şi cea atmosferică. Faţă de lumină, negrilica este o plantă iubitoare de lumină şi se dezvoltă bine în condiţii de insolaţie puternică. Analizând solicitările în privinţa solului, pentru o bună creştere şi dezvoltare optimă, negrilica necesită soluri mijlocii, bogate, afânate.

Tehnologia de cultivare

Locul în asolament - negrilica nu are pretenţii prea mari faţă de planta premergătoare, exceptând însă premergătoarele care sărăcesc solul în substanţe nutritive. Poate reveni pe acelaşi teren numai după 4-6 ani.

Fertilizarea - specia reacţionează în mod pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor minerale. Îngrăşămintele cu azot se administrează primăvara, în doze moderate, de 40-50 kilograme azot/hectar. Îngrăşămintele cu fosfor se aplică în aceleaşi doze, toamna, încorporându-se sub arătura de bază.

Pregătirea solului - lucrările de bază ale solului se efectuează în funcţie de perioada când terenul este eliberat de planta premergătoare şi de umiditatea solului. După premergătoare timpurii, dacă solul are umiditate suficientă, se execută imediat arătura, la adâncimea de 22-25 cm, cu plugul în agregat cu grapa stelată. În caz că umiditatea solului nu permite efectuarea acestei lucrări, se va face o discuire, urmând ca arătura să se execute la o umiditate optimă a solului pentru această lucrare. După recoltarea plantelor premergătoare târzii, se efectuează imediat arătura adâncă, la adâncimea de 22-25 cm. Primăvara devreme, în scopul pregătirii patului germinativ, solul se va lucra cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili.

Modul de înmulţire al speciei este prin seminţe.

Epoca de semănat - semănatul se efectuează primăvara devreme, în luna martie.

Distanţa şi adâncimea de semănat - distanţa de semănat se stabileşte în funcţie de gradul de îmburuienare al terenului. Pe terenurile curate de buruieni şi bine lucrate, negrilica se poate semăna în rânduri duble. Între două rânduri apropiate se lasă o distanţă de 15 cm, iar între rândurile duble, 50 cm. Pe solele îmburuienate se seamănă la distanţă de 50 cm, care permite efectuarea lucrărilor mecanice de întreţinere.

Adâncimea de semănat este de 1-2 cm.

Norma de semănat - pentru un hectar de cultură sunt necesare 10 kilograme de sămânţă.

Desimea plantelor la răsărire va fi de 220 de plante/metrul pătrat în cazul semănatului în rânduri apropiate şi de 140-160 de plante/metrul pătrat când se seamănă în rânduri la 50 cm. Pentru semănat se folosesc seminţe din clasele 1 sau 2, care au indici de calitate prevăzuţi în STAS-urile în vigoare, cu puritatea fizică minimă de 85-95% şi germinaţia minimum 75-85%. Însămânţarea se face cu semănătoarea SUP-21 sau SUP-29.

Lucrările de întreţinere - după circa două săptămâni de la semănat, când negrilica răsare, se execută prima praşilă şi se plivesc buruienile pe rând. În timpul perioadei de vegetaţie se efectuează cel puţin trei praşile şi două pliviri. În loturile destinate producerii materialului de înmulţire, izolate în spaţiu, înainte de înflorit, se efectuează purificarea biologică, eliminându-se plantele netipice, slab dezvoltate sau bolnave. De asemenea, se vor îndepărta buruienile de carantină (cucuta, costreiul etc.).

Boli şi dăunători - specia a fost introdusă relativ recent în cultură şi până în prezent nu s-au semnalat boli şi dăunători specifici care să diminueze producţia. În Egipt, El-Hissy şi colaboratorii au identificat în rizosfera plantelor de negrilică agenţii patogeni Fusarium moniliforme Scheld. şi Aspergillus sp., care produc fuzarioza şi, respectiv, mucegaiul seminţelor.

Recoltare - epoca de recoltare - culturile de negrilică se recoltează când 60-70% din plantele din lan au ajuns la maturitate, moment în care seminţele sunt de culoare neagră, iar fructele sunt încă imature. După Topolov, în seminţe, uleiul volatil se acumulează odată cu formarea şi dezvoltarea acestora, ajungând la nivelul maxim înaintea coacerii complete. În această fază capsulele încep să se îngălbenească, iar seminţele să se înnegrească. Uleiul volatil se acumulează endogen în celulele răspândite în toate ţesuturile seminţei. Întârzierea recoltării peste momentul optim conduce la pierderi însemnate, din cauza scuturării seminţei.

Modul de recoltare - pe suprafeţe mari, negrilica se recoltează cu combine de mare capacitate, reglate corespunzător, pentru a preveni pierderile prin scuturare. Pe suprafeţe mici, plantele se recolteaza cu secera, apoi se leagă în snopi, care se transportă la arie pentru completarea coacerii. Treieratul se execută staţionar, cu combina sau cu batoza de cereale (acolo unde mai există aceste maşini agricole). De pe un hectar se pot obţine producţii de 6-8 qintale de seminţe.

Prelucrarea materiei prime

Condiţionarea - aceasta se realizează prin cernere, vânturare sau selectare.

Uscarea - seminţele se pot usca direct la soare sau în încăperi special amenajate, aşezându-se în straturi subţiri, care se lopătează continuu.

Ambalarea, păstrarea - umiditatea optimă a seminţelor care urmează a fi ambalate şi păstrate trebuie să fie de maximum 10%. Seminţele condiţionate se ambalează în saci, care se păstrează până la livrare în încăperi uscate, curate şi aerisite.

Victor VĂTĂMANU