Tehnologia de cultură pentru obligeana Acorus calamatus L.

Obligeana este o plantă aromatică ai cărei rizomi au fost utilizaţi de-a lungul vremii în medicina tradiţională în bolile de dinţi, ca tonifiant, şi în bolile de ochi (Teton, citat de E. Păun, A. Mihalea, Maria Verzea, O. Cosocariu).

Rizomul este un produs amar aromatic, folosit în scopuri terapeutice, ca tonic amar pentru crearea apetitului, în bolile de ulcer stomacal şi duodenal şi ale intestinului gros (Skliarevskii şi Gubanov, Stoianov). În India, ca şi în USA, rizomii au fost întrebuinţaţi de unele triburi în tratamentul febrelor, tusei, durerilor de gât (Walt, citat de Karnick), precum şi pentru bolile de stomac în indigestii şi dureri acute (Krochmal) ca tonic nervos, în bronşite, dizenterie şi colici la copii, contra insectelor şi muşcăturilor de şarpe (Chopra şi colaboratorii, citaţi de Karnick).

Are acţiune asupra sistemului nervos central, îmbunătăţind memoria, are efecte pozitive în tratamentul isteriei, demenţei, epilepsiei şi hemoroizilor, înlătură senzaţia de frig şi stabilizează reacţiile auditive (Karnick). Sub formă de infuzii sau pudră, rizomii se folosesc în medicina populară din Rusia în tratarea calviţiei parţiale, a rănilor sau plăgilor. Obligeana este menţionată printre plantele cu uleiuri volatile utilizate în  tratamentul cancerului. Frunzele pot fi folosite ca aromatizant al încăperilor, iar rizomii drept condiment.

Acorus camatus este o specie perenă, erbacee, cu înălţime până la 1,5 metri, cu miros aromatic specific. Partea subterană este reprezentată de un rizom orizontal, gros, cărnos, lung de 0,3-1,0 metri (1,5), articulat, cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive gălbui, groase şi ramificate. Pe porţiunile mai vechi, rizomul prezintă cicatrice semicirculare. În secţiune transversală rizomul apare eliptic, cu interior alb, spongios. După uscare, are culoare gălbuie sau roşcată şi prezintă un miros aromatic. Tulpina aeriană este tetraunghiulară. Poartă o singură frunză, la subsoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. Frunzele pornesc din rizomi, sunt înguste, cu teaca lungă de 30-50 cm, roşcate la bază, cu limbul lung de 30-70 cm şi lat de 1-2 cm, întreg, ascuţit la vârf, cu nervura mediană foarte pronunţată pe ambele feţe.

Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice, cărnoasă, cilindrică, lungă de circa 10 cm, cu sute de flori înşirate des în rânduri drepte şi formate din 6 tepale verzui, obovate, lungi de circa 1 mm, cu vârful recurbat, 6 stamine şi ovar trilocular. Fructele sunt numeroase, piramidale, reprezentând bace roşiatice, cu lungimea de 0,4-0,6 cm şi lăţimea de 0,2-0,3 cm, care includ câteva seminţe fusiforme. După alţi autori, fructele nu sunt bace, ci capsule cafenii, cu trei alveole şi 3-9 seminţe.
Seminţele au formă neregulată, sunt cafenii deschis, cu lungimea de 0,2-0,4 cm şi lăţimea de 0,1 cm. Greutatea a 1.000 de seminţe este de 0,14-0,17 grame.
Locul în asolament - obligeana nu poate reveni pe acelaşi teren mai devreme de 4-5 ani.
Fertilizarea - terenul care urmează a fi cultivat cu obligeană se fertilizează, după cum prezintă E. Păun şi colaboratorii, cu 20-30 tone gunoi de grajd la hectar, administrate toamna şi încorporate prin arătura de bază. În lipsa acestuia se vor aplica îngrăşăminte minerale (doze în substanţă activă): azot = 40-50 kilograme la hectar; fosfor = 40-60 kilograme la hectar şi potasiu = 40-50 kilograme la hectar.

Îngrăşămintele minerale influenţează pozitiv creşterea şi dezvoltarea rizomilor de obligeană. Rezultatele obţinute de Karnick prin aplicarea îngrăşămintelor N:P:K în doze de 20:20:20 substanţă activă de trei ori în decursul perioadei de vegetaţie au condus la mărirea lungimii maxime şi a diametrului, dar şi a greutăţii rizomului de obligeană. Acelaşi autor a evidenţiat efectul pozitiv de fitohormoni 2,4 D, IAA, GA asupra mărimii şi greutăţii rizomilor.

Pregătirea solului - imediat după ce terenul a fost eliberat de planta premergătoare se execută o arătură la adâncimea de 25-30 cm. Pregătirea solului în vederea plantării se face cu combinatorul, iar în lipsa acestuia, cu discul, urmat de grapa cu colţi reglabili. Crăciun şi colaboratorii recomandă ca terenul să se niveleze şi să se împartă în parcele de 0,25 hectare, delimitate între ele prin diguri înalte de 30 cm, pentru a putea fi inundate pe timpul vegetaţiei.
Modul de înmulţire - obligeana se înmulţeşte pe cale vegetativă, prin rizomi.
Epoca de plantat - aceasta are loc toamna, în luna octombrie Înainte de plantare, rizomii se fragmentează în porţiuni de 5-6 cm lungime, fiecare cu 2-3 muguri.
Distanţa şi adâncimea de plantat - distanţele de plantare sunt de 60 cm între rânduri şi 30 cm pe rând, Rizomii se plantează orizontal, la o adâncime de 6-8 cm.
Norma de rizomi - pentru plantarea unui hectar de cultură de obligeană este necesar un număr de 50-60 mii de rizomi.

Lucrări de întreţinere - primăvara, după ce plantele răsar, pe solurile din preajma apelor stagnante sau curgătoare, cultura se inundă cu un strat de apă de 4-5 cm înălţime, având grijă ca apa să nu acopere complet plantele, pentru a nu le asfixia. Plantele se menţin în apă tot timpul vegetaţiei, cu mici întreruperi, când trebuie să se afâneze terenul şi să se efectueze lucrările de plivire a buruienilor. Lucrările de întreţinere se repetă de 2-3 ori în decursul perioadei de vegetaţie. Înainte de executarea acestora, terenul evacuat de apă se lasă 2-3 zile pentru a se zvânta. Toamna, apa se evacuează. În anul al II-lea de cultură, primăvara devreme, terenul se afânează, apoi se inundă, la fel ca în anul precedent, şi se aplică aceleaşi lucrări de întreţinere. Pe solurile umede, cu exces de umiditate, lucrările de întreţinere constau în efectuarea praşilelor mecanice sau manuale între rânduri şi a celor manuale pe rând, distrugându-se buruienile şi afânându-se solul.

Boli, dăunători, combatere - la aceasta specie nu s-au semnalat până în prezent boli şi dăunători care să producă pagube însemnate.

Recoltare

Epoca de recoltare - rizomii se recoltează când sunt bine dezvoltaţi, la sfârşitul anului al II-lea de cultură, toamna, după evacuarea apei şi zvântarea terenului
Modul de recoltare - rizomii se extrag din sol la adâncimea de 20-30 cm cu cazmaua, plugul sau maşina de recoltat cartofi.

Prelucrarea materiei prime

Condiţionarea - imediat după recoltare rizomii se spală, se curăţa de rădăcini, li se îndepărtează părţile aeriene, se scurtează în fragmente de 10-15 cm, cei mai groşi se despică şi se decojesc dacă se solicită ca produsul să fie cojit.

Uscarea - materia primă vegetală se zvântă câteva zile, după care se usucă în încăperi bine aerisite, încălzite sau în uscătoare, la 30-35 grade Celsius. Randamentul la uscare este, în general, de 3-5:1, dar au fost indicate şi randamente mai mari, de 8-10:1. De pe un hectar cultivat cu obligeană se pot obţine producţii medii de circa 25-30 qintale de rizomi în stare deshidratată.

Distilarea - din studiile efectuate în Rusia de Tanasienko rezultă că extragerea uleiului volatil din rizomi (uscaţi şi nemăcinaţi) durează, în condiţii de producţie, 72 de ore. Dacă rizomii întregi, care au fost supuşi procesului de distilare, se usucă şi se macină fin, după un nou proces de distilare se mai obţine circa 1% ulei volatil. Măcinarea rizomilor uscaţi în făină grosieră determină scurtarea perioadei de distilare la 22 de ore. Cea mai mare cantitate de ulei volatil se obţine din faina foarte fină (Tanasienko), trecută prin sita cu ochiuri în diametru de 1,0 mm. Acelaşi autor arată că din făina foarte fină cantitatea maximă de ulei volatil se extrage în decurs de 18 ore de distilare; durata de 9 ore de distilare este însă economică.

Ambalarea şi păstrarea rizomilor de obligeana

După uscare, rizomii de obligeană se păstrează în încăperi uscate, răcoroase şi aerisite. Se consideră corespunzătoare păstrarea rizomilor uscaţi la temperaturi de 10-23 grade Celsius şi în condiţii de umiditate atmosferică de 60% (Elbanowska şi colaboratorii). Depozitarea în încăperi cu temperaturi şi umiditate atmosferică mai ridicate decât cele menţionate duce la scăderea concentraţiei în principii active. După un an de păstrare, conţinutul în ulei volatil se micşorează cu circa 27%. Depozitarea pe o perioadă mai lungă de 2-3-4 ani determină scăderea conţinutului în ulei volatil cu circa 40-57%.


Victor VĂTĂMANU