Tehnologia de cultură pentru secară

Tehnologia de cultură pentru secară

Rotaţia

Secara este o plantă cu cerinţe reduse faţă de premergătoare, putându-se cultiva în monocultură mai mulţi ani la rând. Totuşi, cele mai bune premergătoare s-au dovedit a fi speciile care eliberează terenul devreme şi lasă solul curat de buruieni. Pentru zonele mai calde din sud şi Dobrogea, cele mai bune premergătoare s-au dovedit a fi cartoful timpuriu, pepenii verzi, fasoliţa şi tutunul. În zonele mai umede şi reci, bune premergătoare au fost leguminoasele anuale pentru boabe, trifoi, inul pentru fibră, răpită şi porumbul masă verde. Pentru zonele de stepă, cu soluri fertile, secara se cultivă după rapiţă, porumb pentru siloz sau pentru boabe (hibrizi timpurii), inul pentru ulei sau floarea-soarelui timpurie. Indiferent de planta premergătoare, aceasta trebuie să elibereze terenul până la 8-10 septembrie, să fie lipsită de boli şi dăunători şi să nu se fi aplicat erbicide care au efect remanent. Cultivată pentru masa verde sau ca borceag de toamnă, secara se recoltează foarte devreme în primăvară şi permite realizarea de culturi succesive. La rândul ei, după cum prezintă Gh. Matei, secara se dovedeşte a fi o foarte bună premergătoare pentru majoritatea speciilor cu care intră în asolament (cele mai bune rezultate au fost obţinute când a fost introdusă în asolamente de 3-4 ani), deoarece eliberează terenul devreme şi permite efectuarea lucrărilor solului la timp.

Fertilizarea

Ritmul de absorbţie al elementelor nutritive este diferit, absorbţia cea mai intensă a NPK are loc în primăvară. Până în faza de burduf, cantitatea de substanţă uscată formată este de 39,39% din totalul format până la maturitate, iar absorbţia atinge pentru N 76,39%, pentru P 58,33%, iar pentru K 82,44%. Dozele de îngrăşăminte recomandate a fi aplicate la cultura secarei, în funcţie de fertilitatea solului, sunt următoarele: pentru fertilitate ridicată se recomandă 40-50 kg N s.a./ha, 40-60 kg P2O5 s.a./ha, pentru fertilitate medie se recomandă: 50-60 kg N s.a./ha, 50-70 kg P2O5 s.a./ha, 40-50 kg K2O s.a./ha, pentru fertilitate scăzută se recomandă: 60-80 kg N s.a./ha, 70-90 kg P2O5 s.a./ha şi 60-80 kg K2O s.a./ha. Gunoiul de grajd, în doze de 20-25 t/ha, se aplică de obicei la premergătoare, care este de regulă o prăşitoare şi numai atunci când secara se cultivă pe soluri nicipoase se administrează direct culturii. Sporurile de producţie medii asigurate de fertilizarea organică pe nisipuri au fost cuprinse între 197% în anul al II-lea şi de 52,9 în anul al IV-lea de la aplicare. Îngrăşămintele verzi - sunt aplicate de regulă pe solurile nisipoase sau pe podzoluri, folosind lupinul în cazul psamosolurilor şi lupinul albastru în cazul podzolurilor. Sporirile de recoltă obţinute la Tambureşti, pe solurile nisipoase, în urma aplicării de îngrăşăminte verzi au egalat efectul generat de fertilizarea organică cu 30 t/ha gunoi de grajd. Aplicarea îngrăşămintelor se va realiza diferenţiat: fosforul, potasiul, îngrăşămintele organice se vor încorpora sub arătură, iar azotul se va aplica fracţionat, 1/3 sau 1/2 la pregătirea patului germinativ şi restul primăvara, când plantele îşi reiau vegetaţia.

Lucrările solului

Sunt în general aceleaşi ca şi pentru grâu, cu menţiunea că patul germinativ trebuie să fie mai bine mărunţit şi aşezat, secara având seminţele mai mici şi semănâdu-se mai la suprafaţă. Din aceste considerente se vor evita solurile afânate puternic, care întârzie răsărirea şi determină formarea la suprafaţă a nodului de înfrăţire, expunând astfel planta pericolului de „descălţare“. Dacă premergătoarea a eliberat terenul mai târziu, iar lucrările de pregătire a apatului germinativ se fac în condiţiile unui sol mai uscat, se recomandă ca terenul să fie tăvălugit înainte de semănat. Pe nisipuri, arătura va fi făcută la 20 - 22 cm după recoltarea premergătoarei, perpendicular pe direcţia vântului dominant şi se lasa negrapată până la semănat, vânturile netezind şi aşa arătura. Grăpatul se va face în preziua semănatului sau nu se va efectua deloc (în funcţie de umiditatea din sol).

Sămânţa şi semănatul

Pentru a fi utilizată la semănat, sămânţă de secară trebuie să provină din culturi certificate, să aibă valoarea biologică şi culturală cât mai ridicată, cu germinaţia minimă de 85%  şi puritatea fizică de 97%. Având în vedere că secara îşi pierde cu uşurinţă germinaţia după 2 ani, se recomandă ca la semănat să fie folosită sămânţă proaspătă, obţinută în anul în curs, care şi-a încheiat în bune condiţii repausul seminal. În vederea protejării culturii de atacul unor patogeni care provoacă piticirea plantelor (Psamotetix albiens), mozaicul striat (Aceria tulpiae), rugina neagră (Puccinia graminis, forma Specialis secale), sămânţa se va trata cu produse recomandate la cultura grâului. Epoca de semănat - se situează cu circa 10 zile înaintea grâului de toamnă deoarece necesită mai mult timp pentru înrădăcinare şi înfrăţire (45-50 de zile). Pentru zonele reci, subcarpatice, epoca optimă de semănat este cuprinsă între 15 şi 25 septembrie. Pentru zonele mai calde din sud şi Dobrogea, semănatul se recomandă a fi realizat între 25 septembrie şi 5 octombrie. Orice abatere faţă de epoca optimă se soldează cu scăderi mari de producţie: semănatul prea timpuriu favorizează dezvoltarea unei mase vegetale abundente şi favorizează asfixierea plantelor sub stratul de zăpadă, iar întârzierea semănatului conduce la o slabă pregătire pentru iernare, urmată de pierderi de plante în perioada rece şi o desime redusă ce diminuează mult producţia. Desimea de semănat - este cuprinsă între 400 şi 500 boabe germinabile la metrul pătrat, diferenţiată astfel: pe sol cu umiditate normală 400-450 boabe germinabile la metrul pătrat, iar pe solurile cu deficit de umiditate la semănat 450-500 boabe germinabile la metrul pătrat. În situaţii în care seceta în toamnă este accentuată, se poate urca desimea până la 600 boabe germinabile la metrul pătrat. Norma de semănat - în funcţie de desime şi valoarea MMB poate să fie cuprinsă între 140 şi 160 kg/ha. Dacă valoarea MMB este mai redusă, se va adăuga la norma calculată un procent de 10%. Adâncimea de semănat - variază în funcţie de tipul de sol şi gradul de aprovizionare cu apă între 3 şi 6 cm, diferenţiat la 2-3 cm pe solurile grele, umede, 3-4 cm pe solurile mijlocii şi 4-6 cm pe solurile uşoare, permeabile. Distanţa între rânduri - este aceeaşi ca şi în cazul grâului, de 12,5 cm, utilizând aceeaşi sistem de maşini.

Lucrările de îngrijire

Dată fiind tehnologia asemănătoare cu cea a grâului, lucrările de îngrijire sunt aceleaşi ca şi în cazul culturii amintite. Astfel, controlul culturilor se face atât în iarnă, cât şi în primăvară, pentru determinarea desimii plantelor. Datorită semănatului mai superficial şi a adâncimii mai mici de formare a nodului de înfrăţire, o atentire deosebită se va acorda fenomenului de „descălţare“ a plantelor, care va fi combătut printr-o lucrare de tăvălugire în primăvară, pe sol reavăn, fără ca acesta să adere la tăvălug, sau roţile tractorului. Pentru combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, pe lângă metodele preventive amintite se vor utiliza metode curative de combatere folosind aceleaşi substanţe active de la grâu. În general, secara luptă bine cu buruienile datorită taliei mai mari decât a grâului, iar culturile se îmburuienează mai rar. Fertilizarea fazială din primăvara este o lucrare obligatorie care se aplică primăvara timpuriu sau la sfârşitul iernii, cu doze moderate de azot de 30-40 kg/ha, care ajută la pornirea rapidă în vegetaţie a plantelor. Irigarea apare ca măsură necesară mai rar, în zonele aride, şi se aplică cu norme de medii de udare de 350-400 mc/ha.

Recoltare

Epoca de recoltare a secarei se situează calendaristic cu circa 7-10 zile înaintea grâului. Datorită faptului că secara înfrăţeşte puternic în toamnă, fraţii parcurg în acelaşi timp fenofazeele de vegetaţie ca şi planta principală, iar acest lucru determină o maturare uniformă a plantelor, asigurând simultaneitatea coacerii. Recoltarea se execută cu combina direct din lan când seminţele au atins umiditatea de 14-15%. Recoltarea timpurie conduce de cele mai multe ori la apariţia fenomenului de şiştăvire, iar întârzierea recoltatului determină pierderi din cauza faptului că boabele se scutură cu uşurinţă din spic (la maturitate ele sunt ieşite 1/3 din palei). Producţiile obţinute la secară variază foarte mult, fiind influenţate de condiţiile climatice şi tehnologia aplicată. Nivelul producţiilor este mai mic decât cel înregistrat la grâu, de 2.000-4.000 kg/ha, deşi potentialul biologic a speciei depăşeşte 6.500-7.000 kg/ha. Producţia la nivel mondial este de 2.650 kg/ha, iar în România de 2.100 kg/ha. Raportul între producţia principală şi cea secundară este de 1:3 până la 1:3,5. Păstrarea producţie se face la 14% umiditate.

Victor VĂTĂMANU