Tehnologia de cultură pentru secara de toamnă

Rotația
Secara suportă monocultura ani de-a rândul și oferă producții ridicate după cele mai diferite plante premergătoare. În condițiile din România, în zonele mai umede și mai reci, secara se poate cultiva după inul de fuior, care părăsește terenul mai devreme, sau după cartoful timpuriu și semi târziu (după cartoful târziu există pericolul întârzierii semănatului). În aceste zone, secara se poate semăna cu rezultate bune și după grâul de toamnă, după plante furajere care se recoltează timpuriu, chiar după ea însăși un an-doi, dacă se folosesc îngrășăminte organice și minerale.
Pe solurile nisipoase, bună premergătoare pentru secară s-a dovedit fasolița, iar ca premergătoare mijlocii porumbul, pepenii furajeri, pepenii verzi. Pe aceste soluri, secara a dat față de monocultură, un spor de producție de 31% când s-a cultivat după lupinul alb încorporat ca îngrășământ verde.
În zona cernoziomurilor, a solurilor brune și brun-roșcate precum și în zona solurilor argilo-iluviale, secara poate intra în rotație cu un număr mare de plante (borceag, porumb siloz, floarea-soarelui, in de ulei etc.).
La rândul ei, secara este bună premergătoare pentru toate culturile de primăvară. Cultivată pentru nutreț verde, ea se recoltează într-un sezon încă umed, existând astfel condiții pentru pregătirea terenului și însămânțarea celei de-a doua culturi, fie pentru nutreț, fie pentru boabe. Pe solurile nisipoase, secara s-a dovedit bună premergătoare în primul rând pentru porumb și fasoliță, și în al doilea rând pentru pepenii verzi și pepenii furajeri.
 
Fertilizarea
Secara este una din cerealele care reacționează foarte bine, atât la îngrășămintele organice, cât și la cele minerale.
La secară, îngrășămintele minerale se aplică, în general, după aceleași principii ca și la grâu. Îngrășarea primăvara timpuriu cu 30-40 kilograme/hectar azot (restul îngrășămintelor azotate se dau toamna) prezintă o deosebită importanță pe solurile sărace din regiunile umede, unde secara se cultivă frecvent. Pe solurile nisipoase, unde rezerva de azot a solului este foarte mică, îngrășarea primăvara cu azot este hotărâtoare pentru creșterea rapidă a plantei și producerea într-un timp scurt a unei mari cantități de masa vegetală. Îngrășămintele azotate constituie pe solurile nisipoase o rezervă importantă de creștere a producției de secară.
Secara valorifică foarte bine îngrășămintele fosfatice care trebuie folosite în toate condițiile de cultură, alături de cele azotate.
Deosebit de importante sunt pentru secară îngrășămintele verzi, mai ales pe solurile ușoare și pe solurile nisipoase.
 
Lucrările solului
Solurile în care se seamănă secara de toamnă se pregătesc la fel ca pentru grâul de toamnă, însă patul germinativ trebuie să fie mai bine mărunțit și solul mai bine așezat. Aceste cerințe sunt impuse de faptul că sămânța de secară este mai mică și se seamănă la adâncimea de 3-5 cm, iar nodul de înfrățire se formează mai spre suprafață. Într-o arătură înfoiată, nodul de înfrățire s-ar dezgoli când solul s-ar tasa sub acțiunea precipitațiilor, a zăpezii etc.
 
Sămânța și semănatul
După standardele în vigoare, sămânța de secară pentru semănat trebuie să aibă puritatea de cel puțin 98%, iar capacitatea de germinație minimă 85%.
Sămânța de secară trebuie condiționată și tratată cu fungicide la fel ca sămânța de grâu. Boabele mari asigură sporuri însemnate de producție față de boabele mici sau față de boabele neselectate.
Secara se seamănă înaintea grâului de toamnă cu 15 zile.
La semănăturile efectuate prea timpuriu, uneori răsărirea este neuniformă, alteori se formează o cantitate sporită de substanță organică, mărindu-se astfel sensibilitatea la asfixiere și fuzarioză. Plantele rezultate din semănăturile târzii nu înfrățesc, fiind din această cauză mult mai sensibile la ger și dezrădăcinare.
În regiunile unde peste iarnă cade o cantitate mare de zăpadă și stratul persistă mult timp peste semănături, secara nu trebuie semănată prea devreme din cauza că plantele, formând până la intrarea în iarnă o masă vegetală bogată, vor suferi mai mult sub stratul de zăpadă.
Distanța între rânduri la secară este de 12,5 cm. Cantitatea de sămânță la 1 hectar se calculează pentru densitatea de 400-450 boabe germinabile/metrul pătrat (circa 140-160 kilograme/hectar).
Adâncimea de semănat la secară este mică, 3-5 cm. Semințele semănate adânc răsar cu întârziere și produc plante firave.
 
Lucrări de îngrijire
În cultura secarei se fac puține lucrări de îngrijire și acestea numai în situații deosebite. Așa de exemplu, uneori apare ca necesar în primăvară tăvălugitul lanului de secară, pentru a înlătura efectele negative ale fenomenului de dezrădăcinare. Tăvălugitul se face când se poate intra pe teren, fără ca solul să se lipească de tăvălug și de roțile tractorului.
Aplicarea îngrășămintelor azotate primăvara (30-40 kilograme/hectar N) se face foarte timpuriu, când solul este încă înghețat, pentru ca imediat la pornirea în vegetație, plantele să beneficieze de azotul administrat.
Combaterea buruienilor din cultura de secară se poate face cu erbicidele recomandate de specialiștii agronomi. Secara însă, prin ritmul său rapid de creștere, depășește buruienile în dezvoltare și reușește să înăbușe chiar pălămida. De asemenea, secara se recoltează înainte ca multe buruieni periculoase (ovăzul sălbatic, pălămida) să ajungă la scuturarea semințelor.
 
Recoltarea
Secara ajunge la maturitatea de recoltare cu circa o săptămână înaintea grâului de toamnă. Spre deosebire de celelalte păioase, secara are o coacere mai uniformă, din cauza că cea mai mare parte din tulpinile cu spice rezultă din lăstari formați în toamnă, până la venirea iernii.
Recoltarea secarei se face cu combina, spre sfârșitul perioadei de coacere în pârgă. Întârzierea recoltării peste această fază duce la pierderi importante prin scuturare. Pe de altă parte, recoltarea prea timpurie influențează negativ calitatea producției, în sensul că boabele rămân mai mici, uneori încrețite și de culori diferite.
 
Victor Vătămanu