Tehnologia de cultură pentru soia în cultură succesivă

Cultivarea soiei în „miriştea“ unei plante care eliberează terenul în prima parte a verii constituie o rezervă importantă de creştere a producţiei la această valoroasă plantă, după cum prezintă Gh. Bîlteanu.

Acest lucru este posibil numai în condiţii de irigare

Reuşita culturii de soia în cultura succesivă este asigurată de timpul când planta premergătoare eliberează terenul, acest fapt fiind strâns legat de resursa termică pusă la dispoziţia soiei (semănat-maturitate). Analizând acest aspect, I. Picu stabileşte că soia poate fi cultivată cu rezultate bune numai în condiţiile stabilite pentru culturile premergătoare, după cum urmează: plante premergătoare = raigras o coasă, raigras două coase, rapiţă, orz de toamnă, grâu (soiuri timpurii) mazăre, grâu (soiuri tardive); data recoltării acestora este cuprinsă între prima decadă a lunii mai (raigras o coasă) şi prima decadă a lunii iulie (mazăre, grâu - soiuri tardive); numărul de zile disponibile pentru cultura soiei este cuprins între 115 zile (grâu - soiuri tardive) şi 172 de zile (raigras o coasă); suma gradelor de temperatură mai mari de 10 grade Celsius trebuie să fie cuprinsă între 976 şi 1.485 de grade Celsius; soiurile de soia cultivate  trebuie să fie adaptate condiţiilor prezentate anterior, aceasta implicând întreaga paletă de soiuri, de la soiuri foarte timpurii până la soiurile semitardive. Ţinând seama de structura de cultură în zona de sud a ţării, în condiţii de irigare, principal ca plantă premergătoare pentru soia în cultură succesivă rămâne orzul de toamnă, după care se pot cultiva soiuri timpurii şi foarte timpurii şi grâul de toamnă, după care nu se pot cultiva decât soiuri foarte timpurii. În zona I, pentru culturile succesive (sudul ţării), cerinţele termice ale diferitelor soiuri sunt asigurate dacă semănatul se efectuează până la 1 iulie pentru soiurile foarte timpurii, până la 10 iunie pentru soiurile timpurii şi până la 25 mai pentru soiurile semitimpurii. În zona a II-a de cultură, soiurile foarte timpurii trebuie semănate până la 1 iunie, iar cele timpurii până la 25 mai. La Fundulea s-au obţinut producţii de soia în cultură succesivă cuprinse între 21 qintale/hectar în 104 zile ca perioadă de vegetaţie şi 22 qintale/hectar în 100 de zile perioadă de vegetaţie. În cazul cultivării soiei în „mirişte“, nu planta premergătoare prin însuşirile ei asigură reuşita, ci data la care se poate semăna soia. Din această cauză suprafaţă care urmează a fi cultivată cu soia trebuie imediat eliberată, pregătită şi semănată. În cazul orzului, pe suprafaţa destinată a fi semănată cu soia recoltatul trebuie efectuat la o umiditate a seminţelor mai ridicată (18-20%) şi, dacă este posibil, la umiditate şi mai ridicată pentru fulguit. Preocuparea pentru a executa semănatul soiei imediat după recoltarea orzului, dacă se poate în aceeaşi zi, derivă din faptul că o singură zi întârziere în vară se recuperează din punct de vedere termic, în medie, în 4 zile în prima decadă a lunii octombrie şi în 10 zile în decada a treia.

S-a stabilit că se poate obţine o recoltă de boabe în cultură succesivă, cu o probabilitate de cel puţin 80%, dacă soia - soiurile foarte timpurii - se seamănă până în 15 iunie în zona centrală a Câmpiei Române şi până la 5 iulie în partea de sud a Câmpiei Române şi Dobrogea. Solul pentru soia în cultura succesivă se pregăteşte, în primul rând, cu cizelul şi grapa cu discuri sau cu utilajele moderne actuale de pregătirea terenului în vederea semănatului. Arătura la 18-20 cm adâncime este necesară pe solurile compacte şi cu cantităţi mari de resturi vegetale. Se răspândeşte mult semănatul în mirişte al soiei şi a altor culturi, cu maşina combinată pentru semănat plante prăşitoare în teren nearat. Această maşină prelucrează solul pe rând, în faţa brăzdarelor, asigurând astfel condiţiile neceare pentru încorporarea seminţei în sol şi pentru răsărire. Cu acest tip de maşină agricolă se grăbeşte semănatul cu 2-4 zile şi se realizează importante economii de combustibil. Eficienţa metodei este însă dependentă de asigurarea erbicidelor pentru combaterea buruienilor. În cultura succesivă, în SUA, soia se seamănă după sistemul „no-tillage“. Astfel, în cazul soiurilor de grâu cu paiul scurt se montează pe combină o tocătoare de paie şi imediat urmează o semănătoare specială pentru sistemul „no-tillage“, care seamănă soia direct în mirişte. După acest procedeu, se realizează şi o foarte bună conservare a apei în sol. Cheltuielile efectuate prin cultivarea soiei în miriştea de grâu sunt acoperite de circa ¼ din producţia de soia. Cele mai mici producţii obţinute prin metoda prezentată anterior au fost de 16 qintale/hectar.

Cerinţele soiei faţă de elementele nutritive sunt asigurate prin efectul remanent al acestor elemente administrate plantei premergătoare. Trebuie avut în vedere ca planta premergătoare să fie îngrăşată corespunzător cu toate cele trei elemente nutritive, iar cantităţile de fosfor să fie mai mari, pentru a satisface integral cerinţele soiei legate de dezvoltarea normală a nodozităţilor.

Fertilizarea cu azot (de „completare“) se poate face şi în timpul vegetaţiei, ca la cultura în ogor propriu, în funcţie de procentul de plante cu nodozităţi şi numărul de nodozităţi pe plantă. Azotul în cantitate mai mare întârzie perioada de vegetaţie a culturii succesive.

Densitatea de semănat - este de 50-55 boabe germinabile/metrul pătrat la culturile semănate la distanţă între rânduri de 45-50 cm şi de 65-70 boabe germinabile/metrul pătrat la cele semănate între rânduri la 25-35 cm. Distanţa între rânduri în teren nelucrat este, în general, de 35-40 cm.

Lucrările de îngrijire - la soia în cultură succesivă constau în irigare şi combaterea buruienilor. Nu se pot obţine producţii de soia în cultura succesivă fără irigare. Prima udare se face imediat după semănat (udarea de răsărire), cu 30-40 mm apă, dacă umiditatea solului nu asigură o răsărire rapidă şi uniformă. În timpul vegetaţiei se efectuează mai multe udări (cu 30-40 mm apă pentru fiecare udare), pentru a menţine umiditatea solului la 50% din intervalul umidităţii active din sol (IUA). Din cauza temperaturilor ridicate din timpul verii, se realizează foarte repede un deficit de apă în sol şi plante, consumul zilnic ajungând la 3-4 mm. Ultima udare se administrează în prima jumătate a lunii septembrie.

Combaterea buruienilor

Constituie pentru soia în cultura succesivă, ca şi în ogor propriu, măsura de bază pentru obţinerea unor producţii ridicate. În cazul în care soia se seamănă cu utilajele agricole menţionate anterior, imediat după eliberarea terenului, pe mirişte, se administrează erbicidele recomandate de către inginerii agronomi din zonă pentru combaterea buruienilor existente în momentul semănatului şi a samulastrei. După răsărirea soiei şi a buruienilor, se administrează, după regulile culturii în ogor propriu, aceleaşi erbicide. În cazul când în cultură se dezvoltă şi Sorghum halepense, din rizomi, se introduce pentru combaterea acestora un erbicid de tipul Fusilade Super sau un alt erbicid similar. La soia semănată pe teren pregătit prin arătură sau grapa cu discuri, combaterea buruienilor se face la fel ca la cultura în ogor propriu. Nu este exclusă praşila mecanică, dacă distanţa între rânduri permite efectuarea ei, dar nici praşila manuală selectivă sau plivitul selectivă.

Recoltarea

Se face respectând toate regulile înscrise pentru cultura în ogor propriu, cu preocuparea atentă pentru condiţionare, în funcţie de umiditatea seminţelor. În anii reci, când perioada de vegetaţie a soiurilor târzii se prelungeşte şi întârzie coacerea, când frunzele nu au căzut de pe plante, când planta are încă conţinut de apă ridicat sau în culturile cu un grad mare de îmburuienare, este necesară tratarea lanului de soia cu desicanţi. Tratamentul se face când majoritatea păstăilor au culoare brună (umiditatea seminţelor sub 50%). La 6-10 zile după tratament, se poate executa recoltatul cu combina, cu pierderi reduse şi cu productivitate ridicată.

Victor VĂTĂMANU