Tehnologia de cultură pentru triticale

​Triticala este o cereală foarte mult folosită în ultimul timp datorită potențialului său ridicat de producție atât de boabe, cât și de biomasă și al multiplelor sale utilizări.

​Datorită recombinării unor caracteristici favorabile de la cele două specii parentale (grâul și secara), triticala are o serie de însușiri biologice și economice: rezistența ridicată la temperaturi scăzute, ceea ce favorizează prelungirea vegetației până toamna târziu și o reluare mai timpurie a creșterii în primăvară, vigurozitate mare a plantelor și cu un ritm rapid de creștere, toleranță la toxicitatea ionilor de aluminiu, ce determină cultura pe soluri acide, nemaifiind necesară amendarea cu calcar a acestora, rezistența genetică la un spectru larg de boli și la iernare asigură o bună stabilitate a producției de la un an la altul.
Ca furaj (masă verde sau siloz) se poate folosi, cu rezultate bune, în hrana bovinelor și ovinelor, iar ca boabe în furajarea păsărilor și porcilor, datorită conținutului acestora ridicat în lizină, valoarea nutritivă a boabelor de triticale este superioară atât boabelor de grâu, orz, cât și a celor de secară.
În hrana omului se folosește pentru prepararea pâinii în raport de 1:1 cu făina de grâu, sub formă de fulgi, în diferite produse de patiserie, paste făinoase etc. Din boabe se extrage alcool, realizându-se, în medie, 400 litri alcool din 1000 kilograme sămânță.
 
Însușiri morfologice și fiziologice
În comparație cu grâul, semințele de triticale încolțesc mai repede datorită capacității de absorbție mai mare a apei, și a activității mai intense a enzimei hidrolizante alfa-amilază.
Răsărirea plantelor este mult mai rapidă decât la grâu, iar la înălțimea de 6-7 cm apare prima frunză.
Capacitatea de înfrățire este superioară celei de grâu și apropiată de cea a secarei, iar alungirea paiului începe la temperatura de 10-15 grade Celsius și decurge asemănător ca la secară.
La maturitate, la majoritatea soiurilor, pe vreme ploioasă, boabele pot încolți în spic, ceea ce influențează calitatea și producția de boabe (Bilteanu).
Triticala este o plantă amfiploidă, creata de către om prin hibridare intergenetică, grâu x secară, cu garnitura cromozomială de 2 n = 56.
 
Cerințele față de factorii de vegetație
În general, cerințele față de cultură sunt mai reduse decât la grâu și secară, mai ales în faza formării și umplerii bobului, fapt ce explică realizarea producțiilor mari în zonele răcoroase.
Triticale are cerințe mari față de umiditate, faza critică fiind în perioada formării bobului. Pe timp de secetă are loc sterilitatea spiculețelor din partea superioară a spicului. Formele precoce sunt mai rezistente la secetă, dar potențialul de producție este scăzut.
Față de sol, triticale valorifică solurile sărace, acide sau nisipoase.
 
Tehnologia de cultivare
Rotația - cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele anuale și perene, cartoful, floarea soarelui, rapița, inul, cânepa și porumbul timpuriu.
Triticalele nu se cultivă după alte cereale datorită sensibilității la fuzarioză, iar pregătirea patului germinativ se efectuează la fel ca în cazul grâului de toamnă.
Caracteristicile agrobiologice ale speciei (talie înaltă și rezistență scăzută la cădere) determină aplicarea unor doze moderate de îngrășăminte în comparație cu grâul.
Pe solurile cu fertilitate mijlocie se recomandă aplicarea următoarei doze de îngrășăminte chimice: N80 P70 K50. Doza de azot se aplică o treime toamna și restul primăvara, la alungirea paiului. Fosforul și potasiul se aplică toamna.
Gunoiul de grajd se poate folosi în doza de 20-30 tone/hectar, aplicat sub arătură. În acest caz, doza de azot se reduce cu 30-40 %.
Germinația minimă a semințelor trebuie să fie de 85%. Înainte de semănat se tratează sămânța cu insectofungicide ca și în cazul grâului.
Epoca optimă de semănat este între 15 septembrie - 01 octombrie, în zonele colinare și premontane și 01 - 15 octombrie, pentru zonele de câmpie. Densitatea optimă este de 500-600 boabe germinabile/m2, distanța între rânduri este de 12,5 cm, adâncimea de semănat mai mare decât la grâu, respectiv 5-6 cm. Norma de semănat: 270-300 kilograme/hectar.
În timpul vegetației, lucrările de întreținere sunt identice ca și în tehnologia cultivării grâului de toamnă. Fitotoxicitatea mai mare a erbicidelor la triticale determină respectarea momentului optim de aplicare a acestora, sfârșitul înfrățitului, sfârșitul lungirii primului internod al paiului.
Culturile destinate folosirii sub formă de masă verde sau fân se recoltează în faza de burduf, înainte de înspicare, pentru a se asigura o producție ridicată și un furaj de bună calitate. Recoltarea pentru boabe se realizează la începutul coacerii depline a semințelor.
Sub formă de furaj se poate realiza o producție de minimum 25-35 tone/hectar masă verde, iar producția de boabe este cuprinsă între 5000-7000 kilograme/hectar.
 
Victor Vătămanu