Tehnologia de cultură pentru varza chinezească - Brassica rapa L. ssp.

Varza chinezească este originară din estul Asiei, unde se cultivă pe suprafeţe mari în China şi în Japonia. În Europa, se cunoaşte în cultura din deceniul al doilea al secolului al XIX-lea, în special în ţările din Vest: Anglia, Franţa, Italia. Se cultivă şi în America.

În România, primele încercări de culturi s-au făcut în perioada 1957-1960. Ulterior, s-au extins experienţele la Facultatea de Horticultură din Bucureşti şi la ICLF Vidra. În viitorul apropiat, suprafeţele vor creşte, după cu prezintă V. Popescu şi R. Zăvoianu, ţinând seama de cerinţele unor restaurante chinezeşti şi de chinezii veniţi cu afaceri în România. De la varza chinezească se consumă căpăţâna, din care se realizează diferite preparate culinare, salate. În stare murată este mult apreciată de consumatori pentru gustul plăcut, uşor picant. Varza chinezească conţine 93% apă, vitamina C - 115 mg%, vitamina A - 76090 UI, cantităţi apreciabile de potasiu, fier etc. Există soiuri speciale de la care se consumă frunzele sau peţiolul frunzelor, puternic dezvoltat.

Particularităţi botanice şi biologice în relaţia cu tehnologia
Varza chinezească este o plantă bienală, însă din punct de vedere tehnologic este anuală. Dacă se seamănă primăvara devreme, emite de timpuriu, înainte de a forma căpăţâni, tulpini florale, înfloreşte şi produce seminţe. Rădăcina este fibroasă şi se dezvoltă până la adâncimea de 25 cm în sol, ceea ce explică pretenţiile ridicate faţă de umiditatea solului. Forma şi mărimea frunzelor depind de poziţia pe plantă. Frunzele cotiledonate sunt reniforme. Primele frunze adevărate sunt eliptic alungite, au perişori de suprafaţă, cu peţiolul evident. Rozeta şi frunzele din căpăţână se formează ciclic pe tulpină. Forma, mărimea şi culoarea frunzelor depind de varietate şi de soi. Prin suprapunerea frunzelor se formează căpăţânile, care sunt mai puţin îndesate, de formă alungită. Tulpina florală este înaltă de 1-1,2 m. Florile sunt grupate în racem şi au culoarea gălbuie. Polenizarea este alogamă, entomofilă. Este o bună plantă meliferă. Înflorirea durează 25-30 de zile. Maturarea seminţelor are loc la 30-40 de zile după polenizare. Fructul este o silicvă cu 5-6 seminţe. Seminţele sunt de culoare maronie şi sunt mai mici ca la varza albă. Într-un gram intră 350-400 de seminţe. Facultatea germinativă este de 80-92% şi se păstrează 4-5 ani. În funcţie de evoluţia sa, de forma căpăţânii şi de caracteristicile biologice, varza chinezească se clasifică în patru varietăţi:
- varza chinezească care nu formează căpăţână. Este  un tip mai vechi, rezistent la stresul mediului, boli şi insecte. Partea comestibilă este reprezentată de frunze. Calitatea acestora este destul de scăzută. Plantele se recoltează atunci când au 7-8 frunze;
- varza chinezească care formează parţial căpăţână. Aceasta este laxă, cu vârful deschis. Este tolerantă la temperaturi coborâte şi fertilitate slabă a solului. Plantele se pot recolta în diferite faze şi mărimi;
- varza chinezească care formează căpăţâni cu partea superioară deschisă. Are o bună toleranţă la temperaturi scăzute, dar nu se pretează la păstrare. Se cultivă vara devreme, pentru a asigura consumul la sfârşitul verii şi începutul toamnei. Perioada de vegetaţie este de 55-65 de zile, iar greutatea medie de 1-2 kilograme;
- varza chinezească care formează căpăţână. Este biotipul cel mai evoluat. Frunzele care formează căpăţâna se acoperă bine unele pe altele. Căpăţâna este rotundă, îndesată, cu vârful închis, acoperită cu frunze rare. Perioada de vegetaţie este de 85-100 de zile, iar greutatea medie ajunge la 4-7 kilograme. Pe soluri fertile şi cu asigurarea apei, producţia poate ajunge la 120-140 t/ha în câmp, iar în cultura de toamnă calitatea este mai bună (Ren Huazhong).

Exigenţe ecologice
Varza chinezească cultivată în toamnă se comportă ca o plantă tipic bienală. Procesul de creştere se imparte în două faze: vegetativă şi generativă. Faza vegetativă - dacă se cultivă toamna, faza vegetativă cuprinde: faza de germinaţie, durează 5-6 zile la temperatura de 20-25 de grade Celsius; faza de răsad - durează 16-20 de zile la temperatura de 21-23 de grade Celsius; faza de rozetă; faza de formare a căpăţânii, durează 25-30 de zile, pentru soiurile timpurii şi 35-50 de zile pentru soiurile tardive la temperatura zilnică de 15-22 grade Celsius şi de noapte de 5-12 grade Celsius; faza de repaus, după formarea căpăţânii pe măsură ce temperatura coboară. Datorită rezistenţei apreciabile la frig (-6...-8 grade Celsius) se poate lăsa în câmp până toamna târziu. Faza generativă - după formarea căpăţânii, în toamnă, mugurii vegetativi se transformă în muguri generativi şi încep să diferenţieze primordii florale. Deoarece temperatura devine din ce în ce mai coborâtă şi ziua din ce în ce mai scurtă, toamna târziu primordiile florale rămân în repaus. Plantele-mamă încep să vegeteze când temperatura ajunge de 5-10 grade Celsius în primăvara următoare. Mai întâi frunzele din căpăţână devin verzi şi rădăcinile încep să crească. Apoi se formează tulpina floriferă, florile şi seminţele. Temperatura optimă pentru creşterea generativă este de 18-20 de grade Celsius. Varza chinezească este sensibilă la climatul rece şi se poate vernaliza (parcurgerea stadiului de formare a căpăţânii la temperaturi scăzute, direct din inflorescenţă) foarte uşor. Răsadurile vernalizează dacă temperatura se menţine între 0 şi 10 grade Celsius timp de 10-30 de zile de la germinare. Temperatura scăzută influenţează procesele biochimice ale plantei, iar planta depăşeşte faza de formare a căpăţânii, trecând direct la faza de înflorire. Din această cauză formează seminţe în primul an şi se comportă ca plantă anuală. (Popescu V., Ren Huazhong) Varza chinezească este pretenţioasă la lumină în faza de răsad. Insuficienţa luminii determină alungirea răsadurilor. Este pretenţioasă la umiditatea solului şi la cea atmosferică. Se cultivă în condiţii de irigare. Cere un pH cuprins între 6,5 şi 7,5 şi solicită soluri fertile, cu structura bună, permeabile, bogate în humus. Pe solurile grele sau prea uşoare poate fi cultivată cu rezultate satisfăcătoare numai dacă se aplică gunoi de grajd bine descompus, în doze de 40 tone/hectar.

Tehnologia de cultivare
Se poate face o cultură timpurie, dar majoritatea soiurilor şi hibrizilor studiaţi ani la rând s-au vernalizat şi s-au obţinut puţine căpăţâni bine formate. Semănatul direct este la început de mai, cu condiţia să se ia anumite măsuri: solul să fie netasat, pregătit corespunzător, stăpânirea perfectă a irigaţiei, sămânţa de bună calitate, semănătoare de precizie. La noi în ţară, sistemul nu se practică. Pentru cultura de primăvară, răsadurile se produc în sere-înmulţitor sau în răsadniţe calde. Semănatul are loc la sfârşitul lunii februarie. Se seamănă în lădiţe, în rânduri apropiate, la 3-4  cm. Se folosesc 300 de grame de seminţe pentru un hectar. Răsărirea are loc după 6-8 zile. Repicatul se face în cuiburi nutritive de 5x5x5 cm, când plantele au două frunze adevărate, în jur de 10 martie. Se aplică lucrări obişnuite de îngrijire. Plantarea se face în decada a II-a a lunii aprilie, la distanţă de 85 cm între rânduri şi 45 cm pe rând. Se aplică lucrări obişnuite de îngrijire: completarea golurilor, prăşit, irigat, fertilizare fazială, combaterea bolilor şi dăunătorilor. Recoltarea începe în prima decadă a lunii iunie. Procentul de vernalizare a fost cuprins între 10% şi 85,7%, iar producţiile de 5,44 t/ha până la 58,5 t/ha.

Cultivarea în România
În condiţiile din România, se practică mai uşor cultura de toamnă. Plantele premergătoare pentru pregătirea terenului sunt asemănătoare cu cele de la varza de toamnă. Răsadurile se pot produce în straturi reci în câmp. Semănatul are loc în ultima decadă a lunii mai, în rânduri distanţate la 8-10 cm, iar pe rând la 2-3 cm. Se folosesc 300-350 grame de seminţe pentru un hectar. Se aplică lucrări obişnuite de îngrijire. Plantarea se face la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie. Distanţele de plantare: 85 cm între rânduri şi 45 cm pe rând. S-au aplicat lucrări curente de îngrijire: completarea golurilor, prăşit, irigarea de 5-6 ori cu norme de udare de 350-400 mc/ ha, fertilizări faziale cu 150 kg complex III în faza formării căpăţânilor. Recoltarea a început la sfârşitul lunii august şi s-a eşalonat până la sfârşitul lunii septembrie. Căpăţânile sunt îndesate, cu gust foarte bun, cu capacitate ridicată de păstrare în stare proaspătă. Cultura de toamnă se poate realiza şi mai târziu, pentru a asigura producţiile până în luna octombrie şi chiar începutul lunii noiembrie.

Producerea seminţelor
Pentru evitarea unor hibridări nedorite, trebuie luate măsuri de izolare în spaţiu faţă de alte crucifere, de 2.000 de metri. Există trei posibilităţi de obţinere a seminţelor: - prima este cea în care se porneşte de la plante mature. Se face o cultură de toamnă, se aleg exemplarele tipice şi se păstrează peste iarnă. Primăvara, când temperatura depăşeşte 5 grade Celsius, plantele-mamă se transplantează în câmp, la distanţă de 70-80 cm între rânduri şi 60-70 cm pe rând. Recoltarea seminţelor se face la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie. Se pot obţine 3.000-4.000 kilograme seminţe/hectar; - a doua posibilitate este cea în care se folosesc plante semimature. Se seamănă toamna şi se plantează răsadurile cu 10-12 frunze. Se lasă până se începe formarea căpăţânii, apoi se recoltează şi se păstrează până primăvara, când se transplantează. Se obţin producţii de 2.500-3.000 kilograme/hectar seminţe, dar mai puţin uniforme; - a treia posibilitate este cea în care se folosesc răsadurile. Se seamănă în câmp, primăvara devreme; se obţin răsadurile şi acestea se plantează când au 6-7 frunze. Se obţin 1.500-2.000 kilograme seminţe, dar uniformitatea lor nu este prea bună. (Ren Huazhong)

Victor VĂTĂMANU