Tehnologia de cultură prin răsad pentru broccoli

1/11/2020

Acest sistem de cultură, permite obţinerea recoltei mai devreme cu 15-20 de zile faţă de cultura din câmp, siguranţă în reaizarea producţiei prin evitarea pericolelor reprezentate de factorii de mediu, calitate superioară a inflorescenţelor, producţii totale foarte ridicate, venituri superioare la unitatea de suprafaţă, când piaţa este nesaturată. (V. Popescu şi R. Zăvoianu)

Deoarece planta prezintă talie mică, spaţiul pe verticală nu este folosit corespunzător, însă avantajele care se obţin în cazul acestor culturi elimină acest inconvenient. Pregătirea terenului începe cu îndepărtarea resturilor vegetale rămase de la cultura anterioară. Pentru a reface panta terenului. de 1-3%. necesară udării corespunzătoare, se execută apoi nivelarea de bază. Fertilizarea de bază se realizează pe baza analizelor cartării agrochimice şi cuprinde atât îngrăşarea organică, cât şi minerală. Se aplică gunoi de grajd putred, în doze de 50-70 tone/hectar, în general aplicat o dată la doi ani, în funcţie de tipul de sol. (V. Popescu) După fertilizarea cu îngrăşăminte organice, se aplică superfosfat 150-200 kilograme/ hectar şi sulfat de potasiu 300-350 kilograme/hectar (V. Voican, V. Lăcătuş), care se încorporează în sol cu maşina de săpat solul. Pe suprafeţe mici se poate săpa cu cazmaua la adâncimea de 28-30 cm. În perioada de iarnă, se face repararea scheletului de susţinere a solarului şi consolidarea stâlpilor de susţinere.

Primăvara se realizează acoperirea solariilor, cu 12-15 zile înainte de plantare, pentru a asigura valori constante ale temperaturii în sol şi în aer la plantarea răsadurilor. Se execută dezinfecţia spaţiului cu substanţe de tipul Captan 0,5% şi a solului înainte de plantare cu substanţe de tipul Lindatox 25-30 kilograme/hectar. Fertilizarea se realizează cu 100 kilograme/hectar azotat de amoniu, 50 kilograme/hectar superfosfat concentrat şi 100 kilograme/hectar sulfat de potasiu şi de magneziu. (V. Voican, V. Lăcătuş) Erbicidarea se aplică cu 8-10 zile înainte de plantare, apoi se deschid rigolele de udare şi se modelează terenul. Cultura se înfiinţează prin răsad repicat. Răsadurile se produc în seră, semănatul fiind executat în decada a treia a lunii ianuarie. Repicatul se realizează obligatoriu în ghivece de plastic cu diametrul de 8 cm. Se aplică lucrările obişnuite de îngrijire, inclusiv călirea acestora (asemănător culturii timpurii în câmp prezentată anterior). La plantare, vârsta răsadurilor este de 40-45 de zile.

Plantarea se face în decada a doua a lunii martie, în funcţie de zona de cultură, condiţiile meteorologice din anul respectiv etc. Se pot utiliza distanţe de 70 cm între rânduri, iar între plante pe rând 18, 25, 35 şi 45 cm, realizând astfel densităţi de 79.365 plante/ hectar, 57.142 plante/hectar, 40.816 plante/hectar şi 31.746 plante/hectar.

Analizând influenţa densităţii asupra greutăţii inflorescenţelor principale, se observă că, spre deosebire de densitatea-martor de 31.746 plante/hectar (70/45 cm), care obţine cele mai mari inflorescenţe, toate celelalte variante de densităţi realizează scăderi ale greutăţii inflorescenţelor foarte semnificative, fenomen care se manifestă la toţi hibrizii. Greutatea totală a inflorescenţelor a fost superioară la hibridul Chevalier (0,633 kilograme/ plantă), urmat de hibridul Belstar (0,608 kilograme/plantă) şi hibridul Milady (0,604 kilograme/plantă). Asupra greutăţii totale a inflorescenţelor, influenţa densităţii de plantare s-a răsfrânt în mod asemănător cu cea exercitată asupra inflorescenţelor principale, cele mai bune rezultate fiind obţinute la densitatea martor de 31.746 plante/hectar (70/45 cm), urmată de densitatea de 40.816 plante/hectar (70/35 cm), densitatea de 57.142 plante/hectar (70/25 cm) şi densitatea de 79.365 plante/hectar (70/18 cm). Urmărind acţiunea diferitelor densităţi de plantare asupra producţiei, s-a constatat că, spre deosebire de greutatea inflorescenţelor principale, care scade concomitent cu mărirea densităţii de plantare, producţia principală se comportă în sens invers, atinge cele mai mari valori odată cu sporirea densităţii de plantare.

Astfel, densitatea-martor cea mai scăzută, de 31.746 plante/hectar (70/45 cm), este depăşită de toate celelalte densităţi testate. Producţia totală rezultată din cumularea celei principale şi a celei secundare este cea mai ridicată la hibridul Chevalier (30,631 tone/hectar), urmată de hibridul Belstar (29,079 tone/hectar) şi hibridul Milady (29,001 toner/hectar).

Lucrările de îngrijire aplicate culturii de broccoli în solar constau în:

completarea golurilor la 3-4 zile de la plantare; irigarea culturii, pentru menţinerea permanentă a unei umidităţi optime a solului (80-85% din CC.A) şi o umiditate relativă a aerului de 75-80%, fiind necesare 1-2 udări pe săptămână, mărimea normelor de udare este stabilită în funcţie de cerinţele plantei şi concomitent cu încălzirea vremii;

două fertilizări suplimentare: prima la o lună de la plantare, cu 300 kilograme/hectar Complex III aplicat la sol şi încorporat prin praşilă, iar a doua la două săptămâni de la prima, cu Complex III, 300 kilograme/hectar;
distrugerea buruienilor, prin praşile atât între rânduri, cât şi între plante pe rând; prima praşilă va fi aplicată la două săptămâni de la plantare, iar următoarele două, la un interval de două săptămâni, până în momentul în care plantele acoperă solul; deschiderea rigolelor de udare şi refacerea lor, până în momentul în care creşterea plantelor permite acest lucru;
aerisirea repetată a solarului, zilnic, la început mai rar, iar pe măsura creşterii temperaturii aerisirea se va realiza prin îndepărtarea foliei de la capetele solarului, iar apoi prin îndepărtarea totală a foliei;
descoperirea solarului cu puţin timp înainte de recoltare în momentul în care temperatura creşte foarte mult, pentru a evita deprecierea inflorescenţelor;
combaterea agenţilor patogeni şi a dăunătorilor la semnalarea atacului în mod asemănător cu cultura timpurie în câmp descrisă anterior. Recoltarea se realizează începând cu decada a doua a lunii mai (inflorescenţele principale) şi până în decada a doua a lunii iunie (inflorescenţele secundare). Este recomandată urmărirea inforescenţelor de la cultura în solar şi recoltarea la momentul optim (întârzierea recoltării duce la compromiterea culturii). Se pot obţine producţii de 30 tone/hectar.

Se recomandă ca broccoli să fie cultivat în solar pentru timpurietate, producţii ridicate, eliminarea tratamentelor fitosanitare, o calitate ridicată a inflorescenţelor, pentru valorificarea rapidă la un preţ atractiv pe o piaţă nesaturată şi obţinerea unor profituri mari. Cu toate că înfiinţarea culturii în solar necesită cheltuieli mari odată cu valorificarea inflorescenţelor, aceste cheltuieli se amortizează şi rămâne un profit mare.

Eşalonarea consumului de broccoli în cursul anului

Elementele principale în asigurarea unei eşalonări optime a producţiei de broccoli sunt soiul/hibridul şi epoca de semănare/plantare, la care se adăugă producerea răsadurilor (vârsta), dirijarea temperaturii, densitatea de plantare, fertilizarea. Se recomandă eşalonarea producţiei prin aplicarea sistemelor de cultură în solar, timpurie în câmp, de vară (umbrită) şi de tomană, între 15 mai şi 25 octombrie (C. Zavoianu). La cultura în solar, semănatul în vederea producerii răsadului se poate realiza în decada a treia a lunii ianuarie. Vârsta răsadurilor, optimă pentru înfiinţarea culturii în solar, este atinsă în perioada cuprinsă între sfârşitul decadei a treia a lunii ianuarie şi decada a doua a lunii martie. Plantarea se realizează în decada a doua a lunii martie. Privind în ansamblu, se poate observa că intervalul de la plantat la recoltarea inflorescenţelor principale, respectiv ajungerea la maturitate, corespunde perioadei cuprinse între decada a doua a lunii martie şi sfârşitul decadei a doua a lunii mai.

La cultura timpurie în câmp semănatul se poate efectua pe parcursul decadei întâi a lunii februarie. Vârsta optimă a răsadurilor este astfel atinsă în intervalul cuprins între decada a doua a lunii februarie şi prima decadă a lunii aprilie. Plantarea se execută în prima decadă a lunii aprilie. Perioada de la plantat la recoltarea primelor inflorescenţe principale este cuprinsă între prima decadă a lunii aprilie şi începutul decadei a doua a lunii iunie.

La cultura de vară, în tunele umbrite, semănatul în vederea producerii răsadurilor poate fi executat către sfârşitul decadei întâi a lunii mai, răsărirea plantelor având loc în a doua decadă a lunii mai, iar repicatul în decada a treia a lunii mai. Vârsta răsadurilor, optimă pentru înfiinţarea culturii de vară, corespunde perioadei cuprinse între decada a doua a lunii mai şi decada a doua a lunii iunie. Plantarea răsadurilor se realizează în decada a doua a lunii iunie. Apariţia lăstarilor secundari are loc în decada a treia a lunii iunie, iar apariţia inflorescenţelor principale, în funcţie de hibrid, de la jumătatea decadei a treia a lunii iulie şi până în prima decadă a lunii august. Astfel, perioada cuprinsă între plantat şi apariţia inflorescenţelor principale este reprezentată de intervalul dintre decada a doua a lunii iunie şi jumătatea decadei a treia a lunii iulie până în prima decadă a lunii august. Recoltarea inflorescenţelor principale este realizată către sfârşitul decadei a doua a lunii august, iar recoltarea inflorescenţelor secundare, de la începutul decadei întâi a lunii septembrie.

La modul general, perioada de plantare la recoltarea inflorescenţelor principale este cuprinsă între decada a doua a lunii iunie şi sfârşitul decadei a doua a lunii august. La cultura de toamnă, semanatul se efectuează la sfârşitul decadei a doua a lunii iunie. Vârsta optimă a răsadurilor este atinsă în perioada cuprinsă între începutul decadei a treia a lunii iunie şi începutul decadei a treia a lunii iulie, iar plantarea se efectuează la începutul decadei a treia a lunii iulie. În sens larg, se poate observa că perioada de la plantat la recoltarea inflorescenţelor principale este reprezentată de intervalul cuprins între începutul decadei a treia a lunii iulie şi sfârşitul decadei a treia a lunii septembrie.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Tehnologia de cultură prin răsad pentru broccoli

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT