Tehnologia de înmulțire a trandafirilor

​Atât trandafirii nobili cât și cei sălbatici se pot înmulți prin semințe, cât și din fragmente de plantă. Înmulțirea prin semințe se practică atunci când se urmărește obținerea de portaltoi sau, în unități de cercetare, în vederea obținerii de soiuri noi și hibrizi. Semințele cele mai indicate în acest scop sunt cele ale măceșului sălbatic.

Pe un teren curățat încă din primăvară se realizează o afânare la 35–45 cm în luna iunie menită să înlăture buruienile apărute între timp. Înaintea însămânțării, terenul va fi nivelat și curățat de buruienile uscate. Semințele de măceșe se seamănă pe rânduri la distanța de 30–40 cm. la o adâncimea de 4–5 cm. Deasupra semințelor se pune un strat de pământ de 4–5 cm. Mranița ar fi cea mai indicată dar, în lipsa acesteia, se va folosi un pământ ușor, permeabil.
Dacă puieții răsăriți sunt prea deși, ei pot fi repicați. Repicarea se face atunci când umiditatea solului permite smulgerea fără rănirea plantelor, atunci când acestea au 3–4 frunze. Replantarea se face pe un sol foarte bine pregătit. Pe timpul verii, puieții vor fi udați și tratați. După prima brumă vor fi scoși, sortați și clasificați.
Cei mai viguroși puieți, având grosimea de 5–7 mm la colet vor fi replantați în ghivece, în perioada imediat următoare scoaterii lor și vor fi altoiți și replantați în iunie–iulie anul următor.
 
Portaltoii pentru obținerea trandafirilor cu trunchi înalt
Se obțin fie prin plantarea la locul în care va avea loc altoirea plantelor obținute din flora spontană (măceși extrași cu rădăcina), fie din semințe de măceș ai căror puieți vor fi lăsați să atingă înălțimi de peste 1 metru.
 
Înmulțirea prin butași și frunze
Înmulțirea prin butași se aplică doar anumitor specii de trandafir (Poliantha, Bengale, Noissete, Bourbon etc). Acestea au crengile flexibile și calitatea de a face rădăcini din crengi atunci când acestea sunt îngropate în pământ. Butășirea se practică fie în lunile iulie–august (în verde), fie în octombrie–decembrie (în uscat).
Butășirea în verde are un procent de prindere mai bun. Butașii verzi se fasonează din ramuri florifere cam la 7-10 zile după ce ultimele petale de trandafir s-au scuturat. Butașii prelevați din aceste ramuri vor avea 3–5 ochi viabili ceea ce înseamnă o lungime de aproximativ 10 cm.
Ultimele două frunze de la partea superioară se lasă intacte, celelalte se taie. Tăierea de la baza butașului se face imediat sub ochi și trebuie să fie puțin oblică.
La partea superioară, tăietura se face la 2 mm deasupra ochiului.
Butașii se prelevează în răsadniță și se udă abundent. Pentru protecția împotriva soarelui geamurile răsadniței vor fi văruite. În zilele foarte călduroase butașii vor fi stropiți cu apă de 2–4 ori pe oră. În 3–4 săptămâni butașii au deja rădăcini. Când înrădăcinarea s-a produs, începe etapa de aclimatizare a butașilor. La început se deschid geamurile răsadniței la anumite intervale după care acestea se înlătură complet. Până în toamnă butașii vor fi feriți de buruieni, vor fi udați atunci când este cazul.
Primăvara, butașii se vor repica în pepinieră sau se vor lăsa în răsadnițe unde vor fi acoperiți cu pământ în strat de 3–4 cm, vor fi udați și stropiți cu substanțele indicate împotriva bolilor criptogamice. Toamna, trandafirii sunt deja pregătiți a fi plantați la locul definitiv.
Butășirea în uscat poate începe după căderea frunzelor (sfârșitul lui octombrie) și poate să continuie până la primele brume. Butașii se fac din lăstari lemnificați și vor avea lungimi de 20–25 cm când urmează să fie plantați în pepiniere și de 10–15 cm când urmează ca înrădăcinarea să se facă în ghivece sau răsadnițe reci. Tăietura de la bază se face imediat sub mugure și va fi ușor oblică, iar cea din vârf se face la 1–2 cm deasupra ultimului mugure.
Dacă plantarea butașilor se face în răsadnițe reci, acestea se vor acoperi peste iarnă cu materiale protectoare. Primăvara, butașii care au început să formeze rădăcini, se plantează în ghivece sau în pepinieră. La fel de bine ei pot fi lăsați și în răsadnițe unde continuă să înrădăcineze. Pe parcurs li se vor asigura toate îngrijirile necesare. Toamna, butașii bine înrădăcinați pot fi scoși și plantați la locul definitiv.
Înmulțirea prin frunze este o metodă mai dificilă și nu se recomandă horticultorilor amatori.
Înmulțirea prin marcote și prin divizarea tufelor se poate face la soiurile cu rădăcinile proprii (nealtoite).
 
Boli și dăunători ai rădăcinilor
Agrobacterium tumefaciens - pe rădăcini sau la baza trunchiului se găsesc tuberculi cu suprafața neregulată. O combatere a bolii nu este de obicei posibilă, deoarece daunele nu sunt descoperite decât la dezgroparea rădăcinii.
Cylindrocladium scoparium – la baza trunchiului, îndeosebi în jurul punctului de altoire, apar pete întunecate de putregai care duc la slăbirea și moartea plantei. Amplasarea în locuri umede favorizează dezvoltarea bolii. Pentru prevenire se poate stropi planta, iarna, cu preparate pe bază de cupru.
Nematodele rădăcinilor (Meloidogyne, Xiphinema, Pratylenchus) – nematodele sunt viermi filiformi care atacă rădăcinile trandafirilor. Se formează numeroase umflături, iar planta este slăbită, se poate ofili și poate muri. Răspândirea dăunătorilor, care pot fi transmiși și de uneltele de grădină sau chiar de pantofii grădinarului, este împiedicată prin măsuri stricte de igienă. Ca un tratament biologic, se pot planta în jurul trandafirilor Tagetes patula sau Tagetes erecta.
Otiorrynchus sulcatus – larvele au o lungime de aproximativ 12 mm, atacă rădăcinile, iar gândacii negri se hrănesc cu frunzișul trandafirilor, cu bobocii de floare și cu coaja de pe crengi. Pentru că sunt activi numai noaptea, cauza daunelor este descoperită târziu. Chiar dacă este dificilă, cea mai bună metodă de combatere este adunarea gândacilor pe timp de noapte. Deseori, după folosirea insecticidelor, insectele reapar. Larvele pot fi combătute biologic cu ajutorul anumitor nematode.
Șoarecele (Arvicola terrestris) – Trandafirii mor și se desprind foarte ușor din pământ. Combaterea se face cu ajutorul capcanelor, a momelilor și a fumului.
 
Alte cauze de îmbolnăvire – ”Oboseala solului ”
Dacă într-un singur loc sunt plantați trandafiri în mod repetat, creșterea acestora încetinește și plantele sunt slăbite. Cauzele sunt neclare, există diverse teorii care învinuiesc secrețiile rădăcinilor, nematodele, ciupercile, lipsa substanțelor nutritive sau acumularea mai multor factori. Pentru că nu au fost stabilite cauzele, singura combatere eficientă este schimbarea amplasării trandafirilor sau schimbarea solului la o adâncime de cel puțin 50 cm.
Daunele provocate de ger – temperaturile foarte scăzute, atunci când trandafirii au înmugurit deja, duc la afectarea frunzelor. Acestea se încrețesc și unele se colorează în roșu. În cazuri extreme ajunge la veștejirea porțiunilor de frunze sau a frunzelor întregi. Plantele își revin, de obicei, însă se dezvoltă cu întârziere în anul respectiv.
Daunele provocate de îngrășămintele chimice – dacă pe frunze rămân resturi de îngrășăminte minerale, acestea sunt dizolvate de ploaie sau rouă și rezultă soluții concentrate de săruri care pot afecta grav frunzele. Întotdeauna trebuie să împrăștiem astfel îngrășămintele, încât să nu se depună pe plantă. Dacă asta se întâmplă, trebuie imediat scuturate sau îndepărtate cu un jet puternic de apă. Hrănirea solului în cantități prea mari duce la slăbirea plantei, deformări de creștere și veștejirea frunzelor.

​Victor Vătămanu