Tehnologia de plantare a arborilor şi arbuştilor în perdelele forestiere de protecţie

Tehnologia de plantare a arborilor şi arbuştilor în perdelele forestiere de protecţie

Materialul de plantat

Instalarea vegetaţiei forestiere pe cale artificială (prin plantare) presupune folosirea puieţilor ale căror rădăcini se încorporează în sol. Se pot utiliza, după cum prezintă C. Costăchescu şi colaboratorii, atât puieţi cu rădăcini nude, cât şi puieţi cu rădăcini protejate (numai în condiţii speciale - terenuri degradate, soluri nisipoase etc.), produşi în pepiniere şi sortaţi după criterii standardizate. Folosind puieţi cu tulpina şi rădăcinile suficient crescute şi bine conformate se obţin de la început culturi forestiere rezistente la adversităţi. În spaţiul aerian, suprateran, tulpinile deja formate ale puieţilor plantaţi suportă mai uşor acţiunea negativă a intemperiilor şi în special concurenţa buruienilor, iar rădăcinile ajunse prin plantare în straturi mai adânci ale solului sunt mai puţin expuse uscăciunii excesive şi fenomenului de desosare. Puieţii folosiţi la crearea culturilor forestiere de protecţie vor trebui să îndeplinească condiţiile prevăzute de STAS-uri (1374 - 04, 9503 - 04, 2104 - 04). Se va da o deosebită atenţie înrădăcinării şi sănătăţii puieţilor, în sensul că aceştia trebuie să aibă o înrădăcinare cât mai bogată în rădăcini laterale cu peri absorbanţi şi să nu aibă răni sau atacuri de origine criptogamică pe tulpină sau pe rădăcini. Toamna, puieţii se scot după ce au început să le cadă frunzele şi atunci când pământul are umezeală suficientă şi este destul de afânat pentru a nu se deteriora sistemul radicular. Primăvara, scosul puieţilor începe imediat ce terenul se dezgheaţă şi se zvântă puţin, astfel încât să permită efectuarea acestor lucrări. Scosul puieţilor trebuie să se facă cu o grijă deosebită pentru a se menţine o înrădăcinare sănătoasă şi suficientă şi pentru a se evita zdrelirea rădăcinilor şi a tulpinii. În acest scop, se vor respecta cu stricteţe regulile silviculturale referitoare la scoaterea manuală sau mecanizată, săpându-se şanţul destul de adânc la scoaterea manuală şi reglându-se plugul de scos puieţi, astfel ca acesta să scoată puieţii cu înrădăcinarea cerută de standard. Puieţii se scot cu rădăcinile întregi şi nevătămate, de cel puţin 25-30 cm lungime. Rădăcinile puieţilor se toaletează cu un topor bine ascuţit sau cu foarfeca de vie, apoi aceştia se împart pe categorii, conform STAS-ului, se numără, se leagă în mănunchiuri de câte 50 sau 100 de bucăţi şi se depozitează temporar în şanţuri, în pământ reavăn şi afânat. Scoaterea puieţilor trebuie să se facă în loc umbrit, ferit de vânt, pentru a nu se zvânta sau usca rădăcinile. Depozitarea temporară se face separat, pe specii şi categorii, în şanţuri cu profil triunghiular de 40 cm adâncime. Şanţurile se ameneajează mai multe la un loc, paralele între ele. Puieţii se aşază culcaţi pe peretele oblic, cu rădăcinile îndreptate spre peretele vertical, în aşa fel încât să se poată acoperi cu pământ nu numai rădăcinile, ci şi jumătate din partea aeriană a puieţilor. După ce se aşază în şanţ, puieţii se acoperă cu un strat de pământ afânat, care se calcă pentru a pătrunde bine între rădăcini, apoi se udă. Peste el se aşază apoi al doilea strat de pământ, care umple întreg şanţul şi acoperă şi jumătate din tulpinile puieţilor. Transportul puieţilor poate avea asupra prinderii şi dezvoltării acestora o influenţă similară cu scoaterea şi păstrarea lor. Transportul se poate face cu căruţa, tractorul sau camionul, în funcţie de distanţe şi de cantitatea de puieţi ce urmează a fi transportată. În mijlocul de transport se aşază mai întâi un strat de paie ude, peste care se pune apoi primul strat de puieţi. Aceştia se aşază cu rădăcinile spre interior, în aşa fel încât rădăcinile puieţilor dintr-un rând să se atingă cu ale rândului următor. Peste stratul de puieţi se aşază un nou strat de paie ude, deasupra căruia se va pune un nou strat de puieţi s.a.m.d. Ultimul strat de puieţi se acoperă cu un strat mai gros de paie ude. Se mai udă odată încărcătură, apoi se înveleşte cu rogojini şi se leagă bine cu frânghii. Înainte de încărcare, puieţii se udă bine la rădăcini. Dacă transportul se face pe distanţe mai lungi, puieţii se vor uda şi, după anumite etape de drum, se aruncă peste încărcătură câteva găleţi cu apă. În toate cazurile, când se folosesc paie la ambalarea puieţilor, se vor folosi numai paie proaspete, deoarece paiele vechi ar putea să conţină focare de boli criptogamice. Puieţii transportaţi la locul de plantare sau la depozitul central al şantierului de lucru se despachetează imediat şi se pun la şanţ, pe specii şi categorii, după cum am prezentat anterior. Când se transportă la locul de plantare, puieţii se depozitează la locul cel mai apropiat de toate punctele suprafeţei în care urmează să se desfăşoare lucrarea. În cazul perdelelor de protecţie, puieţii se depozitează în depozite parţiale instalate în lungul perdelei, la anumite distanţe între ele. Numărul puieţilor de diferite specii din aceste depozite trebuie să fie în proporţia cerută de schema de amestec. Distanţele la care se fac depozitele de puieţi de-a lungul fâşiei de teren destinat perdelei depind de capacitatea cutiilor sau găleţilor în care se transportă puieţii, de mărimea puieţilor, de procedeul plantării şi de distanţa între puieţi pe rând. Distanţa între depozitele de puieţi se calculează după formula : D = N x d, în care D = distanţa între depozitele parţiale, în metri, N = numărul de puieţi ce pot fi luaţi odată în cutiile maşinii de plantat sau în găleţile sau cutiile plantatorilor, la plantarea manuală, d = distanţa de plantare între puieţi pe rând, în metri. Plopii, sălciile, cătina roşie, coacăzul (cuişorul) şi caprifoiul se pot planta şi sub formă de butaşi. Butaşii neînrădăcinaţi şi sălciile se vor planta numai în solurile cele mai bune, cu umezeala asigurată permanent, iar în celelalte soluri se vor planta numai butaşi înrădăcinaţi (puieţi provenind din butaşi). Cătina roşie, coacăzul şi caprifoiul se vor planta numai sub formă de butaşi înrădăcinaţi. Butaşii de plop, salcie, coacăz şi caprifoi se confecţionează din lujeri bine dezvoltaţi, de un an, iar cei de cătina roşie, din lujeri de un an sau doi, sănătoşi şi bine lignificaţi. Butaşii se fasonează cu o zi înainte de plantare şi se ţin 24 de ore în apă, apoi se plantează în teren reavăn, bine pregătit. Plantarea butaşilor se face cu plantatorul. În toate situaţiile este recomandată plantarea cu puieţi.

Plantarea puieţilor

Înainte de începerea operaţiunilor de plantare se va picheta terenul, în vederea asigurării linearităţii rândurilor şi pentru respectarea distanţelor între rânduri şi între puieţi pe rând. Plantarea perdelelor forestiere de protecţie se face primăvara devreme sau toamna târziu. Primăvara, plantarea trebuie să înceapă imediat după ce solul se dezgheaţă şi se zvântă puţin, astfel încât să permită efectuarea acestor lucrări, fără a prezenta pericolul de degradare prin tasare. Ea trebuie să aibă loc înaintea semănăturilor agricole timpurii şi să dureze un interval de timp de maximum 15 zile lucrătoare, pentru a nu fi surprinse de timpul uscat şi de grosul muncilor agricole. Toamna, plantarea se face după începerea căderii frunzelor şi numai în cazul în care pământul este destul de afânat şi are suficientă umezeală. În pământ tare, uscat sau cu umezeală insuficientă, nu se vor face plantaţii. La perdelele de protecţie, plantarea se va face în rânduri drepte, păstrându-se cu exactitate distanţa între ele, pentru uşurinţa întreţinerii prin mijloace mecanizate. Plantarea se poate face prin mijloace manuale sau mecanizate. Plantarea mecanizată este recomandată în terenuri cu întindere mare, în perdelele de protecţie situate în teren orizontal sau cu înclinare uşoară, până la 8-10 grade. În terenurile cu întindere mică, accidentate sau cu înclinare mai mare de 10 grade, plantarea se execută numai manual. La plantarea manuală sunt necesare echipe alcătuite din doi muncitori, astfel încât unul să execute gropa de plantare, iar cel de-al doilea să asigure transportul şi distribuirea puieţilor şi împreună să lucreze la acoperirea rădăcinii puietului.

Se recomandă plantarea în gropi de 30x30x40 cm, iar când puieţii au o înrădăcinare laterală, gropi de 40x40x40 cm. Randamentul acestui procedeu este mai redus, însă în condiţii egale de sol, timp de plantare şi calitatea materialului determină un procent de reuşită mai ridicat. Pentru a creşte şansele de reuşită ale plantaţiilor se recomandă mocirlirea rădăcinilor puieţilor înaintea plantării propriu-zise. Plantarea mecanizată este mult mai economică şi mai productivă. Randamentul depinde de modelul şi tipul maşinii folosite, de folosirea justă a acesteia şi de modul cum este pregătit terenul. Pentru a obţine un randament maxim şi o bună calitate a lucrării, este necesar să se îndeplinească următoarele condiţii: solul să fie bine afant prin arătura, iar suprafaţa să fie netezită; tractorul trebuie să poarte agregatul maşinii de plantat în linie dreaptă şi cu viteza indicată de caracteristicile maşinii; maşina de plantat să se regleze în raport cu dimensiunile puieţilor şi condiţiile impuse de starea solului; să se folosească numai muncitori bine instruiţi. Alinierea rândurilor la plantarea mecanizată se obţine prin marcarea primului rând director. Celelalte rânduri se însemnează prin marcatorul instalat la tractor. La plantarea mecanizată, în afara lucrărilor care deservesc agregatul compus din tractor şi maşinile de plantat, mai este necesar un număr redus de muncitori pentru verificarea şi îndreptarea puieţilor. Muncitorii merg în urma agregatului şi degajează de pământ puieţii prea îngropaţi, îi replantează pe cei plantaţi prea la suprafaţă şi plantează puieţi în locurile unde aceştia lipsesc. Oricare ar fi procedeul, la plantare se vor respecta cu stricteţe următoarele reguli; se va respecta schema de amestec dată; pe tot parcursul manipulării puieţii vor fi ţinuţi cu rădăcinile umede, în găleţi cu apă sau în cutiile de puieţi ale maşinii; la plantare, puieţii se vor introduce cu coletul la 2-3 cm sub nivelul solului; butaşii se vor planta cu capul superior la adâncimea de 1 cm de la suprafaţă; rădăcinile se vor aşeza bine în pământ, pe toată lungimea lor, fără să se îndoie sau să se răsucească. Pământul de deasupra lor se tasează bine, astfel încât atunci când se trage uşor de puiet acesta să nu se smulgă; după plantare, se va mobiliza şi netezi solul printr-o grăpare uşoară, printre rânduri sau pe toată suprafaţa.

Victor VĂTĂMANU