Tehnologia de producere a butaşilor portaltoi

Această tehnologie cuprinde, după cum prezintă M. oslobeanu şi colaboratorii, un complex de lucrări fitotehnice, agrotehnice, precum şi cele de recoltare şi depozitare a materialului. În cadrul lucrărilor fitotehnice se includ: tăierea în uscat, plivitul, legatul lăstarilor, copilitul, cârnitul, protecţia contra bolilor şi dăunătorilor etc.

Tăierea în uscat

În cultura viţelor portaltoi se utilizează cu precădere tăierea cu elemente de producţie scurte (care asigură creşteri uniforme pentru un număr mai mare de coarde pe butuc) şi mai puţin tăierea în elementele mai lungi. În primul caz pot fi aplicate două tipuri de tăiere: în ras şi în cepi. La rândul său, tăierea în cepi cuprinde următoarele trei variante: în cepi de 1-2 cm lungime; de 1-2 ochi şi de 3-5 ochi. Tăierea în ras constă din suprimarea cordiţelor rămase după tăierea de recoltare, foarte aproape de inelul de inserţie pe butuc. În acest fel, este stimulată trezirea la viaţă a ochilor dorminzi. Ei pornesc în vegetaţie neuniform  şi cu 8-12 zile mai târziu decât mugurii coronari, ceea ce întârzie procesul de maturare a coardelor. Are, de asemenea, dezavantajul că participă la supradimensionarea capului (scaunului) butucului, generată de către straturile de scoarţă secundară. De aici rezultă necesitatea executării periodice a tăierii de reîntinerire. Din aceste motive, tăierea în ras este puţin utilizată în practica viticolă din ţara noastră.

Tăierea în cepi de 1-2 cm lungime constă în secţionarea cepilor pe nodul de la bază. În acest caz, creşterile anuale se sprijină pe existenţa mugurilor coronari (unghiulari), care pornesc în vegetaţie aproximativ în acelaşi timp, cu 6-8 zile mai devreme decât mugurii dorminzi, lăstarii prezentând chiar de la început o creştere uniformă (M. Oprean). Perioada de vegetaţie fiind mai lungă şi creşterea mai uniformă, coardele realizează dimensiuni mai mari şi îşi maturează mai bine lemnul, creând premise favorabile pentru sporirea producţiei de butaşi la hectar. Tăierea în uscat se execută primăvara cât mai devreme. Concomitent se suprimă cioturile şi părţile mortificate. În cazul tăierii în cepi de 1-2 ochi sau de 3-5 ochi, lăstarii pornesc în vegetaţie mai devreme cu circa 10-14 zile faţă de tăierea în ras şi cu 3-5 zile faţă de tăierea în cep de 1-2 cm, ceea ce favorizează în final maturarea coardelor. Prezintă şi unele dezavantaje. Astfel, în regiunile cu îngheţuri şi brume târzii de primăvară declanşarea mai devreme a vegetaţiei prezintă riscul distrugerii lăstarilor. Datorită polarităţii, pornirea mugurilor în vegetaţie este eşalonată, iar lăstarii rezultaţi cresc în „ritm diferit“. Întreţinerea mijlocului de susţinere este efectuată în fiecare primăvară, imediat după tăierea în uscat. Ea constă în înlocuirea ţăruşilor şi a stâlpilor deterioraţi, întinderea sârmelor şi înlocuirea celor rupte.

Plivitul

Constă în reglarea numărului de lăstari pe butuc prin suprimarea celor de prisos. În funcţie de vigoarea soiului, vârsta plantaţiei, fertilitatea solului şi condiţiile climatice, numărul optim de lăstari ce se rezervă pe butuc este de 6-8 la plantaţii mai tinere (4-5 ani) şi de 8-12 începând din anul al şaselea, în funcţie de vigoarea soiurilor cultivate. La stabilirea numărului optim de lastari este bine să se ţină seama şi de indicii de creştere realizaţi în anul precedent. Dacă diametrul coardelor (cepilor existenţi) din anul precedent nu este mai mic de 8-10 mm, numărul de lăstari rezervaţi prin plivit poate fi asemănător. Plivitul se aplică în două rânduri, şi anume: când lăstarii au lungimea medie de 25-30 cm şi apoi după 8-10 zile de la primul, când lăstarii ajung la 50-60 cm. Lucrarea constă în înlăturarea lăstarilor prea mici ori prea viguroşi, prin desprinderea lor de la punctul de inserţie. Când numărul de lăstari crescuţi pe butuc este mai mic decât cel necesar, cu prilejul primului plivit se execută, de asemenea, şi ciupitul vârfului la 2-3 lăstari dintre cei mai viguroşi, pentru a favoriza creşterea copililor. Dintre aceştia se pastrează primii doi situaţi spre vârf, până la nivelul încărcăturii optime (8-12 lăstari/butuc).

Legatul lăstarilor

Lucrarea constă în dirijarea lăstarilor pe sârma (aracul) mijlocului de susţinere în scopul folosirii cât mai depline a resurselor heliotermice, a favorizării creşterii în lungime şi a facilitării aplicării lucrărilor mecanizate şi a celor manuale. Primul legat se aplică concomitent cu primul plivit. Lucrarea se repetă la fiecare 40-50 cm spor de creştere, în număr total de 8-10 ori pe spalieri şi respectiv de 12-14 ori pe piramidă. Lăstarii se leagă lejer în forma cifrei „opt“ pentru a înlesni fotosinteza şi aerisirea, folosind în acest scop fire din material plastic, rafie etc.

Copilitul

Are drep scop stimularea creşterii în lungime şi obţinerea de butaşi portaltoi fără cioturi mari. Lucrarea constă în suprimarea tuturor copililor, sub prima frunză de la bază, când aceştia sunt în stare erbacee. Porţiunile erbacee rămase se usucă şi cad de la punctul de inserţie pe coardă. În caz de întârziere, ceea ce nu este de dorit, copilitul se execută în stare semilemnificată, prin secţionare deasupra primei frunze de la bază, în care caz copilul rămâne sub forma unui mic ciot. Copilitul se efectuează concomitent cu legatul lăstarilor şi cu suprimarea cârceilor. La susţinerea pe piramide, executarea legatului şi a copilitului necesită folosirea unor obiecte de inventar corespunzătoare (scaune înalte de 1,75 metri, scări de 3,5 metri şi 4,5 metri înălţime, platforme cu înălţime reglabilă etc.), precum şi adoptarea unor măsuri de protecţia muncii. Concomitent cu executarea copilitului, se pot îndepărta şi mugurii existenţi la subsoara frunzelor. Lucrarea favorizează creşterea lăstarilor şi obţinerea unor butaşi de caliatate superioară (L. Văleanu, N. Varga).

Cârnitul

Lucrarea constă în suprimarea lăstarilor cu ajutorul foarfecelui pentru vie sau mecanizat (la susţinerea pe spalier). Ea are scopul de a înlătura vârfurile consumatoare de substanţe plastice (30-40 cm) şi de a favoriza pătrunderea luminii şi căldurii, care împreună ajută la o mai bună maturare a lemnului. La susţinerea pe piramide, prin cârnit se înlătură vârfurile de creştere ce depăşesc cu 15-20 cm mijlocul de susţinere şi care în caz de neintervenţie capătă o poziţie pendulară. Lucrarea se aplică cât mai aproape de încetarea creşterii (la începutul lunii septembrie) când treimea superioară a lăstarilor de portaltoi se află în plin proces de lignificare.

Măsuri de protecţie împotriva bolilor şi a dăunătorilor În anii ploioşi, indiferent de portaltoi, se aplică 2-3 tratamente cu zeamă bordeleză, împotriva atacului de mană. Pentru combaterea dăunătorilor, se vor aplica tratamentele cu substanţele indicate de către specialiştii fitosanitari judeţeni, în doza şi momentul optim de aplicare.

Lucrări de selecţie

În vederea îmbunătăţirii valorii biologice a butaşilor portaltoi, se aplică selecţia în masă, selecţia clonală şi cea fitosanitară. Selecţia în masă constă fie în alegerea şi marcarea butucilor necorespunzători (selecţie în masă negativă), fie a celor corespunzători (selecţia în masă pozitivă) cu înmulţirea în comun a materialului valoros. Selecţia clonală (sau individuală) constă în înmulţirea separată (individuală) a butucilor elită supuşi unei alegeri timp de 3-5 ani. Selecţia fitosanitară se execută concomitent cu selecţia în masă sau cu cea clonală, cu scopul de a elimina de la înmulţire butucii atacaţi de viroze sau de bacterioze.

Măsurile agrotehnice - cuprind lucrările solului, îngrăşarea şi irigarea, în anii extrem de secetoşi.

Lucrările solului

Reprezintă un complex de măsuri alcătuit din lucrări anuale (arături, praşile, erbicidare) şi lucrări periodice (subsolaj). Arătura se execută mecanizat, primăvara, imediat după tăierea în uscat, şi toamna, după recoltarea coardelor, iar praşilele, în număr de 4-5, în cadrul perioadei de vegetaţie. Praşilele pot fi înlocuite prin aplicarea erbicidelor, prin utilizarea tratamentelor combinate recomandate de specialiştii viticultori pentru fiecare zonă în parte, în funcţie de rezerva de buruieni a arealului de cultivare. Erbicidele se pot aplica parţial prin stropiri pe benzi de 60 cm pe direcţia rândurilor de portaltoi toamna, după căderea frunzelor, sau primăvara foarte timpuriu (preemergent), sau se pot aplica în două etape postemergent (când buruienile au înălţimea de 10-15 cm şi după 4-6 săptămâni). La ora actuală, marile firme producătoare de maşini agricole au dotat femierii viticoli cu utilaje de mare capacitate care execută un tratament corespunzător. Comparativ cu plantaţiile de portaltoi întreţinute prin praşile, cheltuielile de întreţinere se reduc cu până la 20-30% (Grecu V. şi colaboratorii). Subsolajul se execută la adâncimea de 40-45 cm, la intervale de 4-6 ani, eşalonat în doi ani (din două în două rânduri), concomitent cu aplicarea îngrăşării din toamnă.

Îngrăşarea (fertilizarea)

Constă în aplicarea din toamnă a 30 de tone/hectar îngrăşăminte organice, încorporate la adâncimea de 25-30 cm, o dată la 4 ani. Acestea sunt completate cu îngrăşăminte chimice, administrate în fiecare an în solurile mai sărace, sau din 2 în 2 ani, în cele mai fertile. Fosforul şi potasiul sunt aplicate toamna târziu, în timp ce azotul - primăvara timpuriu. Administrarea îngrăşămintelor se face prin împrăştiere şi încorporare imediată în sol printr-o arătură adâncă de 20-22 cm, efectuată pe mijlocul intervalelor.

Irigarea

Poate fi aplicată numai în cazul plantaţiilor incluse în sistemele amenajate în acest scop şi în mod cu totul excepţional în anii secetoşi. Dacă iarna şi primăvara au fost secetoase, prima udare se aplică la dezmugurire, iar următoarele (1-2), în cursul vegetaţiei, când survin perioadele secetoase de lungă durată (30-40 de zile). Pentru a evita prelungirea perioadei de vegetaţie, se impune ca aplicarea udărilor (500-600 metri cubi/hectar la fiecare udare) să nu depăşească a doua parte a lunii august.

Recoltarea coardelor portaltoi

Momentul optim de recoltare a coardelor este considerat toamna târziu, după ce a survenit un ger de minus 8-10 grade Celsius sau primăvara foarte timpuriu (în sudul ţării). Recoltarea constă în secţionarea coardelor la 8-12 cm de la bază, lăsându-se o porţiune de 1,5-2 cm sub primul nod de la bază. Coardele sunt desprinse de pe mijlocul de susţinere (concomitent la butucii opuşi în cazul susţinerii pe piramidă) şi transportate la locul de fasonare.

Victor VĂTĂMANU