Tehnologia de recoltare a principalelor plante cerealiere

Tehnologia de recoltare a grâului de toamnă
Momentul optim de recoltare este la maturitatea deplină, când umiditatea boabelor ajunge la 14-15 %, iar recoltatul are loc fără pierderi și producția se păstrează în bune condiții. (Gh. Matei). De obicei, recoltatul se începe atunci când boabele au 17-18 % umiditate, pentru grăbirea recoltatului și evitarea pierderilor prin scuturare (din cauza supracoacerii sau a vremii nefavorabile).
Durata optimă a recoltării este de 5-6 zile în zonele uscate și 6-8 zile în zonele mai umede.
Se poate recolta direct din lan, cu combinele de cereale de păioase (boabele sparte nu trebuie să depășească 2%) și o puritate cât mai ridicată (se reglează turația bătătorului și distanța dintre bătător și contrabătător). Loturile semincere se recoltează la 14 % umiditate.
În situații deosebite, când lanurile de grâu sunt puternic îmburuienate sau căzute, se poate apela la recoltarea divizată (în două faze), care constă în tăierea plantelor la înălțimea de 15-20 cm și lăsarea lor în brazdă pentru câteva zile în vederea uscării și ulterior se batozează cu combina prevăzută cu ridicător de lan.
După recoltare, paiele rămân pe sol în brazda continuă în vederea uscării. La intervale de 2-3 zile acestea sunt presate sub formă de baloți cu instalații mecanice speciale și se eliberează terenul.
Noile tipuri constructive de combine autopropulsate au prevăzut la partea finală un dispozitiv pentru tocarea și împrăștierea pe sol a paielor. Acestea vor fi încorporate în sol cu lucrarea de bază, împreună cu mici cantități de azot pentru favorizarea mineralizării materiei organice.
Arderea paielor este total INTERZISĂ!
Nivelul producțiilor obținute la grâu variază în funcție de zona de cultivare, capacitatea productivă a soiurilor și tehnologia aplicată, fiind, de regulă cuprinse între 3.000-7.000 kg/ha.
În România, producțiile medii au variat foarte mult din cauza influenței condițiilor climatice de la un an la altul.
 
Tehnologia de recoltare a secarei
Epoca de recoltare a secarei se situează calendaristic cu circa 7-10 zile înaintea grâului de toamnă. Datorită faptului că secara înfrățește puternic în toamnă, frații parcurg în același timp fenofazele de vegetație ca și plantă principală, iar acest lucru determină o maturare uniformă a plantelor, asigurând simultaneitatea coacerii.
Recoltarea se execută cu combina direct din lan când semințele au atins umiditatea de 14-15%. Recoltarea timpurie conduce de cele mai multe ori la apariția fenomenului de șiștăvire, iar întârzierea recoltatului determină pierderi din cauza faptului că boabele se scutură cu ușurință din spic (la maturitate ele sunt ieșite 1/3 din palei).
Producțiile obținute la secară variază foarte mult fiind influențate de condițiile climatice și de tehnologia aplicată. Nivelul producțiilor este mai mic decât cel înregistrat la grâu.
Păstrarea producției de secară se face la 14% umiditate.
 
Tehnologia de recoltare pentru triticale
Cultura de triticale se recoltează la maturitatea deplină a boabelor, fără a depăși această fază din cauza pericolului ridicat pe care îl prezintă cultura, pierderile medii prin scuturare fiind apreciate la 300-400 kg/ha.
Întârzierea recoltatului mai prezintă un alt dezavantaj major - apariția fenomenului de încolțire a boabelor în spic, fenomen care se manifestă atunci când în perioada de recoltat apar precipitații pentru o perioadă mai lungă de timp.
Pentru a evita aceste neajunsuri, cultura de triticale se recoltează atunci când umiditatea boabelor ajunge la 16%.
Boabele de triticale sunt mai sensibile la spargere, fapt ce impune o atentă reglare a combinei de recoltat, dimensionând corect turația tobei și a distanței dintre bătător și contrabătător.
Recoltarea se face direct din lan, cu combinele autopropulsate, prevăzute cu dispozitiv de mărunțire a resturilor vegetale.
Recoltarea pentru masa verde are loc la sfârșitul lunii aprilie, când plantele se pot administra direct în hrana animalelor sau pentru însilozare.
Potențialul biologic al soiurilor de triticale este mult mai mare decât al grâului sau secarei. Producțiile obținute în România sunt cuprinse între 5000 și 6500 kg/ha, dar în funcție de tehnologia aplicată și de zona de cultivare, se pot obține chiar și 9.000 kg/ha.
Recoltarea pentru masa verde, cultura de triticale asigură producții de circa 35-40 t/ha, iar dacă se urmărește o dublă utilizare a culturii (pentru masă verde și boabe), recoltarea pentru masa vegetală are loc mai devreme și asigură circa 27-30 t/ha, iar ulterior se mai poate obține o producție medie de boabe, de circa 1500-2000 kg/ha .
 
Tehnologia de recoltare pentru orzul de toamnă
Momentul optim de recoltare la orz se situează, de obicei, cu 10-14 zile înaintea grâului, fiind de altfel prima cultură cu care se începe campania de recoltare din vară. Calendaristic, recoltarea orzului și orzoaicei se încadrează, în funcție de evoluția climatică a anului și zona de cultivare, în a doua decadă a lunii iunie și prima decadă a lunii iulie.
Recoltarea începe atunci când nivelul umidității boabelor ajunge la 16-17% și se încheie când se atinge 14%, întrucât valori mai mici ale umidității pot conduce la pierderi prin scuturare, orzul trecând cu ușurință în faza de ”răscoacere”.
Orzoaica pentru industria berii se recoltează cât mai aproape de umiditatea de păstrare (14 %), întrucât la aceste loturi nu se aplică uscarea artificială ce ar putea diminua capacitatea germinativă a boabelor, declasând astfel loturile respective.
Recoltarea are loc direct din lan, folosind combinele autopropulsate, la care reglajele trebuie realizate cu atenție pentru a nu vătăma boabele.
Dintre cerealele păioase, orzul este cel mai productiv pentru condițiile țării noastre. Orzoaica este mai puțin productivă decât orzul, datorită însușirilor morfologice prezentate anterior, producțiile medii obținute variind între 3500-5000 kg/ha.
La nivel mondial, producția medie de orz se cifrează în jurul valorii de 3500-4000 kg/ha, mai ridicată în țările cu agricultură avansată și tradiție în cultivarea orzului.
Producția se păstrează timp îndelungat în bune condiții la umiditatea de 14%.
 
Tehnologia de recoltare a ovăzului
Ovăzul are sensibilitate la scuturare mai mare decât celelalte cereale și coacere neuniformă. Din aceste motive stabilirea momentului optim de începere a recoltării este foarte important pentru a evita pierderile prin scuturare.
Recoltarea trebuie declanșată atunci când boabele sunt la începutul coacerii depline și tija este uscată. Recunoașterea acestei faze se face prin examinarea inflorescenței la care boabele din partea superioară trebuie să fie în pârgă, de culoare galben normală, iar cele din jumătatea inferioară să prezinte încă nuanțe verzui.
Recoltarea se face direct din lan, cu combina de cereale reglată corespunzător pentru ovăz. Întârzierea recoltatului duce la pierderi prin scuturare, primele boabe care se scutură fiind și cele mai valoroase.
Loturile semincere se recoltează la maturitatea deplină.
Producțiile obținute la ovăz variază mult în funcție de zona de amplasare a culturii și tehnologia aplicată, aceasta variind între 2000-3000 de kg/ha.
 
Victor Vătămanu