Tehnologia de tăiere pentru întinerire la pomii fructiferi

Epuizarea biologică a unui pom se petrece odată cu înaintarea în vârstă - implacabilă -, dar şi din cauza altor factori asupra cărora omul putea să intervină, dar nu a intervenit sau a intervenit puţin ori neprofesional. Astfel, un rod excesiv de mare, timp de mai mulţi ani la rând, poate epuiza forţa vegetativă a pomului. Fructele rămân mici, creşterea mlădiţelor devine slabă şi apare alternanţa ca măsură de protecţie.

În astfel de situaţii se impun tăierile de întinerire, care, în funcţie de severitatea lor, pot atrage scăderea producţiei pe o perioadă scurtă, dar asigură o dezvoltare normală şi revenirea producţiei după un timp nu foarte lung, după cum prezintă Heiner Schmid. Aceste tăieri pot deveni necesare chiar la un pom de cinci sau şase ani a cărui creştere a fost lăsată la voia întâmplării, astfel încât o reglare a producerii de mlădiţe noi impune acest gen de tăiere în lemn de mai mulţi ani. Chiar şi atunci când coroanele s-au înălţat excesiv sau atunci când ramificaţiile de la baza coroanei au tendinţa de desfrunzire ori când gerul, furtuna, animalele au pricinuit stricăciuni crengilor, severitatea tăierilor care se impun le pot cataloga drept tăieri de întinerire. Nu există specii sau soiuri de pomi fructiferi la care tăierile de întinerire să fie contraindicate. Câteva particularităţi există însă şi vor fi prezentate în cele ce urmează. Tăierile de întinerire se execută iarna sau la sfârşitul iernii. În cazul cireşului, vişinului şi piersicului, tăierile de întinerire pot fi făcute după recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile închiderea rănilor înainte de venirea iernii reprezintă un avantaj. Dacă grindina şi furtuna produc stricăciuni mari în timpul verii, se recomandă tăierile de întinerire aplicate imediat în lemnul de mai mulţi ani de la inel sau prin transfer de ax pe crengi mai puţin afectate.

Întinerirea coroanelor îngrijite

Atunci când coroanele au fost formate piramidal după regulile descrise, tăierea de întinerire nu prezintă greutăţi. Acelaşi lucru se poate spune şi în cazul altor tipuri de coroane, dacă acestea au fost formate profesional. Există două metode de întinerire: devierea axului central şi a axelor ramificaţiilor principale pe ramuri mai tinere, tăierea având loc pe lemn mai vechi sau foarte vechi, şi metoda clasică. Ambele metode le vom descrie în continuare.

Întinerirea prin deviere

Este o metodă moderată de întinerire care nu provoacă o reacţie puternică a mlădiţelor tinere şi se aplică mai cu seamă la sâmburoase, pentru că metoda clasică nu este sigură în acest caz. În cazul acestei metode se procedează ca la limitarea în înălţime a coroanei. Prin tăierea cu ferăstrăul va fi îndepărtat cam o treime din volumul coroanei. După alegerea unui punct de tăiere pe ax, în lemn de mai mulţi ani, deasupra unei ramificaţii laterale mai tinere, se va imagina un unghi de 120 de grade, cu vârful în punctul de tăiere. Acolo unde laturile unghiului intersectează ramificaţiile laterale se vor practica tăierile (ceva mai sus sau ceva mai jos, acolo unde există o ramificaţie laterală care să preia axul ramificaţiei).

Metoda clasică

Metoda se foloseşte mai mult în cazul sămânţoaselor. Cam o treime din lungimea ramificaţiilor principale vor fi îndepărtate prin tăiere cu ferăstrăul în unghi drept. Ramificaţiile laterale aflate sub tăietură se suprimă prin tăiere de la inel, pe o lungime de aproximativ 25 cm. În cadrul tăierilor de întinerire nu ne vom limita doar la ramurile de schelet. În cazul sămânţoaselor, se poate tăia oriunde este necesar, deci şi pe ramificaţii de ordin II sau III, pentru că astfel vor fi activate rezervele de muguri dorminzi şi adventivi. Deşi mai riscante, astfel de intervenţii la vişin sau piersic pot oferi rezultate.

Întinerirea coroanelor crescute natural

Tăierile de întinerire în cazul „coroanelor naturale“, adică netăiate vreodată, trebuie precedate de o tăiere de iluminare. Se vor alege pentru aceasta 3-4 ramificaţii principale dezvoltate aproximativ la fel şi ancorate bine pe ax. Toate celelalte ramificaţii principale vor fi suprimate prin tăiere de la inel ori li se va schimba funcţia prin deviere pe ramuri fructifere. Odată ce aceste intervenţii au fost finalizate, se pot începe tăierile de întinerire după una dintre metodele descrise. În ambele cazuri, se va urmări întinerirea lemnului de fructificare. Rănile provocate în urma acestor tăieri importante vor fi protejate cu chituri sau masticuri speciale pentru acest scop.  

Continuarea lucrărilor de tăiere în coroane întinerite

Prin tăierile de întinerire condiţiile de hrănire ale coroanei sunt îmbunătăţite substanţial. Apar sporuri de vegetaţie în toate zonele coroanei. Acestea vor fi supuse ajustării în vara sau în iarna următoare.

După tăierile de întinerire prin deviere

Ca urmare a tăierilor de întinerire prin deviere, coroanele reacţionează în majoritatea cazurilor printr-o erupţie moderată de mlădiţe noi, în special în zonele de vârf ale axului şi ramificaţiilor. Dacă vârful şi ramificaţiile principale au fost deviate pe o ramură îndreptată în sus, atunci pe aceste ramuri şi în zona tăieturii apar mlădiţe laterale din belşug. Ele vor fi îndepărtate selectiv, în vederea iluminării. De regulă, ele nu se taie reductiv. După aceasta, atenţia va fi îndreptată de-a lungul ramificaţiei, înspre baza ei. Aici s-au format mlădiţe din mugurii adventivi. Dintre acestea vor fi îndepărtate prin tăiere cele mai viguroase, poziţionate vertical, precum şi cele îndreptate înspre interiorul coroanei. Mlădiţele mai slab poziţionate orizontal vor fi lăsate pentru formarea formaţiunilor fructifere. Aşa vor fi tratate toate ramurile de schelet, una câte una. Operaţiile acestea vor fi executate la sfârşitul iernii, dar se pot executa şi vara următoare tăierii de întinerire (sfârşitul lunii iulie-începutul lui august). Dacă la tăiere transferul a fost făcut pe o ramură laterală cu orientare mai mult sau mai puţin spre orizontală, lucrările care se impun sunt următoarele: 1. Când scheletul trebuie menţinut la înălţimea care a fost stabilită prin întinerire, trebuie îndepărtate mlădiţele crescute vertical pe ramura de prelungire a axului, lăsându-se cele laterale sau îndreptate în jos. Dacă aceste ramuri de prelungire sunt prea lungi, se vor tăia reductiv pe o mlădiţă adecvată. Cu sporul din zona de tăiere şi cu cel obţinut de-a lungul ramurii principale se procedează cum s-a prezentat anterior. 2. Dacă se urmăreşte prelungirea ramurilor de schelet întinerite, se va păstra o mlădiţă crescută în zona de tăiere şi se va orienta vertical sau în unghi ascuţit faţă de ax. Aceasta va fi tăiată reductiv o dată sau de două ori, uneori chiar mai mult.

După metoda clasică de întinerire

Din mugurii dorminzi şi din cei vegetativi se dezvoltă numeroase mlădiţe noi concentrate în zona tăierii, dar aflându-se şi pe toată lungimea. Se spune că a fost provocat de un „mare program de regenerare“. Este necesar însă ca după tăierea de întinerire solul să fi fost fertilizat şi lucrat bine. În zona de vârf, în vecinătatea tăierii va fi aleasă o mlădiţă ce va asigura prelungirea axului. În funcţie de situaţia din teren, ea va fi aleasă din partea inferioară sau superioară a ramurii întinerite prin tăiere. În cazul în care în imediata vecinătate a tăierii nu s-a dezvoltat nici o mlădiţă aptă de a prelua funcţia atunci se va căuta una corespunzătoare mergând mai jos faţă de tăietură. În acest caz, ciotul rămas deasupra se va îndepărta prin tăiere. După ce mlădiţa de prelungire a fost aleasă, se continuă cu îndepărtarea mlădiţelor concurente şi a celor crescute înspre interior sau prea dese. Tăierile de iluminare se execută pe lungimea întregii ramuri. După tăierile de întinerire severe (până la 1/3 din lungime), noile prelungiri, de regulă, nu se taie reductiv. Lor li se vor aplica doar tăieri de întreţinere. La întinerirea pomilor mai tineri şi a vişinului şi piersicului (tăiaţi sever) se vor aplica tăieri educative timp de cel puţin 3 ani. La întinerirea sămânţoaselor prin tăieri, se va ţine seama de faptul că ele au o coroană radiculară foarte dezvoltată şi tăierile educative vor fi mai lungi, pentru că astfel vor avea loc scurgeri importante de răşină.

Victor VĂTĂMANU