Tehnologia macului de gradina (Papaver somniferum L.)

Macul cu folosinţă mixtă este o specie anuală, erbacee, care se cultivă pentru obţinerea seminţelor şi a capsulelor. Seminţele se folosesc, după cum prezintă Maria Verzea şi Steluţa Radu, pentru obţinerea seminţelor şi a capsulelor. Seminţele se folosesc ca atare în industria alimentară sau sunt prelucrate pentru obţinerea unui ulei gras, iar din capsule se extrag alcaloizi cu importanţă medicinală (morfină).

---

Specia Papaver este bine studiată în România, unde ocupă suprafeţe importante, iar cultivarea ei nu ridică probleme deosebite. În prezent, în România se cultivă, în special, soiuri autohtone (Extaz, omologat în anul 1982, Safir, omologat în anul 1995 etc.) şi populaţii locale (populaţia „de Botoşani”), care valorifică foarte bine resursele agropedoclimatice ale zonei în care se cultivă această specie. În general, macul de grădină preferă zonelele cu climat mai umed şi mai răcoros. Lipsa umidităţii pe perioade lungi de timp, precum şi prezenţa căldurii excesive sunt condiţii care diminuează producţia de sămânţă şi capsule. Rezultate foarte bune se obţin când macul de grădină se cultivă pe soluri uşoare, profunde, permeabile şi bogate în calciu. Ţinând seama de aceste elemente, cultura macului a fost zonată în Transilvania de Sud-Est, precum şi în partea centrală şi de nord a acesteia. De asemenea, în partea de nord şi centrală a Moldovei sunt zone favorabile culturii de mac.

Rotaţia
Într-un asolament bine structurat, macul de grădină este preferabil să urmeze după o cultură prăşitoare (cartof, sfeclă de zahăr, porumb). Este exclusă cultivarea acestei culturi după cea de floarea-soarelui, precum şi monocultura, şi se recomandă ca macul de grădină să nu revină pe acelaşi teren mai devreme de 4-5 ani.

Fertilizarea
Macul este o specie care, în general, reacţionează favorabil la aplicarea îngrăşămintelor. O fertilizare raţională trebuie să ţină seama obligatoriu de gradul de aprovizionare a solului cu elemente fertilizante şi de planta premergătoare.

Fertilizarea cu azot - îngrăşămintele cu azot favorizează creşterea viguroasă a plantelor şi contribuie, în mod substanţial, atât la creşterea producţiei de seminţe şi capsule, cât şi la sporirea conţinutului în morfină. Azotul se aplică în doze de 80-90 de kilograme la hectar substanţă activă pe solurile aprovizionate moderat cu acest element fertilizant şi de 140-150 de kilograme la hectar substanţă activă pe solurile mai deficitare.

Fertilizarea cu fosfor - fosforul nu are o influenţă semnificativă nici asupra producţiei de seminţe şi de capsule şi nici asupra conţinutului în morfină. Dozele care se aplică sunt moderate: 40-50 de kilograme la hectar substanţă activă. Pe solurile slab aprovizionate în acest element, cantităţile se măresc, ajungând până la 80 de kilograme la hectar substanţă activă.

Fertilizarea cu potasiu - adăugarea potasiului în sistemul de fertilizare a macului de grădină are rolul de a asigura echilibrul nutriţiei plantelor. Se administrează în doze de 40-50 de kilograme la hectar substanţă activă.

Fertilizarea cu gunoi de grajd - prin aplicarea îngrăşămintelor organice, fertilizarea minerală se reduce spre limitele inferioare recomandate anterior. Doza optimă pentru această cultură este de 20 de tone la hectar gunoi de grajd bine fermentat.

Folosirea amendamentelor - calciul favorizează acumularea morfinei în plante; de aceea, Maria Verzea şi Steluţa Radu recomandă administrarea, pe solurile cu un pH egal sau mai mic de 5,5 a 3,4-4 tone calcar măcinat la hectar.

Lucrările solului
Primăvara timpuriu, lucrările de pregătire a patului germinativ încep prin executarea nivelării arăturii. În vederea obţinerii unui strat mărunţit şi uniform, solul se lucrează în continuare cu combinatorul, iar în lipsa acestuia, solul se poate lucra cu discul în agregat cu grapa cu colţi reglabili. În funcţie de gradul de mărunţire, de uniformitatea solului şi de umiditatea din sol, se poate executa şi o tăvălugire, cu 1-2 zile înainte de operaţiunea de semănat a acestei culturi.

Sămânţa şi semănatul
Semănatul se execută direct în câmp, cu ajutorul semănătorilor de tip SUP-21 sau SUP-29 modificate (aceasta constând în montarea unui distribuitor cu disc cu dantură, brăzdare cu limitatoare de adâncime).

Epoca de semănat - macul de grădină trebuie semănat primăvara cât mai devreme, la sfârşitul lunii martie sau cel târziu la începutul lunii aprilie. În anii cu desprimăvărare timpurie, semănatul în ferestrele iernii a dat rezultate bune, conform studiilor şi cercetărilor întreprinse în cadrul Staţiunii de Cercetări pentru Plante Medicinale şi Aromatice Fundulea.

Norma de sămânţă - pentru un hectar de mac sunt necesare 2-3 kilograme de sămânţă de bună calitate (puritate de minimum 90-95% şi germinaţie de minimum 80-90%). Această cantitate se amestecă cu un balast în cutia semănătorii, balast care poate fi constituit din nisip, rumeguş, şroturi sau sămânţă iradiată lipsită de germinaţie.

Distanţa de semănat - realizarea unei densităţi optime finale de 18-20 de plate pe metrul pătrat se face prin însămânţarea la distanţă de 50 cm între rânduri şi rărirea la 8-10 cm plantă de plantă. Uneori se practică şi o rărire mai puţin drastică, în acest caz densitatea culturii fiind de 30-40 plante la metrul pătrat.

Adâncimea de semănat - adâncimea de semănat a macului de grădină variază în funcţie de tipul de sol pe care se cultivă şi de umiditatea (rezerva de apă ) din sol. Ea este cuprinsă între 0,6 şi 1-2 cm.

Lucrările de îngrijire
Lucrări manuale şi mecanice În cazul culturii de mac de grădină, lucrările manuale de întreţinere sunt: plivitul, prăşitul, buchetatul şi răritul. Buchetatul se face când plantele au 3-4 frunze, iar răritul urmează după 8-12 zile, concomitent cu plivitul selectiv, care se mai repetă de 1-2 ori în perioada de vegetaţie. Praşilele mecanice şi manuale se execută ori de câte ori este nevoie (orientativ, numărul acestora este de 3-5 lucrări). La prima praşilă mecanică, executată în momentul formării rozetei de frunze, cultivatorul trebuie să fie prevăzut cu discuri de protecţie.

Erbicidarea culturii - combaterea cu succes a buruienilor din cultura de mac de grădină se poate realiza folosind erbicidele recomandate de specialiştii agronomi, care precizează substanţa ce urmează a fi folosită, doza şi modul de aplicare. Menţionăm că există o gamă de erbicide bine studiată, care permite aplicarea erbicidelor atât înainte de răsărirea culturii, cât şi în vegetaţie. Între lucrările de erbicidare se poate interveni cu executarea a 1-2 praşile mecanice pentru distrugerea buruienilor perene. Erbicidele se diluează în 300-600 de litri de apă la hectar, iar administrarea lor se poate face cu maşina de erbicidat MET- 1200 sau cu echipamentul EEP-600.

Boli şi dăunători - combaterea acestora
Cele mai frecvente boli ale macului de grădină sunt: pătarea frunzelor (Helminthosporium papaveris), mana (Peronospora arborescens), mucegaiul cenuşiu (Botrytus cinerea) şi făinarea (Erysiphe communis). Combaterea acestor boli se poate face aplicând tratamentele recomandate de specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean, prin buletinul de avertizare, în care se specifică substanţa ce se va folosi, doza şi modul de aplicare al acestora. Preventiv, înainte de semănat, sămânţa poate să fie tratată cu substanţele indicate de aceiaşi specialişti. În unele zone, macul de grădină este atacat de gărgăriţa rădăcinilor (Stenocarus fuliginosus) şi de gărgăriţa capsulelor de mac (Ceuthorrhynchus macula albă). Combaterea acestor dăunători se realizează prin două tratamente: primul tratament se face la apariţia adulţilor hibernanţi (îmbobocitul macului), iar al doilea tratament se va face în perioada înfloritului (atenţie la folosirea unor insecticide selective pentru albine). Substanţele folosite, doza şi modul de aplicare se regăsesc în buletinul de avertizare emis de către specialiştii fitosanitari.

Recoltarea
Epoca de recoltare - recoltarea macului de grădină începe după maturarea completă a capsulelor. Acest moment este marcat de faptul că seminţele se desprind de pe pereţii capsulei şi sună în interiorul acesteia. Capsulele sunt tari şi au culoare galben-cenuşie. Întârzierea recoltatului determină supracoacerea capsulelor şi, în cazul vremii ploioase, mucegăirea şi deprecierea calitativă a seminţelor şi scăderea conţinutului de morfină.

Modul de recoltare - recoltarea se face cu ajutorul combinelor de mare productivitate, reglate la înălţimea maximă de tăiere. În acest caz, se pierde însă circa 50% din producţia de coji. Evitarea acestor pierderi este realizată prin recoltarea manuală a capsulelor (cu resturi de tulpini de până la 5 cm). Ele se treieră cu combina în staţionar sau cu ajutorul batozelor. După recoltarea capsulelor, pe teren rămân tulpinile; deoarece ele nu au o valoare ca produs secundar, ci constituie o sursă de infestare a solului cu boli şi dăunători, se recomandă arderea lor, după ce, în prealabil, au fost cosite cu cositoarea mecanică.

Uscarea şi condiţionarea - recolta de mac se depozitează în magazii uscate şi aerate. Stratul de seminţe nu trebuie să depăşească 20-25 cm grosime, iar lopătarea se face în permanenţă. Concomitent, se efectuează şi condiţionarea cu ajutorul vânturătorilor şi a selectoarelor, până la umiditatea de 12%. Producţia de seminţe ce se poate obţine de pe un hectar cultivat cu mac de grădină este cuprinsă între 10 şi 12 qintale la hectar, iar producţia de capsule variază între 4 şi 6 qintale la hectar.

Victor VĂTĂMANU

---

revista, agricultura, floricultura, gradinarit, tehnologie, macul de gradina, papaver somniferum