Tehnologia păstrării merelor

​Tehnologia păstrării merelor este strâns corelată cu tipul de depozit. Pentru a se asigura o bună păstrare a fructelor este nevoie să se introducă în depozite soiurile care se pretează la o păstrare îndelungată, culese la momentul optim, manipulate și transportate cu atenție, fără a fi vătămate.

​Păstrarea în depozite simple cu ventilație normală
Merele aduse din livadă se sortează pe măsura intrării lor în depozit, concomitent făcându-se și calibrarea fructelor, sau aceasta din urmă se face la scoaterea fructelor din depozit.
După sortare, lăzile cu fructe se cântăresc și se transportă în spațiul de sortare, unde se așează compartimentat pe soiuri, calități, proveniențe. Într-o cameră de păstrare se recomandă să se păstreze fructe din același soi sau să se grupeze soiurile după gradul de coacere sau cerințele comune față de factorii ambientali de păstrare etc.
Aranjarea lăzilor se recomandă să se facă după sistemul ”în cruce”, care permite o bună circulație a aerului în toate direcțiile. În cazul utilizării lăzilor de tip P, se poate folosi și sistemul ”compact”, însă înălțimea de stivuire să nu depășească 2 metri. Stivuirea lăzilor se face lăsând spații libere de acces pe lângă pereți, de 0,8 metri în cazul în care pereții nu sunt bine izolați, iar aerisirea se face numai prin ferestre. Dacă pereții sunt bine izolați, între stiva de ambalaje și aceștia se lasă un spațiu redus de 10–20 cm și un culoar central în dreptul ușii pentru acces, de circa 0,8 metri. În funcție de caracteristicile construcției, lăzile se stivuiesc astfel încât sub tavan să rămână un spațiu de 60-80 cm. În raport cu volumul total al spațiului de păstrare, încărcătura medie a depozitului este de 110-130 kg fructe/m2.
Practica a demonstrat că în depozitele simple temperatura variază, în funcție de zonă, între 15 grade Celsius, la începutul perioadei de păstrare și 0 grade Celsius în timpul iernii. Coborârea temperaturii ridicate, înregistrată mai ales în octombrie- noiembrie și în martie, se face printr-o aerisire puternică în timpul nopții când aerul este mai rece. Pe timp de îngheț se închid bine și se izolează ferestrele, gurile de aerisire, ușile care nu se folosesc etc. Durata economică de păstrare a merelor este de 110–140 de zile, iar pierderile în medie sunt de 11–17 %.
 
Păstrarea în depozite cu ventilație mecanică se aseamănă mult cu cea prezentată la depozitele simple cu ventilație normală.
După sortare, lăzile cu mere se depozitează în camerele de păstrare, stivuindu-se după următoarele sisteme:
- sistemul ”coș de aerisire”, la care lăzile se grupează alternând o ladă pe lungime cu una pe lățime, astfel încât patru lăzi formează la mijloc un spațiu gol. Într-o cameră de păstrare se formează trei grupe de stive, cu o lățime de aproximativ 3 metri, având între ele un spațiu de acces de 0,80 metri, iar la pereți 0,40 metri.
- sistemul ”compact”, la care lăzile de tip P așezate una lângă alta, lungime la lungime, creează patru grupe de stive cu o lățime de 2 metri, cu trei spații de acces de 0,90 metri. Având în vedere că stivuirea după sistemul ”coș de aerisire” se face cu greutate, cu efort mai mare, și ca sistemul ”în cruce” prezintă unele avantaje, dar are o încărcătură mică pe metrul pătrat, propunem folosirea în practică și a sistemului ”combinat” (coș modificat) alcătuit dintr-un rând de lăzi așezate în cruce alternând cu un rând așezat pe lungime.
În toate cazurile de aranjare a lăzilor nu se recomandă a se suprapune mai mult de 9. Încărcătura netă la sistemul combinat este de 140–150 kg fructe/m2, raportat la volumul total al încăperilor.
Dirijarea condițiilor de păstrare trebuie făcută cu mare atenție. Cunoscându-se temperatura și umiditatea din spațiul de păstrare, cu ajutorul ventilației forțate, acești factori pot fi modificați în sensul dorit. Temperatura din interior se poate coborî punând în funcțiune ventilatoarele în cursul nopților sau al dimineților când temperatura exterioară atinge valorile cele mai scăzute. Când temperatura exterioară scade sub 0 grade Celsius se închid gurile de admisie și evacuare a aerului, evitându-se pătrunderea aerului rece, care ar putea provoca înghețarea merelor (minus 2,0 minus 3,0 grade Celsius) în funcție de soi etc.
Deoarece în urma ventilației mecanice umiditatea relativă a aerului din camerele de păstrare scade treptat, este necesar să se intervină pentru ridicarea ei.
Corectarea umidității relative a aerului se face cu ajutorul instalației de umidificare, fie într-un mod asemănător cu tehnica aplicată la depozitele cu ventilație naturală.
Pentru ridicarea umidității relative a aerului se udă nisipul din camera de la subsol cu o cantitate de apă ce variază cu temperatura.
Concomitent cu dirijarea factorilor ambientali din depozit se urmărește periodic și modul de evoluție a maturării fructelor. Atunci când un soi întrunește la maxim calitățile gustative, sau cu puțin înainte, el trebuie scos de la păstrare și valorificat.
Manipularea merelor scoase de la păstrare este necesar să se facă cu mai mare atenție decât la introducere, deoarece în acest moment ele sunt mai sensibile la lovituri și se depreciază mai ușor.
 
Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosferă normală, dotate cu instalații moderne de condiționare a fructelor și de dirijare automată a factorilor de mediu din celulele de păstrare, se face pe o durată de 6–8 luni de zile, cu menținerea la maximum a calității fructelor și cu pierderi minime.
Celulele depozitului frigorific au o capacitate optimă pentru păstrarea merelor de 250–500 tone, într-o celulă fiind recomandat să se păstreze numai mere și eventual aparținând aceluiași soi. Dacă situația impune se pot introduce în celulă și fructele aparținând la două soiuri, dacă acestea prezintă cerințe comune față de factorii de mediu. Ambalajele uzuale folosite pentru păstrarea merelor sunt lăzile paletă pentru fructe și lăzile din lemn tip P.
Stivuirea lor în celulele de păstrare se face astfel: lăzile paletă se depozitează compact în stive bloc, la distanță de 20–50 cm față de pereți și 5–10 cm între ele, iar pe verticală pe 8–9 nivele până la înălțimea de 5,9–6.6 metri; lăzile tip P se paletizează pe paleta de depozitare câte 5 în plan orizontal, pe patru nivele ca înălțime, după sistemul țesut. Lăzile paletizate se stivuiesc pe 4 nivele până la înălțimea de 5,6 metri.
Factorii de păstrare ce trebuie menținuți în celule sunt diferiți, în funcție de sensibilitatea soiurilor la frig, astfel: Golden Delicious, Starking Delicious, Starkrimson, se pretează la 0 grade Celsius, plus 1 grad Celsius ( sunt rezistente la frig), iar soiurile Jonathan, Wagener premiat etc se păstrează la plus 3 grade Celsius, plus 4 grade Celsius, ele fiind sensibile la frig. Pentru toate soiurile, umiditatea relativă a aerului, optimă, este de 86–92 %.
Dacă merele din grupa Jonathan (sensibile la frig) sunt păstrate la valori mai mici decât cele optime, suferă unele dereglări fiziologice (fiziopatii), cunoscute sub denumirea de boala frigului. Cercetările întreprinse au demonstrat că se poate evita această fiziopatie prin menținerea merelor în prima parte a duratei de păstrare la temperatura optimă (plus 3 - 4 grade Celsius) și apoi scăderea acesteia la plus 1,5 grade Celsius, plus 2 grade Celsius, prelungindu-se astfel durata de păstrare.
 
Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosferă controlată – la acest mod de păstrare se pretează fructele de calitate Extra, aparținâd soiurilor valoroase, de tipul: Jonathan, Golden Delicious, Starking Delicious, Starkrimson, Ionagold și Granny Smith.
Celulele acestor depozite prezintă câte o ușă cu închidere etanșă care sunt prevăzute cu ferestre de vizionare, în dreptul cărora se pune câte o ladă cu fructe care permite controlul vizual al stării de păstrare a fructelor, fără a se intra în celulă. Condițiile optime de temperatură și umiditate sunt cele prevăzute la păstrarea în depozite frigorifice cu atmosferă normală, ca de altfel și aspectele tehnice privind depozitarea.
Unele cercetări au demonstrat faptul că merele soiului Golden delicious pot fi păstrate până la viitoarea recoltă, deci un an de zile, recurgându-se la o nouă tehnică, mai complexă, denumită ULO (ultra low oxygen) prin care proporția de O2 din depozit se scade până la 1 %.
 
Victor Vătămanu