Tehnologia producerii de sămânță la gramineele perene

​Gramineele perene reprezintă specii, care alături de leguminoasele perene, stau la baza alcătuirii amestecurilor pentru înființarea pajiștilor temporare și pentru reînsămânțarea pajiștilor permanente. (Soare Marin).

Golomatul pentru producerea de sămânță, fiind mai exigent față de umiditate, se va amplasa în zone în care precipitațiile medii anuale depășesc 550 mm, cât și în zonele irigate din sudul țării, pe soluri permeabile cu ph de 6,2-7,5.
Județele cele mai indicate pentru organizarea loturilor semincere de golomat sunt atât Timiș, Arad, Dâmbovița, Bacău, Buzău, Constanța, Alba cât și județele din sudul țării cu posibilități de irigare. Raigrasul peren se comportă bine în zonele relativ umede, pe soluri bogate în elemente nutritive, unde temperatura medie anuală depășește 8-8,5 grade C; în zonele irigate din sudul țării raigrasul peren produce cele mai mari cantități de sămânță.
Pentru producerea de sămânță la raigrasul peren sunt indicate județele: Timiș, Bihor, Arad, Caraș-Severin și în județele din Câmpia Dunării cu posibilități de irigare.
Obsiga nearistată este specia cea mai rezistentă la secetă, dând rezultate bune pe solurile permeabile și bine aprovizionate cu elemente nutritive din Moldova, Transilvania și Câmpia Dunării. Obsiga nearistată necesită peste 400 mm de apă pe an și temperatura medie de peste 9 grade C.
 
Amplasarea culturilor
Gramineele perene se comportă bine după premergătoare care eliberează terenul devreme, pentru a efectua bine lucrările solului. Cele mai bune premergătoare sunt plantele anuale furajere, care eliberează terenul până la mijlocul toamnei, cerealele de toamnă, cartofii timpurii, cât și cerealele de primăvară. Gramineele perene vor reveni pe aceeași suprafață după o perioadă de minimum 2-3 ani.
 
Aplicarea îngrășămintelor și a amendamentelor
Fosforul - gramineele perene dau producții eficiente când solul conține 5-6 mg fosfor mobil /100 grame sol, iar conținutul optim este de 7-8 mg/100 grame sol. În general, se vor administra anual 70-80 kg P2O5/ha.
Potasiul - pentru obținerea unor producții economice de semințe de graminee perene, conținutul minim al solului în potasiu schimbabil trebuie să fie de 15 mg potasiu/100 grame sol, în timp ce, conținutul optim este de 19-20 mg/100 grame sol. Este recomandabil a se aplica pe solurile acide 50-70 kg. K2O/ha. la înființarea culturii și apoi în fiecare an.
Azotul contribuie în cea mai mare măsură la sporirea producției de semințe de graminee perene. Când însămânțarea se face primăvara, la pregătirea patului germinativ se vor aplica 60-70 kg. N/ha.
În anii de producere a semințelor, doza optimă de azot pentru cele patru specii de graminee perene este de 80-100 kg/ha., care se administrează la sfârșitul iernii (luna februarie), iar când gramineele menționate se cultivă pe soluri sărace, o treime din doza de azot amintită se va aplica în ultima parte a toamnei.
Îngrășămintele organice se vor aplica plantei premergătoare, în cantități de 30-35 t/ha. în cultura irigată. În această situație, dozele de îngrășăminte fosfatice și azotate indicate mai sus se reduc cu 40-50%, iar cele cu potasiu cu 70-100%.
Lucrările solului - lucrarea solului trebuie să asigure un pat germinativ bine mărunțit. Este absolut necesar ca, înainte de semănat, să se tăvălugească solul cu tăvălugul inelar.
 
Epoca de semănat - în cultura neirigată, gramineele perene, cu excepția raigrasului peren, se însămânțează primăvara în primă urgență, în prima jumătate a lunii martie, în zonele colinare. Când însămânțarea se efectuează primăvara, în anul I de vegetație, plantele dezvoltă lăstari vegetativi, lăstarii vegetativi producându-se începând din anul al II-lea de vegetație.
Pentru dezvoltarea unui număr mare de lăstari generativi, de la semănat la intrarea în iarnă, raigrasul peren necesită 700-900 grade C, păiușul înalt și obsiga nearistată 1100-1300 grade C, iar golomatul 1400-1600 grade C.
Ținându-se cont de aceste cerințe, au fost elaborate tehnologii noi, în care însămânțarea se face în a doua jumătate a verii sau la începutul toamnei, sămânța fiind produsă în exclusivitate în anul I la raigrasul peren și în anii I-IV de vegetație, la celelalte specii.
În zonele de câmpie raigrasul se însămânțează între 01 și 10 septembrie, păiușul înalt și obsiga nearistată între 15 și 25 august, iar golomatul între 01 și 15 august; în zonele colinare, aceste date se devansează cu 12-15 zile. Tehnologia nouă se poate aplica numai în zonele cu condiții de irigare, cu excepția raigrasului peren și a celui nearistat, care în zonele colinare poate fi însămânțat la începutul toamnei și în cultură irigată.
Norma de sămânță este condiționată de metoda de semănat și de specie. Speciile de graminee perene pot fi însămânțate în rânduri distanțate la 50-70 cm sau 25 cm. Prima situație este indicată atunci când, dispunem de cantități mici de sămânță și când buruienile nu se pot combate pe cale chimică. Semănatul la 25 cm între rânduri este indicat atunci când buruienile se pot combate cu erbicide. Norma de sămânță pentru golomat este de 5-6 kg/ha. în rânduri distanțate (50-70 cm) și de 8-10 kg/ha. în rânduri la 25 cm.
Raigrasul peren se recomandă să se însămânțeze numai în rânduri la 25 cm, cu o normă de sămânță de 10-12 kg. Păiușul poate fi însămânțat atât în rânduri distanțate la 50-70 cm, cu norma de 6-8 kg/ha., cât și în rânduri la 25 cm, cu o normă de sămânță de 10-12 kg/ha.
Adâncimea optimă de semănat este de 1,5-2,5 cm la raigrasul peren și 1-2 cm la restul speciilor.
 
Irigarea - în zonele în care există posibilități de irigare este posibilă însămânțarea gramineelor perene și la sfârșitul verii și începutul toamnei. Imediat după semănat, se impune aplicarea unei udări de 30-40 mm. În zonele secetoase la 8-10 zile după prima udare, se va iriga din nou cu 30-40 mm.
În timpul perioadei de vegetație, irigarea este posibilă numai în anii cu rezervă mică de apă la desprimăvărare, irigându-se în faza de împăiere cu o normă de 40-50 mm, care se va repeta după două săptămâni, în cazul în care se menține secetos. În sudul țării, la raigrasul peren, când se cultivă soiuri timpurii sau semitimpurii, se pot obține două recolte de sămânță pe an, cu condiția aplicării a două udări de 60-70 mm pe an; prima udare se aplică imediat după eliberarea terenului și administrarea îngrășămintelor, iar cea de a doua udare, după 12-14 zile.
 
Recoltarea - semințele de graminee perene ajung la maturitatea fiziologică la 28-30 de zile după fecundare, când umiditatea lor este de 50-55%. Când internodul paiului de sub inflorescență se îngălbenește și semințele din partea superioară a spicului se desprind prin presarea în palmă, este momentul în care umiditatea semințelor a ajuns la 50-60% și se poate începe recoltarea în a doua fază. Când se decide recoltarea în două faze, vindroverul va recolta cu masa de tăiere cât mai sus posibil și se va lucra numai dimineața pe rouă și pe parcursul nopții. La 2-3 zile după recoltare, umiditatea semințelor coboară sub 35%, fiind momentul optim de recoltat.
Recoltarea direct din lan se face în faza în care partea superioară a plantei este îngălbenită, iar semințele din vârful spicului au ajuns la maturitatea deplină, când umiditatea semințelor a ajuns la 30-35%.
Păstrarea semințelor de graminee se va face sub 13-14% umiditate.

​Victor Vătămanu