Tehnologia producerii de sămânţă la sfecla de zahăr

Sămânţa de sfeclă de zahăr se produce în prezent prin două metode: - metoda indirectă, care constă în producerea butaşilor în primul an şi plantarea lor în anul următor. Butaşii se produc în acest caz în ogor propriu, de obicei la neirigat sau în cultura succesivă la irigat; - metoda directă constă în tehnologia fără transplantarea butaşilor.

În cele ce urmează vom prezenta metoda indirectă de producere de sămânţă la sfeclă de zahăr Alegerea terenului - culturile de butaşi preferă solurile uşoare, nisipo-argiloase, fertile şi bine aprovizionate cu apă. Izolarea - cultura de butaşi se amplasează la distanţă minimă de 300 de metri faţă de culturile de sfeclă de zahăr pentru rădăcini sau sămânţă, pentru evitarea transferului bolilor virotice prin afide. Rotaţie - este indicată o rotaţie de 4-5 ani, pentru evitarea impurificărilor mecanice. Plantele bune premergătoare pentru culturile în ogor propriu sunt cerealele de toamnă şi cartoful, iar pentru culturile succesive, plantele furajere anuale pentru masă verde şi orzul de toamnă. Fertilizarea - raportul optim între elementele nutritive este de 1:1,2:0,5. În funcţie de conţinutul solului în substanţe nutritive mobile se vor aplica N = 80100 kg/ha; P2O5 = 100-120 kg/ha şi K2O = 40-50 kg/ha la cultura de butaşi în ogor propriu. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplică din toamnă la arătura de bază, iar îngrăşămintele cu azot, primăvara la pregătirea patului germinativ. La culturile succesive în irigat, pe terenurile fertilizate din toamnă cu fosfor şi potasiu pentru cultura principală, se vor aplica la pregătirea patului germinativ numai 100 kg azot s.a. Dacă nu s-au aplicat în toamnă îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu, se vor administra la cultura succesivă de butaşi 60 kg/ha P2O5 şi 40 kg/ha K2O, o dată cu arătura. Fertilizarea suplimentară cu 30 kg/ha azot se aplică în perioada iunie-iulie la culturile în ogor propriu şi în luna septembrie la culturile succesive.

Lucrările solului

Cultura în ogor propriu - după premergătoare, care se recoltează în vară (cereale păioase), imediat după eliberarea terenului se execută dezmiriştirea cu grapa cu discuri grea, urmată, la 2-3 săptămâni, de arătura adâncă la 3032 cm, executată cu plugul şi grapa stelată; înaintea arăturii se aplică îngrăşămintele chimice prevăzute. După premergătoare târzii (cartof s.a.) se aplică îngrăşămintele chimice, după care se execută aratura adâncă de toamnă. Până în iarnă este recomandată şi în acest caz o lucrare cu grapa cu discuri, în special pentru nivelarea arăturii. Cultura succesivă - lucrările solului constau în dezmiriştirea terenului cu grapa cu discuri grea, urmată la 4-5 zile de o arătură la adâncimea de 1822 cm, efectuată cu plugul şi grapa stelata. Concomitent cu efectuarea arăturii, terenul se lucrează cu grapa cu discuri în agregat cu grapele cu colţi, pentru mărunţirea şi nivelarea solului. Pregătirea patului germinativ - la culturile în ogor propriu, primăvara, imediat ce se poate intra pe teren, pe arătura nivelată din toamnă se aplică îngrăşămintele cu azot. Pregătirea patului germinativ, după cum prezintă Gheorghe San, concomitent cu aplicarea erbicidelor, se face cu cultivatorul în agregat cu echipamentul de erbicidat şi tăvălugul inelar. La culturile succesive, pe terenul nivelat şi mărunţit prin discuire, se aplică îngrăşăminte azotoase, după care se face o irigare de aprovizionare cu 600-800 metri cubi/hectar apă. După zvântare, terenul se lucrează la fel ca pentru culturile în ogor propriu.

Semănatul

Epoca optimă de semănat pentru culturile în ogor propriu este primăvara devreme, când în sol se realizează temperatura de 4-5 grade Celsius pe adâncimea de semănat. În cultura succesivă, semănatul se face în vară, până cel târziu la 10 iulie. Cantitatea de sămânţă se stabileşte în funcţie de masa a 1.000 glomerule (MMB), ţinând seama că trebuie să se distribuie 350-400 mii glomerule la hectar la soiurile plurigerme şi 450-500 mii glomerule la hectar la cele monogerme. Sămânţa trebuie să fie tratată înainte de semănat cu substanţe de tip insecto-fungicid. Distanţele de semănat sunt de 45 cm între rânduri şi 3 cm între glomerule pe rând pentru soiurile monogerme şi 5 cm pentru cele plurigerme. Uniformitatea distribuţiei pe rând a glomerulelor depinde în mare măsură de viteza de deplasare a agregatului, care nu trebuie să depăşească 5 km/ heglarea maşinii de semănat - se foloseşte semănătoarea SPC - 6, 8 sau 12 echipată cu brăzdare cu patină mică şi limitatoare de adâncime, pentru a realiza încorporarea superficială a seminţei la 2-3 cm. Discul distribuitor şi raportul de transmisie se aleg corespunzător distanţelor de semănat pe rând stabilite pentru soiul cultivat.

Lucrările de întreţinere

Praşilele mecanice - prima praşilă mecanică se execută înainte de răsărire, la 10-12 zile de la semănat, pentru a distruge buruienile în curs de răsărire şi a fragmenta crusta formată pe rând, favorizând răsărirea plantelor de sfeclă.  Următoarea praşilă se execută după răsărire, când plantele au 1-2 perechi de frunze, şi se repetă la 12-15 zile. La aceste praşile, cultivatorul se echipează cu discuri de protecţia rândurilor şi cuţite-săgeată, reglate la adâncimea de lucru de 4-6 cm. Praşilele mecanice se repetă până în toamnă de câte ori este nevoie, pentru a menţine terenul afânat şi curat de bururieni, echiparea cultivatorului făcându-se cu cuţite unilaterale şi fără discurile de protecţia rândurilor, iar adâncimea de lucru se măreşte la 6-8 cm. Pentru distrugerea buruienilor în timpul vegetaţiei se pot aplica tratamente cu erbidele recomandate de specialiştii agronomi din zonă.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Cercosporioza şi făinarea produc pagube, îndeosebi la culturile de butaşi semănate primăvara. Se pot aplica 2-3 tratamente la avertizare cu substanţele indicate de specialiştii agronomi. Combaterea gărgăriţei, răţişoarei şi a puricilor (care atacă primăvara), a larvelor defoliatoare (care atacă vara), a moliei şi buha semănaturilor (care atacă toamna) se efectuează prin tratamente la avertizare cu substanţele indicate pe buletinul de avertizare. În timpul perioadei de vegetaţie se elimină plantele care emit tije florale, iar la recoltare se îndepărtează rădăcinile ramificate şi cele de altă formă sau culoare decât cele caracteristice soiului.

Irigarea culturii

La culturile succesive, în afara irigării de aprovizionare, care se face înaintea semănatului, se aplică o irigare de răsărire după semănat, cu normă de 200-300 metri cubi/hectar apă, folosind doze mici pentru a evita dezgroparea seminţelor şi formarea crustei. Până în toamnă se aplică irigaţii pentru menţinerea umidităţii solului peste 50%  IUA pe adâncimea de 80 cm. De obicei sunt necesare 2-3 udări cu normă de 500-600 metri cubi apă/hectar. Irigarea se întrerupe la sfârşitul lunii septembrie, când precipitaţiile căzute satisfac de obicei cerinţele plantelor faţă de umiditate.

Recoltarea

Momentul recoltării butaşilor este toamnă în a doua jumătate a lunii octombrie, când temperatura în cursul nopţilor coboară la plus 1 grad Celsius. Calendaristic, recoltarea butaşilor se începe la 10-15 octombrie în jumătatea de nord a ţării şi la 20-25 octombrie în partea de sud. Tehnica recoltării - recoltarea mecanizată se execută cu combina KS-6, după tăierea frunzelor cu maşinile de tip MB-6 sau CSU + El reglate corespunzător ca înălţime de lucru, pentru a nu distruge sau răni capul butaşilor. Recoltarea semimecanizată se face prin dislocarea plantelor cu dislocatorul de rădacinoase DSP-4, urmată de adunarea plantelor în grămezi şi tăierea manuală a frunzelor la 1-2 cm deasupra capului rădăcinii. Pentru evitarea degradării rădăcinilor prin îngheţ sau deshidratare în câmp, recoltarea se va corela cu însilozarea, astfel ca butaşii recoltaţi să fie transportaţi şi însilozaţi în aceeaşi zi.

Însilozarea şi păstrarea butaşilor

Amplasarea silozurilor se face în incinta unităţii sau în câmp, la marginea solei pe care s-au produs, ori pe care se vor planta butaşii, lângă un drum accesibil pe orice vreme în timpul iernii. Terenul destinat acestui scop trebuie să fie plan şi uşor înclinat, pentru a nu permite adunarea apei din ploi sau din topirea zăpezii. Sisteme de silozuri - silozurile folosite la păstrarea butaşilor de sfeclă de zahăr pot fi semiîngropate sau îngropate. Butaşii recoltaţi cu combina se vor sorta manual pentru îndepărtarea resturilor de frunze şi peţioluri, dimensiunile silozurilor în acest caz se vor reduce la 60 cm lăţime şi 40 cm adâncime. Nu sunt necesare amenajări pentru aerisire, butaşii de sfeclă de zahăr se păstrează bine, indiferent de tipul de siloz practicat, dacă n-au fost surprinşi de îngheţ în timpul recoltării şi nu s-au deshidratat prin staţionare timp îndelungat în câmp, înaintea însilozării. Atacul şoarecilor reprezintă un mare pericol pentru butaşii de sfeclă de zahăr depozitaţi în silozuri. Pentru combaterea lor se aplică momeli otrăvite.

Victor VĂTĂMANU