Tehnologiile de cultivare a plantelor anuale pentru flori și/sau amenajări peisagistice

Ageratum – Familia Compositae
I se mai spune pufuleț. Face parte din categoria plantelor folosite și în mozaicuri datorită faptului că suportă tunderea. Specii și cultivaruri – Ageratum mexicanum Sims (syn.Ageratum houstonianum Mill.) se prezintă sub formă de tufă deasă, compactă, cu multe ramificații, înaltă de 20–30 cm. Frunzele sunt mici, păroase, de formă ovală și romboidă. Florile tipice compozitelor sunt așezate în capitule mici care la rândul lor sunt reunite în corimbe foarte dense. Culoarea dominant este albastru (Blauer Kugel, Blauer Teppik), sortimentul cuprinzând și soiuri cu florile albe (Schneekomigin) sau roz (Fairy Pink).
Cerințe ecologice – în general, este o plantă puțin pretențioasă. Preferă locurile luminoase, expuse soarelui. Rezistă bine la secetă. Nu suportă frigul și brumele. Apa multă si excesul de azot determină creșteri vegetative masive în defavoarea înfloririi.
Tehnologia de cultură – plantele se obțin din semințe și din butași de vârfuri de lăstari. Semănatul se face primăvara devreme (luna februarie-martie) în sere sau răsadnițe. Răsărirea are loc în circa două săptămâni la 18–20 de grade Celsius. Când răsadurile au 1–2 frunze, se repică în lădițe sau în răsadnițe. Plantarea în ghivece de 6–8 cm se face la faza de 5–6 frunze. Butașii se recoltează la sfârșitul verii de la plantele din grădină. Ei se înrădăcinează pe substrat de nisip sau perlit în condiții de seră sau răsadniță. După înrădăcinare, aceștia se plantează în ghivece de 8 cm și se păstrează peste iarnă în seră temperată (12–14 grade Celsius). În primăvara următoare, de la aceste plante se recoltează lăstarii pentru a se face alte serii de butași care vor servi de fapt la amenajările florale din parcuri și grădini.
Atât răsadurile cât și butașii înrădăcinați se ciupesc de 2–3 ori pentru a se stimula lăstărirea și a se obține tufe cât mai compacte. Plantarea în teren, afara, se face în luna mai, după ce a trecut pericolul brumelor târzii, la distanțele de 15-29 cm. Pe parcursul verii, plantele pot fi tunse, dacă se dorește menținerea lor la o anumită înălțime.
Utilizare – se folosește cu preponderență la executarea mozaicurilor și bordurilor din cadrul rondurilor și platbandelor.
 
Arctotis – Familia Compositae
Această floare, asemănătoare margaretei obișnuite, pare uneori surprinzător de “rece”, datorită ligulelor albe, cu o aproape imperceptibilă nuanță lavand de jur-împrejurul unui ochi albastru, datorat staminelor. Floarea se închide atât seara, cât si pe vreme noroasă, fiind unică prin contrastul realizat între albul petalelor (corect, ligulelor) marginale si mijlocul albastru-lavand.
Specii și cultivaruri – Arctotis grandis Thunb, are înălțimea de 30–40 cm. Tulpina este, în general, scurtă și ramificată la bază. Frunzele, ușor lobate, formează o rozetă la bază. Întreaga plantă este ușor păroasă. Florile sunt dispuse în capitule solitare, fiind susținute de tije cu ținută dreaptă. Actualmente există mulți hibrizi ce aparțin speciei Arctotis Hybridus, cu florile în culori calde, luminoase, precum galben strălucitor, orange, roșu, bronz, roz.
Cerințe ecologice – preferințele plantei sunt pentru solul nisipos, bogat în hrană și bine însorit. Se comportă bine însă, și într-un sol sărac și uscat. Ea rezistă bine la secetă. Cele mai bune rezultate se realizează în regiunile unde nopțile de vară sunt răcoroase.
Tehnologia de cultură- se poate semăna afară, direct în grădină, primăvara devreme, dar cel mai bine este să se realizeze răsaduri. În vederea producerii de răsaduri, semănatul se face în răsadniță, seră sau solariu cu 6–8 săptămâni înainte de ultimele geruri târzii de primăvară (perioada programată pentru plantarea afară). În general, plantarea răsadurilor afară este posibilă către sfârșitul lunii aprilie-mai. Repicarea răsadurilor se face sau nu în funcție de desimea la care s-a semănat. De reținut că semințele își pierd repede viabilitatea (puterea de a încolți) în timpul stocării. Deci, se vor folosi numai semințe proaspete. Distanțele care se lasă între plante în câmp sunt 25–30 cm, în ambele sensuri. Udarea și fertilizarea sunt lucrări care măresc calitatea florilor și prelungesc perioada de înflorire, care se produce pe toată durata verii și toamnei. Recoltarea florilor se face la deschiderea completă, prin rupere. Eventualele flori trecute se rup și ele, pentru a spori posibilitatea plantei de a forma noi lăstari cu flori.
Utilizare – este foarte apreciată în pete florale și ca floare tăiată.
 
Begonia – Familia Begoniaceae
Begonia sau gheața este una din cele mai cultivate flori de grădină datorită multiplelor utilizări. Ea decorează prin flori, frunze și chiar fructe. Frunze ovale-cordiforme, lucioase, cu marginea ușor dințată; florile simple sau duble, grupate câte 5-10 în paniculi. Talia plantei este de 15–40 cm, funcție de soi. Înflorește continuu din mai până în septembrie.
Begonia pretinde căldură multă. Necesită sere calde sau temperate pentru producerea răsadurilor. Crește și înflorește bine la soare, dar tolerează și o oarecare umbră. Pământul folosit la semănat trebuie să fie bogat în humus, cu o bună capacitate de drenare și totodată, de reținere a apei.
Tehnologia de cultură – semănatul se face în decembrie-ianuarie deoarece răsadul are o creștere lentă. Pământul folosit la semănat și repicat trebuie să fie bine mărunțit și nivelat. Semințele, acre sunt extrem de mici, nu se acoperă cu pământ, germinarea având loc la lumină. Udarea semănăturii se face prin infiltrație. Răsadurile se repică de 1–2 ori în lădițe, după care se plantează în ghivece de 5–6 cm. După încă o lună urmează mutarea plantei în ghivece de 7-9 cm, dacă din diverse motive se întârzie valorificarea, respectiv plantarea la locul definitiv. Plantarea în gradină este posibilă către sfârșitul lunii aprilie și până în luna iunie. Ea se face la distanțe de 15-20 cm. Soiurile cu flori înalte se înmulțesc și prin butași de lăstari. Îngrijirea culturii afară constă în udarea cu regularitate, plivirea buruienilor și fertilizarea în 3–4 etape, cu soluții minerale în concentrație de 01– 0,15 %.
 
Cârciumăreasa – Familia Compositae
Este o floare specifică grădinilor rustice, impunându-se în sortiment prin coloritul foarte viu, strălucitor. Specii și cultivaruri – Zinnia elegans Jack. Planta, înaltă de 30-80 cm, prezintă multe ramificații ce se desprind cu ușurință, Frunze ovale, cordiforme, ascuțite la vârf și aspre la pipăit; flori de culori diferite, simple sau duble, cu diametrul de 8-10 cm. Cultivarurile sunt grupate pe diferite tipuri, funcție de însușirile ligulelor și caracterele generale ale inflorescenței, cum sunt: cu flori de dalia (Polar Bear; Scarlet Flamme); cu flori de cactus (Raza de soare); cu flori pompon (Canary Bird); cu flori de crizanteme; cu flori simple (Profusion Cerry); uriașe de California etc. Zinnia hoageana Regel (syn. Zinnia angustifolia H.B.K.) are talia mai mică (20-40 cm), tulpina foarte ramificată de la bază, frunzele sesile, lanceolate și capitule mici, simple sau duble, foarte numeroase. Cârciumăreasa înflorește din iunie până toamna târziu.
Cerințe ecologice – este o plantă rustică, modestă, care se acomodează ușor condițiilor diverse din grădini. La căldură și lumină multă (soare) înflorește foarte bogat și în culori strălucitoare. Este foarte sensibilă la frig și brume. Suportă perioade scurte de secetă. Privarea îndelungată de apă conduce la scăderea numărului și calității florilor.
Tehnologia de cultură – pentru producerea răsadurilor se seamănă în răsadniță sau seră caldă ori temperată pe parcursul lunii martie. Planta crește mai viguroasă dacă se seamănă direct în gradină, în aprilie-mai. Răsadurile prea dese se repică atunci când au 2–3 frunze. A se reține că răsărirea are loc foarte repede (3–4 zile) în condiții de căldură multă și că răsadurile sunt expuse ușor alungirii.
Plantarea în grădină are loc atunci când perioada frigului târziu de primăvară este depășită. Distanțele între plante pot fi de 20–40 cm, funcție de talia și vigoarea soiului. Îngrijirea culturii constă în plivirea buruienilor și afânarea solului, udarea și fertilizarea în 2–3 etape.
Utilizare – se cultivă mult în grădinile particulare. Florile tăiate, deși nu durează foarte mult în apă (3–4 zile), sunt mult solicitate pentru forma interesantă și coloritul foarte viu.
 
Victor VĂTĂMANU