Tehnologiile de cultivare pentru obligeană, pătlagină şi pelin alb

Tehnologiile de cultivare pentru obligeană, pătlagină şi pelin alb

Tehnologia de cultivare pentru obligeană (Acorus calomus)

Planta are cerinţe crescute faţă de umiditate, vegetând la marginea balţilor şi a apelor curgătoare. România posedă un climat prielnic culturii de obligeană pe soluri mlăştinoase vitrege altor culturi, pe soluri fertile uşoare şi pe terenuri irigabile cu substrat argilos. Revine pe acelaşi teren numai după 4-5 ani. Se dezvoltă bine şi în orezăriile intrate în asolament. Toamna se efectuează o fertilizare a solului cu câte 20-30 t/ha gunoi de grajd, care va fi încorporat odată cu arătura de bază. Îngrăşămintele cu azot 20 kg/ha, fosfor 20 kg/ha şi potasiu 20 kg/ha se vor administra de trei ori în cursul întregii perioade de vegetaţie. Imediat ce terenul a fost eliberat de planta premergătoare, se ară la adâncimea de 25-30 cm, apoi se nivelează şi se împarte terenul în parcele de un sfert de hectar, delimitate între ele prin diguri de 30 cm înălţime, pentru a putea fi inundate în timpul vegetaţiei la un nivel de 5 cm înălţime. În vederea plantării, solul va fi lucrat cu combinatorul sau cu discul, urmat de grapa cu colţi reglabili.

Obligeana se înmulţeşte prin rizomi. Plantarea rizomilor se face toamna, în luna octombrie. Înainte de a fi plantaţi, rizomii vor fi tăiaţi în bucăţi de 5-6 cm lungime, dotate cu cel puţin un internod sau cu 2-3 muguri. Se plantează orizontal, la o adâncime de 8 cm şi la un interval de 60 cm între rânduri. Distanţa între plantele pe rând este de 30 cm. Este nevoie de aproximativ 30.000-35.000 de rizomi la hectar. Primăvara plantele încep să răsară pe terenurile din vecinătatea apelor stagnate sau curgătoare. După răsărire, se trece la inundarea terenurilor cu apă, având grijă totuşi ca apa să nu acopere complet plantele. Plantele vor rămâne inundate tot timpul vegetaţiei, cu mici perioade de întrerupere, atunci când se cere o afânare a terenului şi o plivire a buruienilor. Se execută 2-3 reluări ale lucrărilor de întreţinere pe vară, după ce, în prealabil, apa se drenează lăsând terenul să se zvânte timp de 2-3 zile.

La terminarea acestor lucrări de întreţinere (plivire, afânare), terenul se va inunda din nou cu un strat de apă de 4-5 cm. Toamna apa se evacuează. În cel de-al doilea an de cultură, primăvara timpuriu, terenul se afânează şi ulterior se inundă ca în primul an. Lucrările de întreţinere care se vor efectua sunt identice cu cele din primul an de cultură. Rizomii se recoltează numai atunci când sunt bine dezvoltaţi, în toamna celui de-al doilea an de cultură, după eliminarea apei şi zvântarea terenului.

Rizomii aflaţi în pământ la adâncimea de 20-30 cm se scot cu cazmaua, plugul sau maşina de recoltat cartofi. Producţia de rizomi este de 2.500-3.500 kg rizomi deshidrataţi la hectar. Se recoltează, de asemenea, şi rizomii plantei aparţinând florei spontane. Aceştia se recoltează în septembrie-noiembrie sau martie-aprilie, atunci când nivelul apei este redus, cu grebla sau furca. Pentru a asigura perpetuarea speciei, rizomii de dimensiuni mici se vor îngropa din nou în mâl. După ce au fost recoltaţi, rizomii se spală de noroi, se curăţă de rădăcini, se taie părţile aeriene şi se secţionează în bucăţi de 10-15 cm lungime. Cei groşi se şi despică simultan longitudinal. Se zvântă câteva zile, după care se pun bătătorite la uscat în încăperi bine aerate sau chiar uşor încălzite. Se poate efectua uscarea pe cale artificială, la maximum 35°C. După uscare, rizomii se vor păstra în încăperi uscate, aerisite şi răcoroase. Astfel păstraţi, rizomii îşi vor diminua conţinutul în ulei volatil cu circa 25-27%.

Tehnologia de cultivare a pătlaginei (Plantago lanceolata)

Pătlagina este o specie care acceptă un spectru ecologic extins, zonele potrivite pentru cultură fiind caracterizate printr-un sol profund, fertil şi cu umiditate intrinsecă suficientă. Nu are pretenţii neobişnuite faţă de lumină şi faţă de temperatură. Astfel, poate suporta bine semiumbra, temperaturile crescute din vară şi pe cele mult scăzute din cursul iernii. Se dezvoltă bine pe solurile nisipoase sau bătătorite, neprielnice altor specii de plante. Nu manifestă cerinţe speciale legate de planta premergătoare, însă recomandăm să urmeze după prăşitoare, care, după recoltare, lasă un teren bogat în substanţe nutritive şi curat de buruieni. Pătlagina se întâlneşte şi în flora spontană, în păşuni, pe marginea drumurilor sau ca buruieni în cultura de trifoi. Dintre cele trei specii, în cultură a fost introdusă numai pătlagina îngustă (Plantago lanceolata) Aceasta se poate cultiva în toată ţara. Plantago lanceolata poate reveni pe acelaşi loc numai după 4 ani. Nu trebuie cultivată în apropierea Degeţelului lânos, deoarece au un aspect similar, putând fi confundate uşor, ceea ce este un accident grav, întrucât Degeţelul lânos este toxic. Se va executa o arătură adâncă de 22-25 cm, urmată de o grăpare puternică.

Până toamna târziu, terenul trebuie păstrat fără buruieni, prin lucrări succesive cu polidiscul în agregat cu grapa. Chiar şi în ziua însămânţării se va intra în câmp cu combinatorul şi tăvălugul. Sub arătura se vor îngropa câte 45 kg/ha fosfor şi potasiu, iar primăvara se vor administra tot 45 kg/ha azot. De preferat este ca şi la planta premergătoare să se aplice 20-25 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. Pătlagina, fiind o specie perenă, rămâne în cultura 3-4 ani. În anii 2-4 de vegetaţie se vor mai introduce printre rânduri, câte 25-30 kg/ha fosfor, potasiu şi, respectiv, azot. Însămânţarea se efectuează toamna târziu, când temperatura din timpul zilei are valori constant de 3-4 grade Celsius, obligatoriu înainte de primul îngheţ. Semănată toamna, planta profită din plin de umiditatea solului din toamnă-iarnă, primăvara devreme planta răsărind foarte uniform. Dacă din anumite motive nu se poate însămânţa toamna târziu, această se poate executa şi primăvara timpuriu, în ferestre. Sunt consumate 5 kg/ha de sămânţă aplicată cu maşinile SU-29 sau SUP-21 sau similare, prevăzute cu cutii pentru seminţe mici şi cu limitatoare de adâncime la brăzdare. Se însămânţează la interval de 40-50 cm între rânduri şi la o adâncime de 0,5-1 cm. Imediat după semănat, pământul se va tăvălugi. Sămânţa va fi amestecată, în prealabil, cu un material inert, în proporţie de 1:3 (1 parte sămânţă la 3 părţi material inert - exemplu, nisip). Primăvara, imediat ce se pot observa rândurile, se execută prima praşilă, cu scopul de a distruge crusta solului şi eventualele buruieni apărute. Trebuie avut în vedere ca în cursul procesului să nu se acopere rândurile cu pământ. Până în momentul recoltării frunzelor se execută trei praşile, la interval de 2-3 săptămâni. Se execută şi rărirea plantelor pe rând, astfel încât să rămână numai 25-30 de fire pe metrul liniar. Plivitul se execută concomitent cu a doua şi a treia praşilă. Momentul optim de recoltare a frunzelor este atunci când ele au lungimea de 12-25 cm şi sunt verzi, adică înainte şi simultan înfloririi. În timpul recoltării se produce involuntar o bătătorire a pământului. De aceea, el va fi afânat cu ajutorul cultivatorului sau cu sapa. Recoltarea se execută cu secera, numai pe timp uscat. Toamna, la finele perioadei de vegetaţie, se efectuează ultima praşilă. Pentru recoltarea seminţelor, se aleg plantele sănătoase, bine dezvoltate. Seminţele se culeg atunci când spiculeţele se usucă şi devin brune. Din flora spontană, perioada de recoltare se întinde din mai până în octombrie.

Frunzele plantelor din flora spontană se recoltează pe vreme uscată, după ce se ridică roua. Dacă densitatea plantelor pe metrul pătrat este mare, se poate cosi. Dacă nu, recoltarea se va efectua manual. Din produsul recoltat se vor îndepărta tulpinile, frunzele galbene şi cele mâncate de insecte. Apoi, frunzele se aşază, în vederea uscării, în strat subţire, pe hârtii, în încăperi umbrite şi bine aerisite. Uscarea se poate efectua şi artificial, la temperatura de 40-50°C. În depozite, frunzele de pătlagină pot fi uşor confundate cu frunzele de Degeţel lânos, care sunt foarte toxice. De aceea, frunzele de Degeţel lânos vor fi depozitate în magazii speciale destinate produselor toxice.  

Tehnologia de cultivare a pelinului alb (Artemisia absinthium)

Pelinul este o specie perenă care se devzoltă optim în condiţiile unor temperaturi zilnice mai crescute, ale unui climat secetos şi pe terenuri pietroase, aride, nefavorabile dezvoltării altor specii. Este puţin pretenţios faţă de umiditate. Creşte în toată ţara în zonele de deal şi de şes, iar ca floră spontană se poate întâlni pe locurile necultivate, la marginea drumurilor, a gardurilor, practic pe toate tipurile de sol. Îi priesc mai bine solurile pietroase, aride sau cele nisipoase. În România se cultivă cel mai bine în judeţele: Dolj, Olt, Teleorman, Ialomiţa, Ilfov, Brăila, Buzău. Deoarece este o specie perenă, trebuie cultivat în afara asolamentului (exemplu: pe coaste pietroase). Este de preferat să urmeze după prăşitoare timpurii, în special leguminoase timpurii. Este contraindicat să se cultive după alte plante ce aparţin aceleiaşi familii (muşeţel, coada calului, alte plante oleoeterice), deoarece prezintă boli şi dăunători comuni. Se poate reveni pe acelaşi teren numai după 5-6 ani. În ziua recoltării plantei premergătoare se execută o arătură superficială, deoarece este vară, iar solul nu prezintă o umiditate suficientă pentru executarea unei arături adânci. La 2-3 săptămâni, după prima ploaie mai importantă, se va efectua şi arătura cu adâncimea de 25-30 cm, cu ajutorul plugului în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Concomiternt cu această arătură se administrează îngrăşămintele următoare: 45-50 kg/ha fosfor, 20-25 kg/ha potasiu şi 55-60 kg/ha azot. Se recomandă fertilizarea culturii în fiecare an de vegetaţie.

Se efectuează o grăpare pe direcţie perpendiculară şi paralelă cu arătura, urmând ca până la momentul însămânţării terenul să fie păstrat curat de buruieni şi cu o umiditate optimă. În ziua premergătoare însămânţării, se va pregăti patul germinativ cu combinatorul şi tăvălugul inelar. Se seamănă în pragul iernii, cu semănătoarea SU-29 sau SUP -21 sau similare, dotate cu cutii pentru seminţe mici şi cu limitatoare de adâncime la brăzdare. Distanţa între rânduri este de 50 cm, iar adâncimea de semănat este de 0,5 cm. La un hectar se întrebuinţează 2-3 kg sămânţă. Pentru ca însămânţarea să fie cât mai uniformă, sămânţa de pelin se va amesteca, în prealabil, cu material inert în proporţie de 1:5, la cantitatea rezultată adăugându-se 50 kg sămânţă de salată ca plantă indicatoare. Primăvara, când planta indicatoare a răsărit, se execută o praşilă superficială printre rânduri. A doua praşilă se execută când plantele au 3-5 cm înălţime, efectuânduse şi rărirea la 30 cm pe rând. Astfel, se lasă două plante la cuib. În anii II şi III de vegetaţie, se efectuează trei praşile pe an: prima, primăvara, a doua după prima recoltare şi ultima la 2-3 săptămâni după cea de-a doua. Recoltarea în scopul distilării începe atunci când 50-70% din plante sunt înflorite, recoltându-se numai cantitatea ce poate fi distilată în ziua respectivă. Recoltarea în scopul uscării se execută la începutul înfloririi, cu cositoarea mecanică, planta tăindu-se la 18-22 cm de la colet. Se va recolta numai pe timp frumos, după ora 9, pentru ca să se ridice roua. Pentru recoltarea din flora spontană, perioada diferă în funcţie de scopul urmărit: - pentru recoltarea plantelor ce vor servi la extracţia de ulei volatil, perioada optimă se găseşte la sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie, adică înaintea şi la debutul înfloririi; - recoltarea plantelor pentru conţinutul ridicat în substanţe (proprietăţi aperitive ale pelinului) are loc în perioada iulieseptembrie, mai exact pe tot timpul înfloririi. Recoltarea plantelor aparţinând florei spontane se efectuează pe vreme uscată, spre prânz, prin tăierea vârfurilor înflorite, ramurilor şi frunzelor bazale.

Nu se recoltează părţile lemnificate ale plantei, acestea îndepărtându-se, alături de frunzele îngălbenite. Materia vegetală se pune la uscat, la umbră, în strat subţire. În primele 4-5 zile, plantele se întorc zilnic şi apoi mai rar. Se poate apela şi la uscarea pe cale artificială, dar numai excepţional. În acest caz, temperatura va fi de 35°C.

Victor VĂTĂMANU