Tehnologiile de cultură pentru varza roșie, varza creață și varza de frunze

Tehnologia de cultură pentru varza roșie
Rassica oleracea L. Capitata L. Forma rubra L. - Familia Cruciferae
A fost luată în cultură o dată cu varza albă și provine din aceeași specie spontană.Se cultivă alături de varza  albă în toate zonele de pe glob, dar pe suprafețe mult mai mici. În România, varza roșie se cultivă în toate județele, pe un areal mai restrâns în concordanță cu ponderea pe care o are în alimentație.
De la varza roșie se consumă căpățâna în stare proaspătă, în principal sub formă de salată. Se folosește, alături de alte legume, la prepararea unor sortimente de conserve. Conține 90,5 % apă, 1,9 % proteine, 5,6 % glucide, vitaminele A, B, C, săruri minerale: Na, K, Mg, P etc. Are gust plăcut și o culoare atrăgătoare. Varza roșie are câteva recomandări terapeutice foarte importante:
ALZHEIMER – antocianii, adică pigmenții roșii din această varietate, fac adevărate minuni în prevenirea și în combaterea degenerării celulelor din sistemul nervos central. Se administrează salata proaspătă, câte 300 grame pe zi, în cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Efectul de prevenire și de încetinire sau chiar de blocare a evoluției bolii cu ajutorul verzei roșii este cert.
FEBRA – se administrează salată de varză (150 grame) sau sucul de varză roșie (1000 litri) de 2 – 3 ori pe zi. Conținutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajută inima și sistemul cardiovascular să reziste cu succes temperaturilor ridicate, catalizează acțiunea sistemului imunitar, care este principalul ”beneficiar” al acceselor de febră.
ALERGIA – este prevenită de o cură cu salată de varză roșie crudă (sau chiar murată),pe timpul iernii. Se consumă 200 – 300 grame zilnic, pe o perioadă de timp de 3 luni, urmată de alte două săptămâni de pauză, după care se poate relua. Bogăția de vitamina C și de antioxidanți din această legumă ajută la reglarea reacției sistemului imunitar la interacțiunea cu factorii externi.

Particularități botanice și biologice în relație cu tehnologia
În prima parte a perioadei de vegetație, sistemul radicular și frunzele înregistrează un ritm de creștere foarte intens. La 50 – 70 de zile de la plantare se realizează numărul maxim de Frunze în rozetă, iar mărimea normală a acestora se înregistrează după 80- 100 de zile de la plantare (Voinea). Frunzele au consistența pieloasă, coloritul violaceu, cu diferite nuanțe care variază de la soi la soi. Această colorație se datorează antocianului care apare încă la frunzele cotiledonate, ceea ce face ca răsadul de varză roșie să se poată deosebi cu ușurință de cel al celorlalte legume din grupa verzei.
Căpățânile sunt mai mici decât la varza albă, însă mai îndesate și mai grele. Intensitatea colorației roșu-violaceu a căpățânii scade de la exterior la interior.
Perioada de vegetație este mai lungă ca la varza albă, fiind cuprinsă între 120 și 160 de zile în funcție de soi. Din această cauză, producerea răsadului și plantatul în câmp trebuie să se facă cu 2 – 3 săptămâni mai devreme ca la varza albă, în cadrul aceluiași sistem de cultură.
Având origine comună cu varza albă, varza roșie are cerințe fată de factorii de vegetație asemănătoare cu aceasta. Este mai rezistentă la temperaturi scăzute ca varza albă și mult mai pretențioasă față de lumină. Este sensibilă la lipsa apei din sol.
Plăntuțele de varză roșie, în faza de formare a primei frunze normale, pot suporta, pentru scurtă durată, temperaturi de până la minus 6 grade Celsius, iar în perioada recoltării căpățânilor până la minus 8 grade Celsius (Voinea).
În prima parte a perioadei de vegetație, nutriția plantelor este orientată mai mult spre fosfor, care favorizează dezvoltarea sistemului radicular. Când începe formarea căpățânilor, plantele consumă mai mult azot. Excesul de azot reduce colorația frunzelor, iar potasiul o intensifică. Îngrășămintele organice folosite în doze mai mari de 40 tone/hectar diminuează culoarea căpățânilor.
Soiuri de varză roșie
Numărul soiurilor în cultură este mai redus comparativ cu varza albă. Totuși, acestea se pot grupa în: soiuri timpurii, cu perioada de vegetație de 100 – 120 zile (Roșie de Argeș, Timpurie de Erfurt, Roșie de iulie); soiuri semitimpurii, cu perioada de vegetație de 120 – 135 zile (Zenit, haco, Topaz); soiuri târzii, cu perioada de vegetație de 140 -150 de zile (Cap de Negru, Dauroot, Red Kissendrup).
Varza roșie se cultivă asemănător cu varza albă de toamnă. Pregătirea terenului se face în mod asemănător. Răsadul se produce pe straturi în câmp. Semănatul are loc între 1 și 10 mai, folosind 300 – 350 grame sămânță pentru un hectar. La plantare, răsadul trebuie să aibă vârsta de 40 – 45 de zile. Plantarea se face în intervalul 20 – 25 iunie, 2 rânduri pe stratul înălțat la 70 – 80 cm între rânduri, iar pe rând la 25 – 30 cm.
Lucrările de îngrijire sunt asemănătoare cu cele de la varza albă de toamnă. În perioada formării căpățânilor se evită folosirea îngrășămintelor cu azot, care determină diminuarea intensității coloritului frunzelor și căpățânilor. Recoltarea se face eșalonat în perioada 10 septembrie – 30 octombrie și se realizează o producție cuprinsă între 20 – 30 tone/hectar.
 
Tehnologia de cultură pentru varza creață
Brassica Oleracea L. conv. Capitata (L.)Alef., Var. Sabauda L. - Familia Cruciferae
Varza creață provine din aceeași specie sălbatică și zonă geografică ca și varza albă. Se cultivă pe suprafețe restrânse în România, dar în alte țări ocupă suprafețe mai mari. Se întâlnește mai mult în Banat și Transilvania.
Importanța alimentară și economică – de la varza creață se consumă căpățâna, formată din frunze gonfrate, fine, cu gust plăcut, dulceag. Se poate consuma în stare crudă sau sub formă de salată, deshidratată sau pregătită într-o gamă variată de preparate culinare ca și varza albă. Conține cantități apreciabile de vitamine și săruri minerale. Fitocidele pe care le conține definesc varza creață ca un aliment valoros cu proprietăți curative.
Varza creață este o plantă bienală. Caracteristica principală o reprezintă frunzele care sunt gofrate, datorită faptului că parenchimul dintre nervuri are un ritm de creștere mai mare decât nervurile. Căpățânile sunt mai afânate, mai puțin dense. Frunzele din interiorul căpățânii au culoare verde gălbuie sau galben-aurie. Căpățânile au greutatea medie de 1,5 -2,5 kilograme. La maturitate multe căpățâni nu se învelesc. Căpățânile sunt sensibile la crăpare.
Exigențe ecologice – varza creață are cerințe asemănătoare cu cele ale verzei albe. Este mai rezistentă la temperaturi scăzute, dar de scurtă durată. După formarea primei frunze normale poate suporta temperaturi de minus 5 grade Celsius, iar toamna, în faza de căpățână, până la minus 6 grade Celsius. Temperatura optimă pentru creșterea plantelor în câmp este de 15 – 18 grade Celsius. Este mare consumatoare de apă datorită aparatului foliar bine dezvoltat și a suprafeței gofrate a frunzelor. Este sensibilă la excesul sau deficitul apei în sol, precum și la seceta atmosferică.  
Soiuri de varză creață – în țările în care varza creață ocupă suprafețe importante (Olanda, Franța, Germania) se întâlnesc soiuri de vară și de toamnă și soiuri de iarnă. În România se cultivă soiul Marilena pentru consumul din timpul toamnei, cât și pentru cel de la începutul iernii. Se poate cultiva și soiul Vorbote. În Olanda se cultivă hibrizi F 1, ca : Saria, Taler, Santana, Sage și Sindria
Pentru soiurile Marilena și Vorbote se aplică tehnologia de la varza albă târzie. Răsadurile se produc pe straturi în câmp. Se seamănă între 30 aprilie și 20 mai, 400 grame sămânță/hectar. Se aplică lucrările obișnuite în îngrijire. Plantarea se face între 10 iunie și 10 iulie, pe teren modelat, 2 rânduri la 80 cm, iar pe rând la 40 cm. Se aplică lucrări de îngrijire asemănătoare cu cele de la varza albă târzie. Recoltarea se face cu multă grijă, deoarece căpățânile sunt foarte fine. Recoltarea are loc în lunile septembrie-octombrie și se pot obține producții de 300 – 350 tone/hectar.
 
Tehnologia de cultură pentru varza de Frunze
Brassica oleracea L., Conv. Acephala (D.C.) Alef.,Var. Sabellica L. - Familia Cruciferae
Originea și aria de răspândire – varza de frunze provine din aceeași specie sălbatică și zona geografică ca și varza albă. Se cultivă mai mult în țările din vestul Europei, în America de  Nord și Orientul Îndepărtat. În România se folosește mai mult ca plantă decorativă. Ca legumă se cultivă izolat, în grădinile familiale.
Importanța alimentară și economică – valoarea alimentară este ridicată datorită conținutului bogat în săruri minerale și vitamine. Partea comestibilă o reprezintă frunzele. Din acestea se pregătesc diferite preparate culinare (ciorbe, piureuri). Frunzele au suprafața gofrată, aspect atrăgător, planta are talie înaltă, având valoare decorativă deosebită. Valoarea economică este întregită de masa bogată vegetativă pe care o dezvoltă, fiind un furaj valoros.

Particularități botanice și biologice în relație cu tehnologia
Varza de frunze este o plantă bienală. Sistemul radicular nu pătrunde în profunzime, fiind răspândit în stratul superficial al solului. Plantele au o tulpină înaltă de 20 până la 150 cm. În partea bazală aceasta nu prezintă frunze. Frunzele sunt amplasate în partea superioară a tulpinii, sunt mari, au limbul puternic gofrat, culoarea verde, violacee, brun-violet etc. În anul al doilea formează tulpinile florifere, fructele și semințele. Polenizarea este alogamă. Semințele sunt asemănătoare cu cele de la celelalte varietăți de varză.
Exigențe ecologice – varza de frunze este o plantă puțin pretențioasă față de factorii de vegetație. Plantele mature rezistă la temperaturi negative, până la minus 10 grade Celsius. Temperatura optimă de creștere este de 15 – 18 grade Celsius, dar poate vegeta și la 5 – 10 grade Celsius. Manifestă cerințe mari față de apă, deoarece sistemul radicular este superficial, iar aparatul foliar bine dezvoltat. Este sensibilă la excesul de apă din sol.
Soiuri – sunt mai multe soiuri în cultură, grupate după habitusul lor: Pitic, cu înălțimea de 20 cm; Piața de Hamburg și Panasat cu înălțimea de 40 – 50 cm; Palmier cu înălțimea până la 150 cm. Se mai cultivă soiul Lerchenzungen, care dă producții mari. În ultimii ani s-au mai cultivat hibrizii F 1: Arsis, Arpad.
Tehnologia culturii verzei de frunze – este asemănătoare cu cea aplicată la varza albă târzie. Se poate cultiva prin semănat direct în câmp sau prin răsad. Semănatul în câmp se execută cu semănători de tipul SUP – 21 sau SPC 6 (8) la distanță de 80 cm între rânduri, adâncimea de 2 – 3 cm. Se folosesc 1,5 – 2 kilograme semințe la hectar. Perioada de semănat este 15 – 30 aprilie sau 1 – 15 iunie, în funcție de perioada când vrem s-o recoltăm. Dacă se cultivă în succesiune, se produce răsad. Se seamănă între 1 și 10 iunie, 400 grame semințe pentru 1 hectar pe straturi reci afară. Plantarea se face la 80/40 cm. Se aplică lucrări obișnuite de îngrijire. La cultura înființată prin semănat direct în câmp, se execută răritul pe rând la 40 cm în faza în care plantele au format 2 – 3 frunze adevărate. Recoltarea frunzelor se face eșalonat până toamna târziu și se pot obține 15 – 20 tone/hectar.
​
Victor VĂTĂMANU