Temeri privind viitorul porumbului în Europa

​Dificultățile din acest an, seceta, la care s-au adăugat situația defavorabilă cauzată de fluxul produselor ucrainene pe teritoriul țării noastre și interzicerea neonicotinoidelor în tratarea semințelor pun sub un mare semn de întrebare culturile din anul următor, atrag atenția fermierii și asociațiile profesionale. De aceea, în dezbaterea din cadrul evenimentului organizat de AIPROM, s-au atins câteva puncte mai sensibile: pierderile cauzate de secetă și lipsa irigațiilor, calitatea semințelor folosite la semănat și repercusiunile imediate, ce fel de porumb se folosește în hrana umană și animală, valoarea economică și multiplele sale utilizări în lume. 

​Boualem Saidi, președintele AIPROM a punctat câteva date statistice interesante privind evoluția protecției culturii de porumb și a randamentelor între anii 1990-2022 în România: suprafața pentru porumb boabe este în scădere cu 27%, dar producția medie pe hectar a crescut cu 35%.
Se pare că și intensitatea tratamentelor este în ușoară scădere cu - 10%, între 2014-2022, dar și volumul vânzărilor în România are o tendință de reducere cu - 27% în ultimul deceniu.
 
Porumbul, o cultură pentru sustenabilitate
Cristina Cionga, director afaceri europene Forumul APPR a vorbit despre ”Porumb, între cererea globală și constrângerile politice comune”, arătând că este ”cea mai productivă cultură dintre cereale. Este singura care depășește anual 1 miliard de tone la nivel mondial.
În acest an de piață, USDA estimează 1,2 miliarde tone (în timp ce la grâu 850 mil tone), dublându-se în ultimii 20 de ani. Dar, a punctat ea, nu toate țările pot produce porumb: la nivel global, doar circa un sfert au condiții de cultură, dintre ele 50 au suprafețe semnificative.
Zonele de favorabilitate, pentru producții de 8 tone/ha, sunt foarte puține. În general se vorbește de 2-8 tone/ha. Așadar este o cereală care hrănește mai toată populația lumii, dar pe care nu și-o poate ”permite” orice zonă geografică.
Conform unor hărți realizate în perioada 2016-2020, doar 15 țări cumulează 80%-90% din producția mondială de porumb”.
De remarcat că, deși China are cea mai mare suprafață cultivată (22%), SUA este de fapt principalul producător (33%). În acest top, UE deține 6% din producția mondială, ocupând locul trei. Comerțul cu porumb este în creștere, totalizând 15 % la nivel global (a doilea după grâu), dar concentrat pe anumite zone: sunt 4 mari bazine care dețin 90% din exportul mondial: SUA, Brazilia, Argentina și Ucraina.
Un aspect interesant și care merită luat în calcul: UE este unul dintre cei mai mari importatori de porumb (din Ucraina, Brazilia, Argentina) fiind estimat la 20 mil. tone în medie în intervalul 2016-2020, la fel America Latină (în principal Mexic) și Japonia.
Deosebit de valoros, porumbul nu este cerut doar în hrana umană, furajare (ingredient esențial) sau biocombustibil. Cifrele, pentru Uniunea Europeană, sunt elocvente: 460 mii tone porumb dulce, amidon/făină – 5 mil. tone; consum furajer-peste 300 milioane tone, biocombustibil – 6 mil. tone, metanizare 51,3 mil tone, biomateriale – 5 mil. tone.
„Este o cultură ce poate fi folosită pentru ceea ce noi numim sustenabilitate și putem afirma că este un ”bazin” de carbon pentru că 1 hectar de pe care s-ar obține o producție de 10 tone boabe/ha, produce 10 tone de biomasă”, a subliniat Cristina Cionga în expunerea sa.
Poate stoca, în mod durabil, în condițiile anumitor practici agricole conservative, 600 kg carbon, deci ”poate fi exploatată în economia europeană în care UE ”trâmbițează” că s-a înscris în această cursă de decarbonare, dar pe de altă parte barăm tehnologiile, drumul spre inovări și avem „șansa” de a restrânge suprafața cu porumb și să importăm mai mult din țări care folosesc tehnica genetică”, a spus reprezentatul FAPPR, care și-a exprimat din nou îngrijorarea privind „accesul la inovare, atâta vreme cât stăm la mâna votului politicului și la ideologii, mai degrabă, decât al avizului științific al forurilor europene”.
 
În situația interzicerii neonicotinoidelor, pe lângă reducerea folosirii de produse de protecție, riscurile de a pierde și mai mult din suprafețele de porumb cresc. Vasile Iosif, vicepreședinte AIPROM a spus că ”este o problemă a tuturor, nu neapărat a industriei de protecție a plantelor. Dăunătorul despre care vorbim este extrem de periculos, iar acea scrisoare de la CE vine din partea unor oameni care nu înțeleg amploarea fenomenului.
În UE sunt acordate peste 300 de derogări. De observat că de la începutul războiului alte state au cerut derogări pentru importul de substanțe.
Întrebarea este dacă fermierul român sau european va putea să-și continue activitatea, dacă mai poate fi ferma viabilă?
Mă întreb dacă la anul se seamănă 2 milioana de hectare și se pierd jumătate din cauza dăunătorilor (și secetei), cine plătește? Cred că după această scrisoare, negocierile trebuie reluate, arătate particularitățile culturii și a situației de aici”.
Cristina Cionga susține că trebuie ținut cont de această scrisoare ”pentru că România nu își poate permite să mai piardă bani (proces de deficit bugetar excesiv), pentru că suntem cei mai afectați de fluxurile de import din Ucraina.
Ne trebuie măcar încă un an această derogare, în speranța că firmele vor aduce o soluție, pentru ca România să nu piardă cele două culturi (porumb și floarea soarelui)”. ”Este nevoie de curaj și asumare în decizia politică, a completat Alina Mihai, director executiv AISR.

Porumbul cu valoare adăugată
Printre fermierii care cultivă porumb și au integrat producția, Vasile Balcan (Marsat SA Roman) a investit într-o moară și în procesare, obținând mălai, fulgi, pufuleți etc: ”este cultura cea mai profitabilă în zona noastră. Dar se procesează foarte puțin, nici în zootehnie nu mai putem livra.
De aceea am făcut o investiție în procesare integrată, în clădirea fostului FNC Roman”.
Una dintre problemele sale este legată de vânzarea acestor produse în România, ”de aceea mulți producători nu se hazardează să investească în procesare, în tot ce înseamnă culturi de cereale, mai ales că în supermarketuri accesul este greoi sau aproape deloc”, explică producătorul, care mai spune că deși are niște contracte externe, i-ar ar fi fost mult mai simplu să valorifice în țară.
„Moara de mălai de 150 tone/zi capacitate, nu lucrează nici la 20%, pentru că nu are desfacerea asigurată. Explicația este simplă - este mai ieftin din import!
Noi producem la 1,7 lei/kg lei mălai uscat și se vinde cu 2,4 lei pe piață. Ei vând de la 4,5 - 7 lei/kg. Aceste lucruri ar trebui reglementate, astfel încât procesatorul român, nu să primească neapărat prioritate, dar cel puțin condiții egale de acces.
Noi producem pe câmp, adaosul este foarte mic sau inexistent, iar de munca noastră profită alții”, a încheiat Vasile Balcan.
 
Alexandru Baciu, crescător cu vaci de carne și lapte, a fost provocat să vorbească despre influența calității furajelor asupra produselor finite obținute, lapte și carne.
„A devenit o cultură costisitoare, au apărut boli sau dăunători care până recent nu puneau probleme. În hrana animalelor nu se poate folosi porumbul dacă este infestat cu aflatoxine, la lapte (la carne nu este influențat)”.
El consideră că porumbul și mămăliga vor fi consumate în continuare, dar cu costuri mult mai mari.
 
Valoarea semințelor certificate
Liviu Titianu, președinte APPCSMS Danubiu, asociație a producătorilor de sămânță, a atras din nou atenția asupra atacului masiv de Tanymecus din cauza primăverii reci și a răsăririi târzie a plantelor.
„Trebuie să ne luptăm în continuare pentru derogare la tratamentul seminței la porumb, mai ales în loturi semincere. Dacă până acum doi-trei ani atacul de Diabrotica era sporadic, anul acesta a fost atac masiv. Dacă nu vom avea produse de protecție, vom avea mari necazuri în viitorul apropiat”, a spus președintele din Brăila.
El a semnalat o altă problemă gravă apărută la porumb anul acesta în ferma proprie: atac masiv de acarieni pentru combaterea cărora nu a găsit niciun produs omologat la porumb, chiar dacă sunt acaricide la alte culturi. ”Pentru asociația noastră, loturile semincere au adus satisfacții mari, urmate de cultura de porumb pentru consum”, a mai spus Liviu Titianu
„Semințele certificate înseamnă acces la inovație. Pe de o parte beneficiezi acum de rezultatele cercetării, pe de alta investești în cercetări viitoare”, a spus Alina Mihai, AISR, dar în România se folosește încă pe suprafețe mari sămânța din pătul.
Motivul, spun fermierii, ar fi și prețul actual al semințelor certificate. Și Alexandru Baciu recunoaște că este foarte posibil ca la anul fermierii să cumpere și mai puțină sămânță certificată din cauza dificultăților financiare, și probabil și produse de protecție, iar acest lucru va avea urmări în producțiile și calitatea recoltelor viitoare. ”Responsabilitatea este și a noastră, a fermierilor”, a mai spus crescătorul de vaci.
 
Jean Ionescu, vicepreședinte AIROM este convins că ”viitorul este al hibrizilor, al progresului genetic. Dar reducerea utilizării PPP nu se va putea face fără biotehnologii, fără plante mai rezistente și mai tolerante la factorii abiotici. Și când alimentele vor ajunge la prețuri greu de suportat, UE va fi mai deschisă la aceste tehnologii.
Porumbul este o cultură națională, o cultură istorică pentru noi, iar întâlnirea aceasta a fost cu scopul de atrage atenția asupra ei”.
 
Roxana Drăghici