ToBRFV - un nou virus care atacă tomate, ardei, vinete

Literatura de specialitate din Occident, şi nu numai, discută de câţiva ani apariţia în culturile de tomate protejate (sau alte solanacee), a unui nou virus, şi anume Tomato brown rugose fruit virus (virusul fructelor brun rugozate de tomate). Simptomele acestui virus au fost semnalate încă din 2014 în Israel şi Iordania. Despre acest nou virus care îngrijorează cultivatori europeni am cerut părerea a doi specialişti: dr. Victor Lăcătuş (membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole) şi dr. Constantin Costache.

Virusul este considerat ca un nou membru al genului de Tobamovirusuri. Fructele de pe plantele infectate pot dezvolta zone galbene, rugoase şi, de asemenea, suprafeţe necrotice sau brune, care le face total necomercializabile. Simptomele apar atât pe fructele verzi, cât şi pe cele coapte. Acest virus este în legătură cu virusul mozaicului tutunului (TMV) şi cu virusul mozaicului tomatelor (ToMV). Totuşi, aşa cum arată dr. Aviv Dombrovski de la Volcani Center din Israel, şi alţii, noul virus poate să nu ţină cont de gena de rezistenţăTm-22, ceea ce înseamnă că hibrizii de tomate cu rezistenţă la TMV şi ToMV vor fi sensibili la noul virus ToBRFV. În prezent, ToBRFV produce îngrijorare printre fermierii din Olanda, Italia (cu deosebire în Sicilia), Spania, Germania (unde unele focare au fost eradicate), Anglia, precum şi în America de Sud (Mexic) şi USA (California). Mai mult ca sigur că acest virus se găseşte şi în culturile de tomate din România. De altfel, noi am asociat unele simptome cu prezenţa ToBRFV, dar nu ne-am pronunţat deoarece nu s-au putut face analize de laborator care să certifice existenţa virusului. De aceea vom insista în continuare pe modul de manifestare a atacului, pentru ca fermierii, cel puţin vizual, să presupună existenţa virusului şi să semnaleze acest lucru specialiştilor.

Cum se manifestă ?

Virusul este astfel numit după urmele rugoase brune care apar pe fructe (Tomato Brown Rugose Fruit) şi uneori şi pe frunze. Simptomele infecţiei pot diferi de la un hibrid la altul. În ţara noastră am evidenţiat cazuri în care un hibrid a fost mai susceptibil la infecţia cu ToBRFV decât alţi hibrizi. În cazul tomatelor, simptomele includ mozaicarea mai mult sau mai puţin severă, decolorarea frunzelor, unele frunze devin mai înguste, deformate, colorate în galben sau brun cu epiderma rugoasă. Puncte necrotice pot apărea pe peduncul, caliciu şi peţioli. O primă lucrare care a apărut în Israel menţiona faptul că pe plantele bolnave 10-15% din fructe aveau simptomele tipice. În Iordania însă procentul a fost de 100%. Posibil ca diferenţa să fie datorată hibrizilor cultivaţi. Virusul se răspândeşte uşor la toate plantele din cultură. Ca simptome obişnuite menţionăm: mozaicările (clorotice sau pale) pe frunzele mai tinere de la vârf sau pe copili; frunzele pot fi încreţite şi deformate, iar în unele cazuri pot fi mai înguste; de la caz la caz se pot observa frunze rugoase-sticloase; pe tulpini apar dungi brune (necrotice); piticirea plantelor; pe fructe pot apărea marmorări clorotice, similare infecţiei cu virusul mozaicului pepenilor; fructele sunt brun rugoase. Tomatele sunt principala gazdă pentru ToBRFV, dar experienţele au demonstrat că ardeiul gras şi ardeiul gogoşar, precum şi specii de Nicotiana, Solanum nigrum, Chenopodium quinoa, Petunia hybrid şi Chenopodium murale, inoculate cu acest virus pot fi gazde minore, manifestând uşoare simptome. La ardei, simptomele foliare includ deformarea, îngălbenirea şi mozaicarea. La rândul lor, fructele de ardei sunt deformate, cu zone galbene sau brune sau cu dungi verzi. Pătlăgelele vinete şi cartofii nu sunt sensibile. Testul Elisa efectuat după inoculare a fost negativ. Tobamovirusurile sunt stabile şi în afara plantelor-gazdă.

Principalele căi de transmitere a ToBRFV sunt prin materialul de înmulţire (butaşi şi altoire) sau pe căi mecanice şi prin contact (unelte contaminate, mâini, haine, contact direct de la o plantă la alta). Transmiterea prin sămânţă este o presupunere, care mai trebuie să fie verificată. Tobamovirusurile pot rămâne potenţial infecţioase în seminţe şi în resturile vegetale, contaminând solul luni la rând. Ele s-au găsit în substanţele de acoperire şi în endosperm, ceea ce explică de ce tratamentele convenţionale de dezinfecţie a seminţelor nu sunt eficiente în controlul virusurilor. Chiar dacă transmiterea din sămânţă la răsad este redusă, diseminarea ulterioară prin contact (cum ar fi în timpul transplantării răsadurilor sau lucrările manuale din cultură) permit o împrăştiere rapidă în interiorul serei sau solarului. Experienţe recente au arătat că ToBRFV poate fi purtat de bondari (Bombus terrestris) şi transmis la plantele sănătoase în timpul polenizării (mecanic). Odată virusul introdus într-o zonă, măsurile de control ale acestuia sunt foarte limitate şi se bazează în principal pe eliminarea plantelor infectate şi pe măsuri stricte de igienă („cea mai bună practică igienică“). Multe dintre măsurile de igienă au un rol profilactic de limitare a riscului pătrunderii, împrăştierii şi impactului acestui virus. De asemenea, există metode de testare (ELISA şi RT-PCR) prin care să detectăm prezenţa virusului în seminţe şi să evităm introducerea şi răspândirea acestuia. Odată ce apare un focar de ToBRFV, practicile normale de lucru din spaţiul protejat pot răspândi rapid virusul prin mişcări de instrumente şi echipamente contaminate (cum ar fi în timpul cârnirii plantelor, pe mâinile şi îmbrăcămintea lucrătorilor, cu ambalajele, prin palisarea plantelor, dar şi pe structura solariilor). Măsurile de precauţie trebuie să fie de rutină. Lista acestora nu este exhaustivă şi se referă, de regulă, la toţi patogenii transmişi prin contact, incluzând şi alţi viruşi şi viroizi. La aceste măsuri de precauţie, mai adăugăm: alegerea hibrizilor cu toleranţă la ToBRFV; aprovizionarea cu seminţe din surse autorizate; dezinfecţia uneltelor şi spaţiilor protejate (sere, solarii) cu Menoclean 1% prin stropire (pereţi, alei, registre, schelet metalic/lemn etc.), rotaţia culturilor; dacă sunt suspiciuni cu privire la provenienţa seminţelor, se poate face un tratament cu 1-2 zile înainte de semănat cu fosfat trisodic în concentraţie de 8%, prin imersare timp de 20 de minute, după care se spală cu apă de la robinet, prin imersie, timp de 15 minute, urmând ca uscarea acestora să se facă la umbră; producerea răsadurilor în spaţii separate de culturile comerciale; măsuri suplimentare de igienă în procesul de altoire a răsadurilor; înlocuirea aţei de legat la fiecare ciclu de cultură; spălarea mâinilor, foarfecilor, cuţitelor la lucrări în verde, cu detergenţi sau lapte degresat; observarea zilnică a culturilor; eliminarea plantelor bolnave din cultură şi distrugerea lor prin ardere; localizarea şi semnalizarea zonelor cu atac pentru a putea fi lucrate la sfârşitul zilei de lucru; spălarea şi dezinfectarea echipamentului de lucru; la sfârşitul perioadei de vegetaţie, la defrişare, se elimină plantele bolnave prin smulgere cu tot cu rădăcini. O măsură obligatorie o constituie informarea lucrătorilor cu privire la pericolul acestui virus şi evident la modul de manifestare, simptomatologie, pentru a-l recunoaşte şi a înţelege măsurile de protecţie şi prevenire a infecţiilor. Nu trebuie să lipsească mănuşile de protecţie de unică folosinţă, precum şi pelerine şi plastice pentru încălţăminte, tot de unică folosinţă. Ca şi în cazul altor virusuri şi viroizi, sau alţi agenţi patogeni care se transmit prin contact, mecanic, controlul acestora este relativ limitat. De aceea cea mai bună măsură este prevenţia!

Roxana DRĂGHICI