Taxa pe valoarea adăugată, un măr al discordiei între politicieni, economiști și consumatorii de rând.
Dorin COJOCARU, director general APRIL
Discuțiile pe tema TVA au ajuns precum cele despre fotbal: „toți driblează, șutează… dar nimeni nu bagă mingea în plasă”. Răul a fost făcut o dată cu majorarea acesteia, pe care o plătim noi toți, de multe ori anticipat pe facturi emise și neîncasate. TVA a devenit un bau-bau al perioadelor de criză economică, dar și un instrument de polemici populiste în campaniile electorale. Dar să lăsăm poezia și să analizăm un pic situația actuală: prima greșeală a fost că s-a mărit TVA de la 19% la 24%. Odată mărită această taxă, nimeni nu o mai poate reduce decât teoretic sau într-o economie de piață reală și funcțională. Dacă obiectivul este „relansarea economică”, nu mărești taxele comerciale și slăbești puterea de cumpărare. Consumul este instrumentul principal prin care mărești cererea și, implicit, determini furnizorul, procesatorul, comerciantul și consumatorul să producă și să consume mai mult. Scăderea TVA la produsele agroalimentare (și nu numai agroalimentare, aș îndrăzni să spun la tot ce înseamnă bunuri de larg consum) pe întreaga filieră de produs ar avea mai multe implicații benefice. Dar de ce nu vor guvernanții? Pentru că trebuie să și aplice această decizie, iar aplicarea ei înseamnă inteligență, efort uman și… distrugerea evaziunii fiscale, un atac direct către piața neagră din agricultură și industria alimentară.
Beneficiile scăderii TVA:
– comercial: o scădere bruscă cu 14% la produsele alimentare ar determina o creștere a consumului de alimente în general, chiar dacă TVA scade pe produs vândut, valoarea totală va crește prin numărul mai mare de unități vândute. Deci va crește valoarea încasată la buget.
– economic: producătorii și procesatorii vor produce mai mult datorită cererii mai mari de pe piață. Acum, majoritatea procesatorilor utilizează doar 40-60% din capacitatea de producție, ducând la randamente de procesare mici și cu costuri mari. Prin creșterea volumelor procesate își pot optimiza mai bine activitatea de producție și vor diminua pierderile la utilități, deci vor reduce costurile de producție. Piața ar deveni atractivă pentru investiții noi sau dezvoltarea celor existente. În acest fel pot oferi un preț mai bun la achiziția de materii prime (lapte, carne, cereale, uleiuri etc.), ducând la o creștere a venitului la furnizorii de materii prime pentru industria alimentară (și nu numai!). Investițiile noi vor duce la dezvoltarea colectării la buget și altor taxe fiscale sau locale.
– fiscal: vor crește încasările la buget datorită unei mai mari circulații a mărfurilor. Circulație fiscală, dar și logistică (și să nu uităm de accizele la combustibil). Dar cea mai mare realizare ar fi scăderea evaziunii fiscale, deoarece șpaga nu ar mai fi atractivă pentru pentru cei interesați!
– concurența neloială, agresivă, folosită de cei care nu plăteau TVA (24% este o diferență de preț destul de mare între două produse aproximativ identice calitativ).
– socială: populația își va permite să se hrănească mai bine pentru a supraviețui din pensiile și salariile derizorii. Prin dezvoltarea economiei s-ar reuși crearea unor noi locuri de muncă. Hrana unui popor este o problemă de siguranță națională. Alimentația omului este un element vital supraviețuirii sale, dar acest lucru elementar a fost uitat de politicienii noștri. Ei nu stiu decât să se laude cu creșterea economică din agricultura românească guvernată de Dumnezeu. În situația politică actuală, nu cred că există premisele unei decizii de scădere a TVA la produsele alimentare,
nu că nu ar fi justificată, ci pentru că nu există voința politică necesară.
