Un control mai bun al costurilor cu ajutorul digitalizării

​Alin Luculeasa, de profesie inginer agronom, lucrează în exploatația unchiului său - o fermă vegetală de 2.200 ha denumită Evel-H Company, aflată pe raza localității Costești, județul Vaslui, dar și în ferma proprie de 300 de hectare, unde testează și implementează noile tehnologii din agricultură. Pentru el digitalizarea reprezintă un domeniu de interes deoarece îi permite să eficientizeze activitățile agricole și să facă economii de inputuri fără a afecta productivitatea.
Procesul de implementare a digitalizării în fermă a început în urmă cu 8 ani și totul a plecat, în principal, de la un factor limitativ: lipsa apei.

„Cel mai pronunțat factor limitativ în zona Moldovei este seceta. În aceste condiții, ne-am dat seama că eforturile noastre de îmbunătățire a tehnologiilor de cultură și a tehnicii agricole nu au rezultatele așteptate din cauza lipsei precipitațiilor. Așadar mi-am spus că dacă nu putem controla veniturile putem totuși să controlăm costurile și așa am început digitalizarea.
În primul rând am început să identific soluții, să le înțeleg și să le explic celorlalți colegi din fermă ce beneficii aduc. Mi-au trebuit 8 ani să fac agricultură digitală, cu aplicații de management, cu dronă de analiză a stării de vegetație a culturilor, sisteme de autoghidare, GPS și sisteme de împrăștiere cu rată variabilă a inputurilor.
Prima dată m-am concentrat asupra solului și a aprovizionării cu nutrienți. Am optat pentru analiza agrochimică a solului în format digital deoarece rezultatele sunt transpuse într-o hartă digitală care îmi arată cu precizie conținutul de elemente chimice, chiar la nivel de microparcelă.
Un alt avantaj important este că pot descărca această hartă în mașina cu care administrez îngrășămintele chimice și pot să le distribui în doze variabile, făcând astfel economie de fertilizanți fără să scad productivitatea.
Pentru că am dorit să avem acuratețe în rezultatele analizei de sol, dar și pentru că avem în fermă un mozaic de tipuri de sol, am optat pentru probe pe suprafața de un 1 ha - o probă constând în 5 - 6 prelevări de sol. Cele mai uzuale analize agrochimice constau în prelevarea unei probe de sol la o suprafață de 6 hectare.”
 
Monitorizarea culturilor cu ajutorul dronei
Pasul următor pe care fermierul l-a făcut a fost să se intereseze de tehnica agricolă prezentă în fermă și a montat sisteme GPS și pentru controlul consumului de combustibil.
O altă preocupare a fost să aplice inputuri în doze variabile.
„Utilajele din ziua de astăzi au această opțiune, însă ea trebuie activată contracost. Prețul este de cca 6.000 euro iar investiția se amortizează în funcție de suprafața lucrată.
Pentru că am simțit nevoia de a cunoaște în permanență starea culturilor în vegetație, precum și nevoia lor de azot, am început să folosesc imagini satelitare multispectrale luate din dronă. În caz contrar puteam avea imagini preluate de satelit însă acesta trece o dată la 5 zile pe deasupra fermei și dacă într-una din zile era înnorat sau dacă pe teren erau buruieni răsărite, informațiile furnizate nu erau concludente. Așadar, am achiziționat o dronă, inițial convențională și cu ajutorul unui soft converteam imaginea reală în imagine multispectrală, însă aceasta nu era precisă. Apoi am investit într-o dronă specializată.
După ce am avut analizele agrochimice de sol și aceste imagini satelitare am reușit să iau decizii mult mai corecte cu privire la aplicarea dozelor variabile de azot. ”Cu ajutorul dronelor specializate, de cartografiere a culturilor agricole, se obțin două tipuri de hărți: RGB, care oferă o vedere panoramică și permite monitorizarea culturilor, și hărți NDVI (Indicele de vegetație a diferențelor normalizate), care arată cantitatea de lumină infraroșie reflectată într-o zonă – un indicator al stării de sănătate a culturilor.
„Cu o singură dronă acoperim întreaga suprafață a fermei. Când dorim să știm cum se prezintă culturile în anumite momente din perioada de vegetație apelăm la acest instrument.
Totodată beneficiem de o aplicație care, în baza unui abonament, interpretează datele culese.”
 
Trasabilitatea proceselor din fermă
În cadrul fermei lucrează 30 de oameni, dintre care 9 activează pe teren. Referitor la deschiderea angajaților spre digitalizare, fermierul a afirmat că cei tineri sunt mai dornici să o folosească spre deosebire de cei mai în vârstă.
„Pot spune că reticența angajaților la folosirea noilor tehnologii a constituit o problemă. Pentru că eu a trebuit să le implementez la nivel de fermă, a fost nevoie să le explic angajaților, să le fac plăcute, să le stârnesc interesul și să îi familiarizez cu aceste instrumente. Acum pot trimite operatorilor diferite sarcini direct de la birou.
Tot ce s-a implementat în fermă de-a lungul anilor a fost pentru a optimiza costurile pentru că ne confruntăm cu un cumul de factori nefavorabili care ne afectează activitatea: seceta, imposibilitatea de a iriga, dar și faptul că ferma este puternic fragmentată, având 336 de parcele.
Îmi aduc aminte că mergeam cu tatăl meu, care ocupă funcția de director tehnic al fermei, cu compasul în mână ca să măsurăm terenurile pentru a depune cererea de subvenție la APIA. Atunci am înțeles că este mai simplu și ușor să avem un sistem GPS RTK pentru măsurarea terenurilor.
Pentru gestionarea parcelelor, precum și a contractelor de arendă am cumpărat un program solicitat de noi unui programator. Acesta ne-a creat un program eficient cu ajutorul căruia gestionăm aceste contracte. Totodată, dispunem și de o soluție digitală care ne oferă trasabilitate economică și tehnică a proceselor din fermă.”
Întrebat de planurile de viitor în materie de digitalizare, fermierul a afirmat că dorește să aplice la înființarea culturilor norme variabile de semințe.
„Trebuie să avem grijă de apa din sol și să o folosim în mod inteligent, iar pentru asta urmărim să nu avem aceiași densitate a plantelor de cultură peste tot”, a mai afirmat Alin Luculeasa.
 
Ana Ioniță