Un eveniment marcant pentru viticultori

La data de 15 decembrie 2016, compania Syngenta a organizat Forumul pentru viticultură, ediţia a 4-a, la care au fost invitaţi viticultori, distribuitori de produse pentru protecţia plantelor şi reprezentanţi ai presei agricole din România. Agenda evenimentului a cuprins mai multe subiecte de interes, unele dintre ele sugerate de participanţii la forumul de anul trecut: fitoplasmozele viţei-de-vie; mana şi făinarea viţei-de-vie; acarienii; starea fitosanitară la nivel naţional în 2016.

Akos Forrai, Asset Manager şi Technical Crop Expert Syngenta pentru Europa de Sud-Est pe partea de insecticide, a vorbit despre bolile viţei-de-vie, care devin din ce în ce mai periculoase: fitoplasmozele. Acestea sunt provocate de bacterii, iar pentru a fi transmise este nevoie de un vector, anume cicadele, al căror număr este în creştere. Bacteriile se reproduc în corpul vectorilor şi din această cauză boala se răspândeşte atât de repede. Fitoplasmozele se manifestă şi în livezi, dar fără tratament plantaţia este în pericol de a fi distrusă. „În vii există 3-5 tipuri de fitoplasmoze care se manifestă în acelaşi mod, dar au vectori de transmitere diferiţi. Este foarte dificil pentru a identifica tipul de fitoplasmoză, de aceea sunt necesare teste de laborator. Flavescence doree şi Bois noir sunt cele mai întâlnite şi periculoase fitoplasmoze. Diferenţa între ele este viteza de propagare a infecţiei, Flavescence doree fiind mult mai rapidă, iar asta din cauza vectorilor de transmitere. Simptomele tipice pentru fitoplasmoze sunt: curbarea frunzelor în formă de triunghi spre partea inferioară, schimbarea culorii frunzelor în galben-auriu sau roşu mai intens, în funcţie de varietatea de struguri - albi sau negri, frunze rigide, care se maturizează mai repede, însă cad mai târziu decât de obicei, deci scade şansa de rezistenţă a viţei-de-vie peste iarnă. Internodiile sunt mai scurte şi cresc în zig-zag, coardele nu se mai lignifică şi pot îngheţa. Efectul este mare şi asupra producţiei: cad florile, boabele se micşorează, se stafidesc şi se usucă, iar gustul este amar. Dacă nu se iau măsuri, o plantaţie va fi în cele din urmă distrusă. În fotografiile prezentate s-a putut vedea viteza de propagare a infecţiei într-o plantaţie pe parcursul a doi ani. Nu există o substanţă chimică actualmente care să agreseze bacteriile care produc fitoplasmozele, astfel că putem doar să prevenim extinderea lor“, a spus dl Forrai. Este foarte importantă marcarea atunci când se observă o plantă infectată, pentru că fitoplasmozele se pot transmite prin tăierile efectuate. În cazul unei infecţii severe, o tăiere puternică de jos poate ajuta planta să se regenereze, dar nu este o garanţie. Trebuie să ne concentrăm pe distrugerea vectorilor de transmitere a fitoplasmozelor, aceştia fiind cicadele. Există doi vectori importanţi: unul este Scaphoideus titanus (pentru Flavescence doree), iar celălalt este Hyalesthes obsoletus (pentru Bois noir). Primul este monofag, adică se hrăneşte doar cu viţa-de-vie - din această cauză viteza de propagare a Flavescence doree este mult mai mare, în timp ce Hyalesthes obsoletus este specie polifagă, hrănindu-se cu 60 de specii de plante. În ultimii ani se observă o infestare masivă cu aceste insecte pentru că iernile sunt mai blânde, chiar şi insecte din zona mediteraneeană putând ierna aici. Hyalesthes obsoletus are o serie de plantegazdă şi ajunge pe viţa-de-vie la sfârşitul lunii august. În cazul lui trebuie avută în vedere şi o strategie de control al buruienilor. Scaphoideus titanus provine din America de Nord şi s-a răspândit prima dată în vestul Europei; în România a fost prima oară observat în anul 2012. Are cinci stadii de dezvoltare, o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de ou. Primii adulţi apar începând cu mijlocul lunii iunie până în primele 10 zile din luna iulie. Înaintea unei strategii de combatere este necesară monitorizarea populaţiilor cu ajutorul capcanelor lipicioase galbene.

Actara - folosit în ţările vecine, dar neomologat în România pentru viţa-de-vie
În alte ţări, precum Ungaria, pentru combaterea cicadelor se foloseşte Actara. Cultivatorii de viţă-de-vie sunt obligaţi să efectueze acest tratament şi chiar se primeşte subvenţie pentru aplicarea lui. În România însă acest produs nu are omologare pentru viţa-de-vie. Beneficiind de susţinerea fermierilor, care să se adreseze într-un mod organizat factorilor de decizie din Ministerul Agriculturii, acest produs ar putea fi omologat şi în România. Produsul Actara are acţiune sistemică, pătrunde repede în plantă şi în 6 ore cauzează moartea insectelor; modul de acţiune este prin ingestie, din acest motiv este foarte puţin dăunător pentru insectele folositoare. Riscul de evaporare este redus, nu se degradează la lumină, are rezistenţă foarte bună la spălare. Modul de acţiune sistemic protejează şi noile creşteri. Acest lucru este foarte important în lunile mai şi iunie, când partea vegetativă este în dezvoltare şi lăstarii cresc foarte rapid. Actara protejează ciorchinii de struguri până la 43 de zile. Chiar şi la 30 de zile de la aplicare, produsul are o eficacitate de 90%. În strategia de combatere, foarte importante sunt strategiile preventive şi folosirea uleiurilor minerale contra ouălor care iernează în podgorie. Apoi în prima decadă a lunii iunie se va efectua un tratament cu Actara pentru a proteja noile creşteri. Iar după 2-3 săptămâni putem folosi Karate pentru a evita fenomenul de rezistenţă. Încă un tratament cu Actara în toamnă asupra formelor adulte reduce posibilitatea cicadelor să mai ierneze în plantaţie (se reduce numărul de ouă). Există şi alte specii de cicade în livezi şi podgorii, dar sunt controlate şi ele cu succes de acest produs. Fotografiile prezentate la eveniment au fost relevante vizavi de modul în care arată o capcană într-o podgorie netratată şi cum arată aceasta după efectuarea unui tratament cu Actara. La tratamentul cu insecticide o importanţă deosebită trebuie acordată protecţiei albinelor.

Mana - una dintre bolile care cauzează pagube însemnate
Dl Simon Arnsek, asset manager şi technical crop expert Syngenta pentru Sud-Estul Europei pe partea de fungicide, a avut o prezentare despre una dintre bolile care produc mari pagube în plantaţii, şi anume mana viţei-de-vie. „Există trei boli importante ale viţei-de-vie: mana, făinarea şi putregaiul, care creează foarte mari probleme în toamnele umede. În vestul Europei, 2016 a fost un an greu, cu o medie de 10-12 stropiri contra manei. Aceasta atacă toate părţile verzi ale plantei: frunze, lăstari, flori şi ciorchini. Infecţia se propagă de la frunzele rămase din anul precedent. Prima infecţie poate apărea cu 2-3 săptămâni înainte de înflorire, la cel puţin 10 grade Celsius, în condiţiile unei ploi de 10 mm, căzute într-un interval de maximum 24 de ore. Pentru a doua infecţie, care apare în vară, avem nevoie de umiditate pe frunze (eventual rouă), la o temperatură cumulată pe parcursul a trei ore de minimum 48 grade Celsius, iar asta pe timp de noapte. Primele simptome apar sub forma unor pete uleioase pe noile creşteri. După nopţi calde şi umede, pe spatele frunzei apare un puf albicios, care reprezintă fructificaţiile ciupercii, sporii din acestea devenind noua sursă de infecţie, iar acest ciclu se repetă de 8-10 ori, în funcţie de condiţiile vremii. Pe măsură ce infecţia evoluează, ţesuturile din centrul petelor se brunifică şi se usucă. Toamna, în septembrie-octombrie, frunzele mature capătă un aspect mozaicat, iar în centrul petelor brune care apar iau naştere sporii, care vor propaga infecţia anul viitor“, a susţinut dl Arnsek. Incubaţia durează de la infecţie până la observarea primelor simptome. La o temperatură medie de 14 grade Celsius, primele simptome apar în 10 zile. La 22 grade Celsius incubaţia durează 4 zile. Pentru sporulare este necesară o umiditate de 85%, temperaturi de peste 12 grade Celsius şi 4 ore de întuneric. La temperaturi de peste 30 de grade Celsius, sporularea se opreşte. Cele mai mari daune ale culturii se produc în timpul înfloririi şi după, când se poate pierde chiar şi 80-90% din producţie, iar dacă avem infecţii târzii, culoarea boabelor devine albăstruie, pierderile de producţie sunt mici şi este afectată calitatea vinului. Strategia de combatere include substanţe cu diferite moduri de acţiune: sistemice, care intră în circuitul plantei: fosetil de aluminiu; translaminare, care penetrează frunza şi ajung pe cealaltă parte a acesteia: mandipropamid şi azoxistrobin; cu acţiune persistentă de contact, care rămân la suprafaţa frunzei: cupru, folpet, mancozeb.

Produsul potrivit la momentul potrivit
Produsele de contact trebuie aplicate preventiv pentru a împiedica pătrunderea sporilor în plantă şi pot proteja 5-7 zile în condiţii normale, dar în perioade foarte umede poate doar 2 zile. În momentul în care a apărut sporularea sunt inutile; aceste produse au eficienţă în funcţie de calitatea aplicării şi sunt vulnerabile la spălare; nu protejează lăstarii noi. Substanţele translaminare au un efect preventiv foarte bun şi un efect curativ de scurtă durată. Această grupă de substanţe nu protejează noile creşteri. Ele protejează planta 8-12 zile în funcţie de condiţiile climatice. Substanţele sistemice furnizează protecţie o perioadă de 10 până la 14 zile şi au acţiune curativă. Sunt recomandate pentru folosire în perioadele de creştere intensivă înainte de înflorire pentru că protejează noile creşteri. În strategia de combatere, cel mai importat rol îl are produsul Ridomil, fungicid sistemic care se aplică înainte de apariţia simptomelor, înainte de ploaie, pentru eficacitate maximă. Se pot aplica produse sistemice până la mijlocul înfloritului şi după înflorit, după care trebuie să ne concentrăm pe protecţia ciorchinelui, pentru care se aplică Pergado, fungicid translaminar; după acesta se poate folosi produsul Universalis, care luptă şi împotriva făinării. Foarte important este intervalul dintre tratamente pentru că foarte mulţi tratează după calendar şi nu după condiţiile climatice.

Acarienii viţei-de-vie
În continuarea evenimentului, dl Akos Forrai, asset manager şi technical crop expert pentru Europa de Sud-Est, a vorbit despre acarieni, care sunt unii dintre cei mai periculoşi dăunători ai viţei-devie. Iar dintre aceştia doi pot produce pagube însemnate: acarianul ruginei viţei-de-vie (Calepitrimerus vitis) şi păianjenul galicol al viţei-de-vie (Colomerus vitis). De cele mai multe ori, atacurile sunt simultane, în cazuri extreme pagubele fiind foarte însemnate. Măsurile preventive sunt esenţiale pentru controlul acestor dăunători. Acarianul galicol are şapte sau mai multe generaţii pe an. Migrarea începe la începutul lunii mai, intensificându-se după înflorit şi continuă încă 2 luni. Migrarea pentru iernare începe în august şi se sfârşeşte în octombrienoiembrie în funcţie de condiţiile climatice. Iernează la stadiul de femelă adultă. De obicei daunele se produc doar dacă viţa-de-vie suferă şi din alte cauze (tehnologie deficitară, condiţii climatice dificile). Iernează sub învelişul protector al mugurelui, iar primăvara se deplasează spre mugurii în dezvoltare şi creează gale pe frunzele tinere în jurul zonei de fructificare. Atacul începe întotdeauna cu frunzele tinere, iar pagubele sunt produse în stadiul de depunere a ouălor. Al doilea acarian este cel al ruginei viţei-de-vie şi pagubele diferă în funcţie de stadiul de dezvoltare al plantelor şi gradul de infestare. Iernează în colonii în stadiul de femele adulte. Simptome ale plantelor infestate: încreţirea frunzelor tinere, scurtarea internodiilor sau creşterea în zig-zag, producţie de struguri redusă. Internodiile vor fi scurte, cresc mlădiţe laterale, frunzele sunt mici şi încreţite, asimilaţia este redusă, fotosinteza este încetinită, începe să crească conţinutul de zahăr în frunze, se observă pânza de mătase pe frunze. În cazuri grave acestea devin ruginii şi cad. „Combaterea acestor acarieni se face cu Vertimec, care este un insecticid cu acţiune sistemică locală şi de contact. În câteva ore, hrănirea încetează, iar în 2-4 zile insectele sunt moarte. Prima aplicare se face atunci când plantele au 3-5 frunze. Al doilea tratament se aplică împotriva generaţiei de vară. Foarte importantă este selectivitatea produsului faţă de prădătorii naturali ai acarienilor. În primăvară se va aplica un tratament cu Thiovit Jet, care este un fungicid pe bază de sulf, dar are efect secundar şi asupra acarienilor. Dacă condiţiile permit, în toamnă se va aplica încă un tratament cu Vertimec, pentru reducerea populaţiei de femele adulte“, a precizat dl Forrai. Despre starea fitosanitară a podgoriilor în anul 2016 a vorbit dl Mircea Mărmureanu, consultant tehnic Syngenta: „2016 a fost un an foarte dificil, cu atac puternic de mană, mai puţin de făinare. Infecţia de mană a fost puternică în perioada înfloritului (început de mai), condiţiile fiind propice: au fost precipitaţii abundente. Tratamentele nu au avut efectul scontat pentru că substanţele s-au spălat sau noile creşteri au fost afectate. Pentru anul 2017 există o rezervă biologică puternică de mană. Cu programe corecte de combatere, mana poate fi controlată. Atacul de făinare a fost slab spre mediu şi a apărut odată cu pornirea în vegetaţie. Putregaiul cenuşiu a avut un atac slab spre mediu, fiind influenţat de starea fitosanitară şi măsurile agrotehnice aplicate în plantaţiile viticole. În ceea ce priveşte acarienii, majoritatea plantaţiilor sunt infestate cu cei doi dăunători, acarianul galicol şi acarianul roşu al ruginei viţei-de-vie. Molia strugurilor a prezentat un atac destul de puternic în anumite zone, în funcţie de anumiţi factori. Se combate însă foarte uşor cu produsul Affirm“. În încheiere, dl Mărmureanu a insistat asupra faptului că un control eficient al bolilor şi dăunătorilor este condiţionat de un program tehnologic corect, însă şi măsurile preventive au foarte mare importanţă. Un alt subiect în cadrul forumului l-a reprezentat importanţa echipamentului de stropit în eficienţa tratamentelor fitosanitare. Cele mai bune sisteme de efectuare a tratamentelor sunt atomizoarele cu aer, întrucât direcţionează soluţia, asigură o mai bună penetrare a aparatului foliar, iar duzele şi fluxul de aer se pot regla în funcţie de dezvoltarea plantelor. Cantitatea de soluţie trebuie să fie suficientă, nu trebuie să avem pierderi mari la aplicare sau să apară fenomenul de subdozaj.

Cristian IONIŢĂ