Unde gresim?

Cel mai important suport al constituirii, existenţei şi modernizării ţării noastre de-a lungul istoriei a fost în principal activitatea agricolă.

Cu o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane ha. din care 9,4 milioane ha arabil, ţara noastră deţine 10% din suprafaţa agricolă a Europei. Această suprafaţă este exploatată în proporţie de 48% prin 11.000 companii agricole specializate, iar restul de 52% prin cele peste 865.000 exploataţii individuale sau asocialţii agricole din care 565.000 deţin suprafeţe sub 5 ha., fiind practic ferme de subzistenţă.

---

Este pagubos ca din suprafaţa sus menţionată peste 2,8 milioane ha. nu au fost lucrate în anul precedent. Consecinta imediată a acestei situaţii intolerabile este ca în prezent România îşi asigură peste 60-70% din consumul alimentar prin importuri la preţuri în dinamică ascendantă.
Tendinţa de creştere a preţului produselor agricole este şi pe plan mondial confirmată de către Organizaţia pentru alimentaţie şi agricultură, organism specializat în cadrul ONU. Tot în acest sens FAO avertizează asupra unui inevitabil “şoc al preţurilor la produsele alimentare“ cel puţin pentru următorii câţiva ani.
Acestă stare de fapt în România ar putea fi explicată, în opinia noastră, ca o consecinţă a depopulării satelor, a forţei de muncă slabă prin mecanizare şi a costului ridicat al lucrărilor agricole, dar şi a lipsei de atractivitate a acestei munci grele, unde câştigul în aceste condiţii este de multe ori simbolic. Se discută foarte puţin pe la noi despre cei buni de munca “la figurat“ din mediul rural, care ar trebui “să rupă coada sapei pe câmp”, dar din păcate în multe cazuri rup uşa birtului în aşteptarea diverselor forme de ajutor social, prost atribuite de către cei abilitaţi. Aşa se face că în general cei din pomicultură şi viticultură, în perioadele de vârf pentru a nu-şi compromite sau pierde recolta, recurg la zilieri veniţi din afara ţării.
Şi totuşi, în special după aderarea ţării noastre la UE, spre agricultură au au fost direcţionate semnificative forme de sprijin. Dacă ne referim la acest an, prin Legea bugetului au fost alocate agriculturii 11,7 miliarde lei, reprezentând 2,13% din PIB, deci cu 13,1% mai multe fonduri decât în anul precedent.

Luna trecută s-a alocat ca ajutor de stat pentru bunastarea animalelor, ecarisaj, subvenţii la motorina necesară lucrărilor agricole şi pentru prime de asigurare suma de 1,27 miliarde lei. Pentru sprijinirea agriculturii ecologice şi a zootehniei în zonele defavorizate s-au mai alocat peste 17 milioane de euro. APDRP a decontat în anul 2010 proiecte în valoare de 1,05 miliarde euro iar AM-POP a înregistrat peste 185 cereri de finantare nerambursabilă în domeniul pisciculturii în valoare de 119,5 milioane euro.

Cu toate aceste forme de sprijin pe lângă altele ce se derulează prin APIA potrivit comunicatului oficial al EUROSTAT agricultura ţării noastre a înregistrat cel mai semnificativ declin dintre ţările comunitare, adica o diminuare cu 8,2% a veniturilor reale comparativ cu anul precedent. Faţă de comunicatul organismul statistic european, de sprijinul financiar intern şi comunitar de care au beneficiat agricultorii din România, ne întrebăm totuşi unde greşim?
Poate în modesta determinare a ţăranului pentru a trăi din veniturile realizate din agricultură.
Poate în implementarea defectoasă a strategiilor care se tot experimentează în ultimii 20 de ani în acest sector economic. Poate că formele de sprijin bugetar sau comunitar, sunt mult sub nivelul celor primite de fermierii din vest. Poate aceste resurse sunt greşit şi tardiv puse la dispoziţia celor îndreptăţiţi. Un lucru este cert. Dacă mecanismele relansării agriculturii nu sunt deblocate urgent pentru a se atinge măcar la productivitatea anilor 89, dacă siguranţă alimentară a românilor rămâne doar o sintagmă vehiculată la întruniri colocviale, ne vom condamna la o lungă periodă de suferinţă, izolare şi la umilinţa celui care supravietuieşte din mila altora.

Sau poate aşa ne este dat să rămânem: săraci şi tributari altora, într-o ţară a carei agricultură ar putea hrăni 20-25% din populaţia Europei. Cine ştie?

Simona MUNTEANU