Uscarea plantelor medicinale

_În decursul istoriei, s-a dovedit că măsura cea mai importantă care trebuie luată după recoltarea plantelor medicinale, care nu se prelucrează imediat, este uscarea acestora. Ea este necesară deoarece produsele recoltate conţin cantităţi de apă mai mari decât conţinutul maxim la care acestea se conservă bine.

---

Astfel, acest conţinut este: pentru coji - 13-14%, muguri - 13-15 %, frunze - 8-14%, flori - 7-14%, ierburi - 12-14%, fructe - 13-20%, seminţe - 10-13%, rizomi - 12-15%, rădăcini - 12-14 %. Plantele recoltate corespunzător nu se vor spăla înainte de a se pune la uscat, dar se pot tăia mărunt. Uscarea se poate realiza pe cale naturală şi pe cale artificială.
_
Uscarea pe cale naturală se face la soare şi la umbră. Uscarea la soare este posibilă numai pe timp călduros, în timpul verii. Pentru aceasta, ceea ce s-a cules, se aşază în strat subţire (pe rame prevăzute cu carton, hârtie netipărită, rogojini, site dese etc.), care se înalţă la cel puţin 40 cm de pământ. Pentru majoritatea produselor se practică uscarea la umbră, caz în care se pot folosi încăperi uscate, curate, aerisite, călduroase, ca: şoproane, şure, poduri etc. În vederea valorificării cât mai bune a spaţiului de uscare se pot confecţiona stelaje acoperite cu plasă fină, hârtie, carton, bucaţi de tifon etc. Pe acestea se pun produsele la uscare: în strat mai subţire, florile (până la 0,5 kilograme pe metrul pătrat), apoi stratul poate fi mai gros pentru frunze şi ierburi (până la 1 kilogram pe metrul pătrat), iar pentru cozi şi rădăcini şi mai mare, dar să nu depaşească 1,2 kilograme pe metrul pătrat. Foarte important de ştiut în acest caz este faptul că nu este permisă uscarea plantelor otrăvitoare în aceeaşi încăpere cu celelalte plante, deoarece curenţii de aer pot transporta în stratul de plante netoxice (neotrăvitoare) părţi de plante toxice (otrăvitoare). De asemenea, nu se vor usca în acelaşi timp plante puternic mirositoare în aceeaşi încăpere cu celelate specii mai puţin mirositoare.

Uscarea pe cale artificială se practică, în general, pentru rădăcini, scoarţe sau porţiuni foarte zemoase ale plantelor culese din flora spontană sau în fermele specializate privind cultivarea acestora. Numai plantele foarte bine uscate pot fi păstrate pentru iarnă. În acest scop, sunt indicate borcanele colorate (cele verzi sunt cele mai bune) sau cutii de carton ce pot fi închise.