Utilizarea neonicotinoidelor la tratamentul seminţelor, permisă doar în zone unde PED este depăşit?

Este al doilea an când se interzice utilizarea substanţelor neonicotinoide la tratamentul seminţelor de floarea-soarelui. Virulenţa atacului dăunătorului Tanymecus dilaticollis şi ponderea importantă pe care o are cultura în asolamentul practicat la nivelul ţării nu au cântărit prea mult în decizia europeană de a nu ni se permite folosirea în continuare a produselor din această clasă chimică.

Motivul invocat este faptul că floarea-soarelui este o cultură meliferă şi tratarea seminţelor poate pune în pericol viaţa albinelor.

Pe viitor există riscul limitării şi mai drastice a folosirii acestor substanţe, după cum afirma Marius Micu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii în intervenţia sa din cadrul evenimentului online organizat luna trecută de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu- Şişeşti“ (ASAS) pe tema studiului privind substanţele neonicotinoide: „S-ar putea ca, la un moment dat, forţaţi de împrejurări, să limităm autorizaţiile temporare. Nu este poziţia noastră, a Ministerului Agriculturii, însă dacă vrem ca folosirea lor să nu fie interzisă total va trebui să încercăm să le limităm în zonele în care PED (prag economic de dăunare) este foarte mare. Totodată, prin cercetările demarate încercăm încă de pe acum să găsim soluţii de rezervă în cazul în care nu vom mai putea utiliza produse pe bază de substanţe neonicotinoide la tratamentul seminţelor“, a afirmat reprezentantul instituţiei. Realizarea hărţii pragului de dăunare al Tanymecus a început prin anii ’60, acest lucru fiind făcut de entomologul Florea Paulian, directorul de la acea vreme al Laboratorului de Protecţia Plantelor din cadrul Institutului pentru Cercetare-Dezvoltare Fundulea. Cercetătorul a efectuat cercetări complexe de biologie şi combatere a dăunătorului, introducând metoda de tratare a seminţelor în locul celei de aplicare a tratamentelor în vegetaţie - extrem de poluante, având în vedere toxicitatea produselor folosite în acea perioadă. 

Însă această hartă trebuie actualizată, având în vedere şi faptul că în ultimii ani rezerva biologică a dăunătorului a crescut, pe fondul practicării monoculturii şi a lipsei tratamentului la sămânţă. Totodată, zona de atac a răţişoarei s-a extins, fiind semnalată şi în regiuni considerate nefavorabile dezvoltării acesteia. Nu în ultimul rând, nu trebuie uitat nici impactul schimbărilor climatice asupra prolificităţii dăunătorului - seceta şi temperaturile crescute favorizând dezvoltarea sa. „Cercetătorul Paulian a făcut observaţii pe durata a 5 ani cu câteva sute de specialişti la nivelul întregii ţări. Ca să putem aduce la zi această hartă a dăunătorului trebuie să avem sute de oameni în teren care să adune date din întreaga ţară“, a afirmat Emil Georgescu, cercetător al INCDA Fundulea. Aurel Badiu, secretar ştiinţific al ASAS, a afirmat: „Acest PED, pe care noi l-am abandonat ca estimator, trebuie reinserat în reglementările agricole româneşti deoarece are o importanţă deosebită atât pentru protecţia mediului, cât şi pentru cea a consumatorilor produselor agricole care rezultă“. Cercetătorul a mai precizat că foarte mulţi fermieri şi-au exprimat dorinţa de a colecta date pentru realizarea hărţii de dăunare a lui Tanymecus dilaticollis în funcţie de PED.

Studiul demarat de ASAS şi Institutul de Protecţia Plantelor în perioada 2018-2020 privind neonicotinoidele trebuia să cuprindă această zonare a insectei, însă, din cauza lipsei fondurilor, s-a renunţat la demers. Potrivit lui Ioan Roşca, director al ICDPP, responsabilitatea legală privind monitorizarea dăunătorului Tanymecus îi revine Autorităţii Naţionale Fitosanitare, însă şi aici intervine problema banilor, dar şi a lipsei de personal.

„S-a  cerut suport pentru ANF pentru că monitorizarea se face de o secţie unde activează doar şapte oameni. Doar pe teritoriul unui judeţ pot exista 300 mii ha cultivate. Cine îi sprijină?“ Secretarul de stat din cadrul Ministerului Agriculturii a afirmat ca va analiza problemele ridicate, însă şi în atribuţiile domniei sale există anumite limitări. „Maparea zonelor respective ar constitui un argument pentru viitor. La efectuarea acestui lucru s-ar putea să întâmpinăm dificultăţi.“ Roşca a completat: „Noi (ASAS, ICDPP, asociaţiile de fermieri) am început o analiză, însă solicităm din partea Ministerului Agriculturii sprijin pentru ANF. Din păcate, din cauza lipsei de fonduri şi oameni, nu am reuşit să realizăm tot ce ne-am dorit şi, dacă vom continua în ritmul acesta, probabil ne vom întâlni peste mai mult timp şi vom fi în aceeaşi situaţie.“

„În momentul în care ne vom confrunta şi cu reducerea drastică de inputuri de sinteză chimică în agricultură vom fluiera a pagubă după producţia agricolă. O sa ne coste foarte mult reînsămânţarea culturilor, peste 5 mld. euro/an. Este la îndemâna această sumă?“, a întrebat secretarul ştiinţific Badiu.

În lipsa unor soluţii eficiente pentru combaterea răţişoarei porumbului şi a unor cercetări efectuate la timp, care să argumenteze necesitatea utilizării substanţelor neonicotinoide atât la tratamentul seminţelor de porumb, cât şi al celor de floarea-soarelui, viitorul acestor culturi în
România poate deveni incert.

Ana IONIŢĂ