Valoarea proiectelor depuse pe 41a depăşeşte de trei ori suma alocată

Conferința Națională a Pomiculturii, organizată în luna martie de Agricover în parteneriat cu OIPA Legume-Fructe şi companiile Belchim, Corteva, Intermag şi Sumi Agro a fost un prilej pentru producători, nu doar pentru se pune la curent cu ultimele tehnologii de protecţie sau fertilizare a plantaţiilor pomicole, ci şi pentru a aduce în faţa autorităţilor din minister probleme dureroase ale sectorului. Aurel Tănase, preşedinte OIPA ProdCom Legume Fructe a fost moderatorul discuţiilor.

Livezile noi superintensive, bani investiţi degeaba?

Unul dintre  aspectele punctate de liderul OIPA a fost faptul că, după ce un producător cheltuie pânâ la 30.000 de euro cu un proiect care nu se ştie dacă va fi sau nu aprobat la finanţare, se loveşte şi de o întârziere destul de mare la analiza proiectelor. Adrian Popescu, cultivator de cireşe în sudul ţării, a susţinut chiar că şi acum ar mai fi în analiză proiecte depuse vara trecută, contrazis însă de secretarul de stat MADR Maricel Dima, care a spus că în raportul din noiembrie 2018 nu mai era niciun proiect în această fază. În acest sens, el i-a sfătuit pe oameni ca, dacă nu găsesc rezolvare la nivel local, să se adreseze ministerului. Aurel Tănase a adus în discuţie o sumă pe care PNDR o plăteşte la FEI (Fondul European de Invesiţii) şi despre care funcţionarii din minister nu prea ştiu: „PNDR a contribuit cu 93 milioane de euro la FEI, care, într-un parteneriat cu cinci bănci din România, are menirea să asigure până la un milion de euro pentru finanţarea proiectelor. Am fost la MADR cu această problemă şi… înalţi funcţionari ştiau despre acest lucru mai puţin decât mine. Băncile, nici ele nu par să ştie prea mult“. Tănase ar dori să se găsească o pârghie prin care aceşti bani să fie folosiţi pentru proiecte de investiţii care, deşi eligibile, nu au mai intrat sau nu au primit fonduri.

O altă piedică întâmpinată la depunerea dosarelor se referă la obligativitatea studiilor de specialitate pe care ar trebui să le aibă titularul proiectului. Acesta, care ar putea fi doar un investitor, nu neapărat inginer, ar putea însă să angajeze un tehnician de specialitate. O pierdere pentru sector este şi o parte consistentă din suma de 21 de milioane de euro alocată sprijinului cuplat, din care producătorilor le-au rămas doar 7,8 milioane euro. Liderul OIPA se întreba de ce? Problema asigurărilor în pomicultură este în continuare nerezolvată deoarece companiile de asigurare nu au creat suficiente produse pentru vii şi livezi. Li se refuză asigurarea calităţii producţiei  pe motiv că fructele sunt încă în pom (chiar dacă ele, din cauza unui fenomen meteo extrem, pot fi afectate şi devin nevandabile), precum şi asigurarea pe fenofaze (asigurarea se poate face doar începând cu o anumită dată, chiar dacă înfloritul debutează mai devreme, iar riscul de pierdere a producţiei din cauza îngheţurilor târzii creşte). Agricultorii mai reclamă faptul că la Camerele Agricole specialiştii nu au habar ce se întâmplă în realitatea de pe teren şi că nu au răspunsuri la probleme banale de tehnologie sau legislaţie. Aceasta în contextul în care s-au înfiinţat livezi noi superintensive, cu investiţii mari din fonduri europene, iar acum pomicultorii sunt puşi în situaţia în care nu au toate instrumentele necesare pentru a le îngiji şi a valorifica rentabil producţia (de la substanţe de combatere mai eficiente şi cu mai puţine reziduuri, până la căi de transport, acces pe piaţa de retail egal cu cel al produselor de import etc.). Nu mai puţin dureroasă pentru ei este lipsa soluţiilor practice, a răspunsurilor concrete din cercetare, unde Guvernul finanţează preponderent cercetarea fundamentală şi nu cea aplicată. Valentin Barbu, pomicultor cu 120 ha de livadă superintensivă, ar dori să poată organiza la el în fermă câmpuri de testare în cazul în care o staţiune de cercetare nu are suficiente spaţii/specii. „Culturile noi superintensive generează un microclimat special, un plus de probleme privind unele boli sau dăunători. Nu putem folosi substanţe vechi, pentru că au remanenţă sau creează rezistenţe, iar de cele noi nu dispunem. Trebuie actualizată legislaţia“, a afirmat producătorul. Tot o problemă de legislaţie este şi interdicţia de a folosi zilierii din plantaţie la munca în depozite sau alte restricţii privind forţa de muncă necalificată (plata doar a numărului de ore lucrate, imposibilitatea de a-i plăti pentru tot anul dacă ei lucrează doar 2-3 luni etc.). O mare frustare pentru producătorii de fructe şi legume este şi faptul că nu avem o politică de promovare pe pieţe externe a produselor româneşti. Un exemplu concret pe care pomicultorii l-au dat este cel mai mare târg de profil din Europa - FruitLogistica, unde România nu a fost prezentă cu stand, dar au fost ţări precum Republica Moldova, Cehia sau ţări din Asia. Trebuie punctat aici că o altă organizaţie din cadrul OIPA (Legrom) a câştigat un grant în valoare 749.264 de euro pentru promovarea legumelor şi fructelor (proaspete, refrigerate şi uscate) în Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită. „Da, arabii cer produse, dar întrebaţi ce calitate vor“, a adăugat Aurel Tănase. Ca răspuns la o parte din problemele pentru care pomicultorii cer soluţionare, secretarul de stat Maricel Dima i-a informat că bugetul cercetării agricole în 2016 a fost de 20 milioane de lei. În 2017 - de trei ori mai mare, pentru ca anul trecut să fie alocate 134 de milioane, iar pentru  2019 - 163,4 milioane. Referitor la plata zilierilor, legislaţia a fost actualizată, astfel că fermierii vor putea să angajeze muncitori pentru o perioadă de 120 de zile pe an (cel mult 25 de zile lunar). De asemenea, prin măsura 17.1, se promite o finanţare de 55% din asigurare, iar prin măsura 16.4 a se pot accesa până la 100.000 de euro pentru promovare, cu finanţare până la 100%. În final, preşedintele OIPA a făcut din nou apel la colegii săi pentru o mai bună comunicare, implicare în proiecte comune, ca să poată avea o predictibilitate a producţiei şi găsirea unor soluţii de valorificare mai bune, aici sau în afara ţării, astfel încât investiţiile în noile plantaţii să nu rămână doar nişte bani cheltuiţi.

Oficial... ne merge bine

Cei de la Institutul Pomicol au făcut o trecere în revistă a principalelor modificări din ultimii 5 ani, precum şi a situaţiei proiectelor avizate, pe suprafeţe şi specii.  Emil Chiţu, director ştiinţific, citând ca sursă INS, a spus că între 2012 şi 2017 nu au avut loc schimbări majore, cu câteva excepţii: părul, prunul, caisul şi piersicul pierd din suprafaţe, dar cresc cele cu măr, alun, nuc şi căpşun. La producţii se simte însă un recul la măr (statistică la care a contribuit anul 2017, când a avut loc accidentul climatic din primăvară), scăderi ceva mai mici mici la păr (pentru că oricum nu prea aveam); uşoare creşteri sunt înregistate la nuc, prun, dar în linii mari nu sunt schimbări. Din punct de vedere al suprafeţelor actuale, ne situăm pe locul 3 în Europa la cultura de măr, cu circa 55 mii ha, după Polonia şi Italia, dar aproape jumătate în declin, iar la păr pe locul 9, cu circa 3.000 ha Statisticile măsurii 4.1.a arată astfel: până acum s-au depus peste 800 de proiecte, dintre care au fost selectate 476, contractate 372 şi finalizate 14. Pe submăsura de procesare 4.2.a, Institutul a centralizat 32 de proiecte depuse, dintre care au fost selectate 25, s-au contractat 15 şi s-au finalizat numai 2. Astfel că pentru 2019 se pare că au rămas fonduri disponibile (inclusive realocare) - 65.413.105 euro pe submăsura 4.1a şi circa 23.760.000 pe submăsura 4.2. Ca suprafaţă, s-a anticipat, la demararea acestei submăsuri, că se vor înfiinţa plantaţii noi pe 13.00015.000 ha, mai ales în bazine pomicole. În realitate, s-au realizat circa 10.000, speciile principale admise la finanţare fiind: nuc şi alun, pe mai mult de 2.500 ha, afin - peste 1.500 ha, cireş şi măr - fiecare cu peste 800 ha plantate. Datele prezentate de directorul ştiinţific al institului au fost actualizate de secretarul de stat MADR, care a precizat că România figurează pentru anul trecut cu 146.000 ha livezi şi peste 1.900.000 de tone de fructe (o contribuţie semnificativă se datorează merelor, care au avut un an de excepţie în 2018). Numărul total de proiecte depuse pe 41a, la închiderea sesiunii din luna martie a fost de 1.173,  numai în această sesiune fiind cereri pentru 372 proiecte, în valoare de 268 de milioane de euro, din care pepiniere - 9 proiecte, cu 8,5 milioane euro (alocarea este de 3,5 milioane euro). Valoarea totală solicitată pentru proiecte - 230 de milioane de euro, de trei ori mai mare decât alocarea. Ca puncte slabe, specialiştii de la ICDP Mărăcineni au identificat următoarele:  pregătirea precară a consultanţilor, fapt remarcat de numărul mare de proiecte respinse; lipsa firmelor care să implementeze proiectul, etapă în care se blochează de multe ori lucrurile până la pierderea finanţării. Trebuie avută în vedere o altă succesine la punerea în practică a proiectului (una dintre cauze fiind direct legată de modificările climatice) - mai întâi asigurarea infrastructurii (cale de acces, irigare, utilităţi). Slaba capitalizare a investitorilor, care nu pot continua întreţinerea plantaţiilor, şi investiţiile în modernizare sunt un alt minus, materialul de plantare, de multe ori de calitate îndoielnică, lipsa pepinierelor pomicole româneşti (care lucrează pe comenzi date cu minim un an înainte), lipsa cofinanţării, lipsa tehnologiilor ecologice. Directorul ştiinţific a făcut următoarea precizare: „Procentul proiectelor care cer finanţare pentru sistem ecologic este mult mai mare, de circa 70% din total. Un număr îngrijorător, cred unii specialişti, deoarece necesită un efort foarte mare nu numai financiar, iar noi nu avem o tehnologie pusă la punct pentru toate speciile solicitate şi nici firmele nu sunt pregătite pentru o tehnologie completă, cu produse de protecţie 100% eco“, a spus Emil Chiţu. Ca plusuri, se remarcă apariţia unor  pepiniere foarte performante pentru afin, nuc, alun şi includerea verigii de procesare în proiecte.

Soluţiile de protecţie a plantelor

Cunoscută mai degrabă cultivatorilor de cereale, compania Corteva nu a neglijat nici culturile speciale, având în portofoliu produse noi pentru pomi, cartofi şi viţă-de-vie. Maria Cîrjă, director marketing, a trecut în revistă principalele substanţe: cel mai pefromant insecticid din portofoliu, pentru combaterea afidelor la toate culturile horticole este Closer. Programul tehnologic de combatere pentru livezi cuprinde: fungicidele pentru făinare Postalon 90 EC, Systhane Forte, Fontelis, fungicidele pentru rapăn Dithane M45, Dithane Neotec75WG, insecticidele Laser, Runner 2F, Reldan 22EC. Trebuie reţinut că Systhane se aplică de la 5 la 25 de grade Celsius, este eficient în toate stadiile de dezvoltare ale ciupercii, are efecte reziduale îndelungate şi protejează creşterile noi; Postalon combate excelent făinarea; singurul insecticid sintetizat biologic - Laser-spinosat pe bază de plante, este înregistrat la majoritatea culturilor horticole, combate acarieni, coleoptere, himenoptere, tripşi etc. Efect rezidual de trei săptămâni, pătrunde în trei ore în plantă, poate fi combinat cu orice fungicid. Runner - foarte eficient în combaterea lepidopterelor, de reţinut că poate fi aplicat în timpul înfloritului, se recomandă un tratament la depunerea pontei (cel mai bine protejează înainte de eclozare). Echipa companiei Summit Agro a pus accent pe folosirea adjuvanţilor în tratamentele fitosanitare pentru creşterea eficienţei substanţelor aplicate şi reducerea pierderilor de produs. La fel, este recomandată şi introducerea biostimulatorilor în schemele de tratamente pentru a mări rezistenţa plantelor la factori de stres, tot mai agresivi în ultimii ani. Unul dintre produsele cele mai cunoscute şi foarte eficiente din oferta Summit este şi insecticidul sistemic Mospilan, care anul acesta a fost introdus într-un pachet special, alături de un ulei vegetal pentru combaterea păduchilor în tratamentele de iarnă. Tehnologia Summit mai cuprinde produse ca Trika, Fury, acaricidul Kanemite, un alt insecticid bio omologat la culturile de ardei şi tomate.

Roxana DRĂGHICI