Valorificarea produselor eco pe bază de abonament

În cadrului evenimentului Think Food, am avut ocazia să fac cunoştinţă cu dna Florentina Constantin, coordonator al Grădinei Bio Amurtel, din satul Poieni, comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, care ne-a vorbit despre sistemul de abonamente pe care l-au dezvoltat pentru a avea certitudinea valorificării produselor ecologice rezultate din mica fermă.

În anul 2012 am pornit această activitate agricolă într-un mod foarte modest, dar cu un sistem inovativ în ceea ce priveşte valorificarea, cu abonamente pe care clienţii le fac la începutul anului şi în felul acesta ne-am asigurat piaţa. Iniţial am vrut să cultivam în sistem convenţional, după care ne-am decis să producem în sistem ecologic, pentru că ne-am dat seama că, având certificare, avem un plus de siguranţă. Grădina, care are o suprafaţă de aproape 1 ha, a intrat în conversie ecologică în anul 2013. Este o investiţie care merită chiar pentru această suprafaţă deoarece aduce recunoaştere, constituie un brand. Anul trecut, în septembrie, am obţinut certificatul bio. Noi  avem şi o livadă pe 1,5 ha, pruni şi meri, destul de îmbătrânită (fructele au fost bonus în coşul de legume), mai avem o bucată de 0,34 ha şi încă o pajişte de 0,37 ha, iar toate aceste parcele de teren se află în conversie ecologică în aşa fel încât în total să avem aproximativ 3 hectare disponibil pentru producţia bio de legume şi fructe.

Legumele le valorificăm printr-un sistem de abonamente, avem 40 de abonaţi care preiau toată cantitatea produsă şi în felul acesta generăm venituri de aproximativ 15.000 de euro. Livrarea se face în Bucureşti, săptămânal, în ziua de miercuri. Avem şi site, www.legume-eco.ro, pe care este afişat contractul pe anul în curs. În acest an am început să livrăm legume începând cu 13 aprilie. Pe suprafaţa grădinii noi cultivăm toată gama de legume, pentru că scopul a fost încă de la început asigurarea diversităţii. În lunile aprilie-mai avem în fiecare coş salată verde, spanac, ceapă, usturoi verde, rucola, inclusiv ştevie şi urzici, care chiar dacă nu sunt certificate bio sunt din cultura spontană a grădinii. Apoi în lunile iunie, iulie şi august, fiecare coş conţine tomate, castraveţi, ardei, vinete, dovlecei, fasole verde, pătrunjel, mărar - practic toate legumele şi verdeţurile care cresc în acea perioadă, după care în toamnă, pe lângă cele amintite, producem şi rădăcinose, cum sunt morcovii, şi cartofi. Producem atât în câmp, cât şi în spaţii protejate, având cinci solarii: două de tip răsadniţă şi trei solarii de 300 mp fiecare.

Agricultura ecologică - o şansă pentru valorificarea terenurilor fărămiţate

Seminţele pe care le folosim trebuie să fie certificate biologic, aşa că o bună parte din acestea le procurăm din afara ţării, respectiv Elveţia şi SUA. Procurăm seminţe şi de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, care nu sunt tratate şi modificate genetic. Staţiunea este acum în conversie ecologică, dar nu este încă certificată să producă seminţe ecologice. Consider că agricultura ecologică este un sector important pentru România şi staţiunile de cercetare ar trebui să se îndrepte şi spre această ramură şi să producă seminţe ecologice. Pentru România, agricultura ecologică este singura şansă. Pământul este fărâmiţat, iar premierul Cioloş a spus că practic 97% din fermierii români nu sunt eligibili prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. În regiunile unde sunt exploataţii agricole mari, exact acolo sunt zonele cu sărăcia cea mai mare. Agricultura extensivă nu rezolvă problemele sociale ale regiunii respective, acolo este sărăcia cea mai mare. România nu are altă opţiune decât să urmeze modelul Italiei, al Franţei în a promova o agricultură biologică şi locală, cel puţin pe partea de legume şi fructe. Noi nu am fost niciodată eligibili pe PNDR, practic nu suntem eligibili pentru că suprafaţa pe care o lucrăm are 0,93 ha şi este sub limita prevăzută, de 1 ha. Pentru noi este important pachetul de măsuri anunţat de premierul Cioloş privind sprijnirea micilor fermieri. Din banii generaţi din legume, cu greu putem asigura şi partea financiară necesară pentru investiţii. Având în vedere că practicăm o agricultură susţinută de comunitate, am aplicat la diverse programe care sunt susţinute de fundaţii şi ONG-uri. De exemplu, am primit un premiu de la Fundaţia Unicredit, în valoare de 5.000 de euro, pentru construcţia unui solar.

Am mai aplicat un proiect pentru accesarea fondurilor elveţiene şi am obţinut finanţare pentru încă un solar pe structură metalică zincată. Produsele bio sunt inevitabil mai scumpe decât produsele convenţionale, pentru că plantele nu sunt chimizate şi este nevoie de un volum mult mai mare de muncă pentru a asigura o stare fitosanitară bună, iar productivitatea este mai scăzută. Calitatea produselor rezultate din sistemul de producţie ecologică însă este mult mai mare. În Bucureşti există o masă de consumatori cu venituri mari care ar cumpăra legume bio, însă acest segment de piaţă este ocupat de produse aduse din alte ţări, precum Italia şi Spania. Se cumpară, spre exemplu, tomate bio din Spania cu 23 lei/kg, pe când noi le-am putea produce cu 8 lei/kg. Noi a trebuit să ne certificăm bio pentru a răspunde acestei cereri de piaţă. Cererea este mult mai mare, însă întrebarea pe care ne-o punem este dacă am mai putea să cumpărăm încă un hectar ca să ne extindem.

Avem două angajate care se ocupă de cultivarea şi îngrijirea grădinii, un administrator şi un şofer care livrează legumele în Bucureşti. În perioadele de vârf angajăm şi zilieri. Am creat practic patru locuri de muncă într-un sat unde singurele posturi se găsesc la primărie, şcoală şi biserică. După patru ani de activitate, credem că ne-am dezvoltat frumos. Suntem singura grădină certificată bio din zonă, ceea ce ne creează multe probleme, de relaţionare, de achiziţii. Am vrea să fim parte dintr-o reţea, să fie şi alţi producători care să cultive legume bio în zonă pentru că ne-ar ajuta. Există ideea preconcepută că agricultura pe care o fac ei este doar pentru familia lor. Pentru oamenii din sat este greu să perceapă beneficiile certificării bio şi să intre într-un astfel de program şi să persevereze. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă, în satele româneşti, cei care practică o agricultură pentru autoconsum se vor putea îndrepta cu produsele şi spre piaţă, spre comercializare.

Ana IONIȚĂ