Valorificarea recoltelor din ce în ce mai dificilă

​Cultivând suprafețe de mii de hectare în sistem agricol și forestier, Forest and Biomass România este una dintre cele mai mari exploatații din județul Timiș. Societatea dispune de spații de depozitare pentru a stoca propria producție, dar mai preia și din piață diverse cantități pentru a rentabiliza investiția în silozuri. 

​Alexander Degianski, co-owner al societății, a declarat în cadrul celei de-a doua ediții a Agri Trade Summit că relațiile cu comercianții de cereale s-au deteriorat în ultimul timp. „Unde în urmă cu 5 ani era suficientă o strângere de mână acum nu reușim nici prin semnarea a zeci de contracte. Este ca în gluma cu media temperaturii corpului care este bună chiar dacă ai capul în cuptor și picioarele în apă înghețată. Eu, din perspectiva fermierului, am picioarele în gheață pentru că nu mă mai simt atât de comod în relația cu traderii ca în anii trecuți. Înainte nu se putea ca în lunile noiembrie – decembrie să nu fiu sunat în mod repetat de către traderi pentru a vinde câte ceva. Azi am aproximativ 10.000 tone pe stoc pe care nu le am cui să le vând.
Întotdeauna am perceput relația dintre fermier și trader ca pe una interumană mai mult decât orice. Am dezvoltat relații de prietenie și am crezut în ele până anul trecut când prețurile au fost mari după care au început să scadă și comercianții au început să nu își mai onoreze contractele.
Cuvântul meu este mai presus de orice contract sau semnătură. Sunt oameni cu care fac business la telefon și chiar am livrat marfa înainte de a semna contractele. De exemplu în două cazuri în afaceri importante ne-am înțeles pe vorbă, fără să avem contract semnat și când au crescut prețurile în detrimentul meu eu le-am onorat. Acum când prețurile au scăzut observ că vorba nu mai este vorbă iar acest lucru mă doare nespus de tare.”
Degianski susține că are relații stabile cu comercianții dar experiența neplăcută de anul trecut l-a determinat să ia anumite măsuri de siguranță. „În contracte am inclus un set de măsuri de la care nu mă mai abat. La 3 zile după încheierea contractului percep o garanție de 20% din valoarea acestuia și care se scade din ultima livrare. Această clauză nu este negociabilă. Pe de altă parte, niciun camion încărcat cu cerealele mele nu pleacă din curte decât după efectuarea plății, indiferent de garanțiile prezentate. Până la urmă consider că cel mai important lucru în relația dintre două entități comerciale este acela ca la final de contract să ne felicităm reciproc pentru colaborare.”
Referitor la problemele întâmpinate la valorificarea grâului, mai ales dacă nu are cei mai buni indici de panificație, administratorul exploatației a susținut că pe piață ar trebui să existe o anumită flexibilitate și înțelegere reciprocă. „Cineva m-a întrebat ce calități are grâul meu de vânzare. I-am spus că masa hectolitrică este 77% și proteina 11,5%. Răspunsul comerciantului a fost că nu este panificabil. Înainte orice grâu era panificabil iar acum căutăm nod în papură. Toți visăm proteină 13 -14% - cinste celor care reușesc acest lucru și sunt mulți fermieri cu astfel de rezultate, însă nu pot fi privite lucrurile chiar așa. În 2019 mai tot grâul era plin de fuzarioză și în campanie unii spuneau că-i bun de aruncat în Timiș dar în decembrie a fost vândut ca grâu panificabil, deși nu avea calitatea pe care o are acum grâul meu.
Cred că trebuie să avem flexibilitate bilaterală, nu doar unilaterală. Noi, fermierii, am fost întotdeauna cei care am înțeles anumite probleme și până anul trecut acest lucru era reciproc. Din păcate și chiar o spun cu titlu de reproș, această flexibilitate a cam dispărut”, a susținut cu părere de rău Alexander Degianski, co-owner Forest and Biomass România, din localitatea Giulvăz, județul Timiș. 
 
Ana Ioniță