Valorificarea solurilor saraturate prin cultura sorgului pentru boabe

Sorgul (Sorgum vulgare) este o specie anuală care se cultivă pentru boabe, pentru mături, nutreţ verde sau sub formă de siloz, ca şi pentru extragerea din tulpină a sucului dulce, bogat în zahăr. Boabele de sorg sunt intens utilizate în hrana oamenilor, animalelor şi în industrie, cu deosebire în zonele aride din Africa, India, China etc.

---

Compoziţia chimică a boabelor de sorg se aseamănă cu cea a porumbului, fapt care explică folosirea în hrana oamenilor, iar ca plantă verde pentru furajarea animalelor se apropie de valoarea nutritivă a porumbului, cu deosebirea unei cantităţi mai mari de durrina (un glucozid solubil în apă, cu formare de acid cianhidric, toxic pentru animale). Sorgul este foarte rezistent la secetă şi poate valorifica soluri destul de diferite, nisipuri şi chiar sărături. El este considerat pentru caracteristicile menţionate ca fiind porumbul zonelor aride. În toate clasificările existente privind toleranţa la salinitate a plantelor, sorgul este menţionat ca având o toleranţă ridicată, putând fi introdus în structura de culturi atât pe solurile sărăturate slab şi moderat, cât şi pe cele cu grad de sărăturare mai ridicat, însă numai în condiţii de amenajare a terenurilor, în vederea ameliorării solurilor. În România, elementele tehnologice specifice acestei culturi pe solurile sărăturate în curs de ameliorare s-au obţinut, pentru început, în câmpurile experimentale de la Măxineni - Corbu Nou, judeţul Brăila, sub coordonarea colectivului condus de A. Rizea. De asemenea, trebuie amintit faptul că, pe parcursul experimentărilor şi a introducerii în cultura mare, s-au semănat hibrizi de sorg creaţi la INCDA Fundulea.

În ceea ce priveşte rotaţia culturilor, trebuie amintit faptul că sorgul este o cultură, în general, deprimantă pentru sol şi consumul de apă şi substanţe nutritive, datorită unui sistem radicular puternic ce îi asigură rezistenţă la condiţiile de secetă avansată. Pe solurile sărăturate, uscăciunea este însoţită de concentrarea sărurilor solubile şi, implicit, creşterea gradului de toxicitate pentru plante. Ca urmare, este o cultură slabă, premergătoare pentru majoritatea culturilor, dar mai ales pentru cerealele de toamnă. În condiţiile de ameliorare, sorgul se poate introduce în asolament încă din primul an, pornind de la situaţia de izlaz, acoperit cu păşune de slabă valoare nutritivă, atât pe solurile salinizate amenajate pentru irigaţii - spălare, cât şi pe solurile alcalinizate amendate şi afânate adânc. În prima etapă de ameliorare a solurilor sărăturate, sorgul poate fi introdus după cereale păioase şi plante medicinale. Fertilizarea sorgului pentru boabe cultivat pe solurile sărăturate asigură obţinerea de recolte superioare. Astfel, în condiţii de irigare, sorgul reacţionează bine la îngrăşarea directă cu îngrăşăminte azotate şi fosfatice. Cele mai bune rezultate au fost obţinute prin aplicarea a 70-80 de kilograme la hectar de substanţă activă - îngrăşăminte fosfatice şi a 120- 140 kilograme la hectar substanţă activă - îngrăşăminte azotate. Pentru solurile sărăturate sărace în humus, cu deosebire cele formate pe depozite de textură grosieră, sporirea dozelor de îngrăşăminte cu azot până la 180 de kilograme la hectar substanţă activă a asigurat sporuri însemnate de producţie. Este indicat ca această doză de îngrăşăminte cu azot să se dea fracţionat, în 1-2 reprize. Pentru reuşita culturii de sorg pe solurile sărăturate, o importanţă deosebită o au lucrările solului. În prima etapă de ameliorare, când solurile conţin cantităţi mari de săruri solubile în orizonturile superioare, lucrările solului se vor efectua numai cu grapa cu discuri sau cultivatoare, în vederea mobilizării şi mărunţirii, fără să fie deranjate sau amestecate straturile de sol prin arătură. Acest sistem de lucrare a solului, de pregătire a patului germinativ, va fi menţinut până la diminuarea conţinutului de săruri solubile din stratul superior, de 0-30 cm. Astfel, procesul de spălare a sărurilor va fi periodic întrerupt, prin aducerea la suprafaţă, în cazul efectuării arăturii, a unor straturi bogate în săruri. În funcţie de textură, vor fi întrebuinţate grape cu discuri de diferite mărimi şi agregat cu grape cu colţi reglabili şi cultivatoare. După desalinizarea solurilor, pe adâncimea menţionată se poate efectua şi arătura.

Sămânţa şi semănatul
În funcţie de condiţiile climatice, temperatură şi precipitaţii, sorgul se poate semăna după data de 25 aprilie şi pe tot parcursul lunii mai, atunci când în sol se ating valori de 14-15 grade Celsius în timpul dimineţii. Semănatul la temperaturi medii mai joase determină apariţia unor goluri datorate unui număr ridicat de seminţe care nu răsar. Semănatul se execută, în general, cu semănătoarea SPC-6 sau SPC-8, la adâncimea de 3-5 cm şi distanţă între rânduri de 70 cm. Densitatea plantelor la sorgul pentru boabe este în strânsă legătură cu particularităţile hibrizilor, cu regimul de precipitaţii şi gradul de fertilitate a solului. Legat de particularităţile hibrizilor, trebuie menţionată capacitatea acestora de a forma, pe unitatea de suprafaţă, un număr mai mare sau mai mic de tulpini fertile. La densităţi mai reduse, înfrăţirea hibrizilor se accentuează, devine abundentă, fapt ce atrage după sine neuniformitatea coacerii lanului şi intârzierea maturizării şi a recoltării cu 10-15 zile, creşterea umidităţii în masa de boabe şi îngreunarea conservării recoltei. Din aceste considerente, înfrăţirea trebuie împiedicată, printr-o densitate a plantelor la hectar mult mai mare decât la cultura de porumb pentru boabe. În condiţii corespunzătoare de vegetaţie, sub aspectul umidităţii, indicele suprafeţei foliare optim la sorg este cuprins între 5 şi 5,5. În condiţiile din România, la hibrizii de sorg pentru boabe, pe terenurile cu fertilitate ridicată, se apreciază că densitatea optimă este de 180-200.000 de plante recoltabile la hectar, iar pe terenurile cu fertilitate redusă, pe nisipuri sau sărături, densitatea va fi de până la 100.000 de plante recoltabile la hectar. Cantitatea de sămânţă utilizată este de 11-12 kilograme la hectar, putând ajunge până la 15-16 kilograme la hectar, în funcţie de caracteristicile seminţei folosite pentru semănat, mai ales în primele etape de ameliorare a solurilor sărăturate. Înainte de semănat, sămânţa de sorg se tratează cu substanţele indicate de specialiştii fitosanitari, aparţinând Laboratului Fitosanitar Judeţean, pentru ca sămânţa să fie protejată contra dăunătorilor vegetali şi animali.

În ceea ce priveşte lucrările de îngrijire, acestea constau în mai multe etape de îngrijire a culturii semănate pe terenuri sărăturate. Sorgul este una dintre plantele foarte pretenţioase la lucrările de îngrijire şi este o cultură dificilă, mai ales în primele faze de vegetaţie şi chiar în perioada de răsărire, dacă solul formează crustă. Cum toate solurile sărăturate au o structură slab dezvoltată şi sunt foarte sensibile la formarea crustei, apar ca esenţiale lucrările de pregătire a patului germinativ, precum şi cele de distrugere a crustei. După răsărire şi până la formarea a 4-5 frunze, sorgul are un ritm redus de creştere; de aceea, îmburuienarea şi mai ales atacul de afide pot determina diminuări drastice de producţie. După semănat, tăvălugirea asigură o foarte bună răsărire a plantelor. După răsărit, solul cultivat cu sorg se poate lucra cu săpa rotativă, respectând în folosirea acestei unelte regulile cunoscute, respectiv lucrarea cu sapa rotativă se va executa pe timp frumos, cu soare şi numai când plantele sunt puţin ofilite, deci după ce s-a ridicat roua. Lucrarea de îngrijire cea mai importantă în cultura sorgului o constituie prăşitul. În mod obişnuit, după cum afirmă şi Gh. Bălteanu, se aplică 2-3 praşile mecanice şi 1-2 praşile manuale. La praşilele mecanice, pentru a feri de tăiere rădăcinile sorgului, zona nelucrată lângă rândul de plante se lasă mai mare decât în cazul culturii de porumb. Prăşitul pe rând trebuie făcut cu atenţie, de regulă cu săpăligi, pentru a nu vătăma plantele. Buruienile din culturile de sorg pentru boabe pot fi combătute şi cu ajutorul erbicidelor, după cum afirmă N. Şarpe. Astfel, pe solurile sărăturate, unde sorgul pentru boabe prezintă mare importanţă pentru valorificarea acestora şi când sorgul intră în rotaţie cu alte culturi, se pot folosi erbicidele stabilite de către specialiştii agronomi din zonă, în funcţie de densitatea buruienilor, de natura acestora şi de fenofaza fiziologică în care se află. Indiferent de erbicidele utilizate în cultura sorgului de boabe se execută una sau două praşile mecanice şi, dacă este cazul, se poate executa şi o praşilă manuală selectivă. Mari daune aduce plantelor de sorg, în primele faze de vegetaţie, păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graninum). În urma atacului, frunzele de sorg se răsucesc şi prezintă pe suprafaţa lor pete caracteristice, de culoare roşie. Combaterea păduchelui reprezintă o măsură obligatorie când atacul înregistrat este puternic şi ea se realizează prin tratamente cu preparate organo-fosforice. Pentru a preîntâmpina atacul de păduche, se poate administra un tratament în paralel cu administrarea erbicidelor indicate.

În condiţiile în care pot fi asigurate mijloacele tehnice, dar mai ales cele financiare, se poate aplica irigarea suprafeţelor semănate cu sorg pentru boabe. Irigarea se execută cu norme moderate de apă, în funcţie de condiţiile solurilor şi de starea de vegetaţie a culturilor. Cele mai bune rezultate, atât pentru producţia de sorg, cât şi pentru cerinţele esenţiale de spălare a sărurilor solubile din soluri au fost obţinute prin aplicarea a 5-6 udări, cu norme de apă cuprinse între 500 şi 700 metri cubi la hectar. Pe solurile cu textură fină, este absolut necesar să se evite fenomenul de băltire. Recoltarea sorgului pentru boabe cultivat pe solurile sărăturate se efectuează la o maturitate sau uscare cât mai avansată a boabelor, pentru că nu există pericol de scuturare. La sorgul hibrid pentru boabe, ca de altfel şi la celelalte sorguri, măturarea boabelor în inflorescenţe are loc în mod treptat, dinspre vârful şi periferia inflorescenţelor spre bază şi spre axul principal. Se poate înregistra şi o maturare mult prelungită dacă plantele au format fraţi, fapt nedorit în cultura sorgului pentru boabe.

Recoltarea sorgului pentru
boabe trebuie începută, pe cât posibil (în funcţie de condiţiile climatice) când boabele sunt uscate. Boabele recoltate la o maturitate mai avansată (la uscarea deplină) se treieră şi se conservă mult mai bine, nefiind necesară uscarea artificială.

Recoltarea se efectuează cu combină pentru cereale, după ce s-au făcut reglajele specifice culturii de sorg, respectiv luând măsuri ca hederul combinei să tăie numai inflorescenţele, fără frunze şi resturi de tulpini, părţi ale plantelor care au umiditatea mai ridicată decât a seminţelor. În toamnele răcoroase sau la hibrizii mai tardivi, pentru a grăbi recoltarea plantele de sorg pot fi tratate cu un desicant, în momentul în care seminţele au umiditatea de aproximativ 30%. După o perioadă de 7-14 zile, umiditatea acestora scade la sub 18-16%. Producţia de sorg boabe poate depăşi, de regulă, 3,5-4 tone la hectar în condiţiile respectării întocmai a tehnologiei de cultivare, iar în condiţii de irigare, producţia de sorg boabe poate să ajungă până la 5,5-6,5 tone la hectar. Alegerea soiurilor şi a hibrizilor cei mai valoroşi are o mare importanţă în obţinerea acestor producţii. Trebuie amintit faptul că hibrizii de sorg pentru boabe obţinuţi la INCDA Fundulea şi răspândiţi în cultură au asigurat obţinerea şi depăşirea producţiilor prezentate, având însă şi o mare plasticitate.

Victor VĂTĂMANU