Viroze şi dăunători ai culturii de tomate

Virusul petelor de bronz - Tomato spoted with virus (TSWV)
Condiţii de infecţie – virusul petelor de bronz este răspândit prin intermediul diferitelor specii de tripşi, transmis numai de adulţi, dominant în transmitere fiind Frankliniella occidentalis. Insectele infectate îţi pot menţine capacitatea de infecţie toată viaţa, transmiterea fiind de tip persistent. Simptome – primele simptome apar prin colorare în roşu-brun a vârfurilor de creştere, urmată de apariţia unor pete cu marginea difuză, de culoarea bronzului sau brună. Începând cu aceste frunze, întreaga plantă se ofileşte treptat. Pe tulpini şi peţioli apar pete de culoarea bronzului care, odată cu necreozarea ţesuturilor, devin brune. Infecţiile timpurii duc la piticirea plantelor, iar fructificarea este redus. Pe fructele verzi pot să apară pete mici, de culoare brun-neagră, iar pe fructele coapte pot apărea desene inelare roşii şi galbene, unde epiderma se necrozează şi se adânceşte în pericarp. Prevenire - deoarece nu există tratament pentru această boală, se recomandă utilizarea cu stricteţe a măsurilor profilactice preventive în cultură, precum utilizarea capcanelor lipicioase albastre, pentru monitorizarea apariţiei şi a densităţii populaţiilor de tripşi; tratamente la acoperire cu insecticide specifice, pentru combaterea tripşilor, începând cu faza de răsad; eliminarea plantelor infectate la primele simptome şi arderea lor; distrugerea plantelor-gazdă (buruieni, atât din cultură, cât şi din vecinătatea acesteia); folosirea hibrizilor cu toleranţă la această boală.
Virusul îngălbenirii şi răsucirii frunzelor de tomate - Tomato yellow leaf curl viruse (TYLCV)
Condiţii de infecţie – produce pagube importante la culturile de tomate în zonele cu climat tropical şi subtropical, mai rar în zonele temperate. Virusul este transmis exclusiv prin musculiţa albă a tutunului (Bemisia tabaci), în Europa întâlnindu-se mai des în ţările cu ierni blânde, deoarece vectorul nu supravieţuieşte la temperaturi scăzute. Musculiţa albă a tutunului este dăunător de carantină şi în România. Virusul poate fi găzduit de mai multe plante, fasole, ardei, tomate, unele specii floricole, dar şi buruieni. Simptome - plantele tinere infestate se opresc din creştere, manifestând fenomenul de piticire. Frunzele nu mai cresc, au dimensiuni reduse, cu marginile răsucite în sus, deseori îngălbenite. Florile avortează şi planta nu mai leagă. Dacă infecţia a survenit după legarea fructelor, de cele mai multe ori acestea cad. Virusul infectează şi ardeiul, dar acesta nu prezintă simptome, fiind însă o sursă de infecţie pentru culturile de tomate. Prevenire - nu există tratament pentru această viroză, de aceea măsurile preventive sunt foarte importante; monitorizarea populaţiei şi controlul riguros al musculiţei albe a tutunului, îndepărtarea buruienilor şi a resturilor vegetale imediat după terminarea recoltării, îndepărtarea imediată a plantelor ce prezintă simptome din cultură, folosirea de hibrizi toleranţi la tomate, dar şi de ardei, atunci când sunt plantaţi în apropierea culturilor de tomate.
Molia tomatelor - Tuta absoluta
Descriere - adultul este un fluture mic (molie), cu lungimea de 5-7 mm, de culoare maronie, cu nuanţe de gri închis. Ouăle sunt mici, depuse pe partea inferioară a frunzei. Larva este de culoare alb-verzuie, cu capul negru, iar pupa - maro. Are 12 generaţii pe an. O femelă adult poate avea până la 250 de ouă în timpul vieţii: ciclul total de viaţă este finalizat în 30-40 de zile, depinzând de condiţiile de mediu. Cu cât tempearturile sunt mai crescute, cu atât ciclul de viaţă este mai scurt. La 30 de grade Celsius, ciclul de viaţă al dăunătorului este de 20 de zile. Temperatura minimă de activitate este de 8 grade Celsius. Are patru stadii larvare, iar împuparea are loc în sol, pe suprafaţa frunzelor sau chiar în mine, iernează ca ou, pupă sau adult. Moliile sunt mai active în timpul nopţii şi se ascund printre frunze în timpul zilei. Este foarte dificil de combătut, datorită modului de atac al larvelor - hrănire internă în interiorul galeriilor crescute în frunze, tulpini şi fructe. Mod de dăunare - la început, minele apar ca nişte pete mici pe frunze, de culoare albă, asemănătoare atacului de Liriomyza trifolii (musca minieră). De cele mai multe ori atacul este simultan. Pe măsură ce larvele cresc, aceste pete se mărec şi devin alb-verzui. Minele sunt de formă neregulată, separate sau unite în funcţie de densitatea populaţiei. Dauna este produsă în stadiul de larvă, prin minarea frunzelor pe faţa superioară, precum şi a pieliţei fructelor. În general, aproximativ 90% din ouă sunt depuse în jurul sepalelor şi cam 10% pe fructul verde. Ploile şi umiditatea mai mică de 30% pot afecta dezvoltarea populaţiei. Tuta absoluta este un dăunător foarte flexibil, cu risc ridicat de apariţie a fenomenului de rezistenţă. Din acest motiv nu se utilizează mai mult de 2-3 aplicări cu un produs care are acelaşi mod de acţiune. Culturile horticole atacate sunt: tomatele, ardeiul gras şi vinetele.
Omida fructificaţiilor - Heliothis armigera (Helicoverpa armigera)
Descriere - insecta are 2-3 generaţii pe an (mai-iunie, iulie-august, august-mai) şi iernează în stadiul de pupă în sol, într-o celulă ovală de pământ la adâncimea de 7-25 cm. Adulţii apar primăvara, la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai. Fluturii zboară pe înserate şi noaptea. După 3-5 zile începe depunerea ouălelor, izolat pe frunzele, tulpinile şi pe inflorescenţele bamelor, vinetelor, tomatelor, ardeilor etc. O femelă poate depune între 300 şi 3.000 de ouă. Întreg ciclul de dezvoltare, de la ou până la adult, variază între 35 şi 41 de zile. Mod de dăunare - la apariţie, larvele rod epiderma şi miezul fructelor, bobocii şi florile, apoi pătrund în pulpa fructelor, unde se hrănesc cu seminţele. Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se înnegresc şi cad, iar florile atacate se zbârcesc şi devin brune. În fructele de tomate, ardei şi vinete rod galerii mari, în care se instalează diferite ciuperci, care produc putrezirea lor. În solarii, atacul se manifestă începând de la sfârşitul lunii aprilie. Culturile atacate cu preponderenţă sunt: tomatele, ardeii şi vinetele.
Tripsul tutunului - Thrips tabaci
Descriere - are 3-6 generaţii pe an în câmp şi până la 10 generaţii în condiţii de seră. În câmp, iernează în toate stadiile de dezvoltare, dar cel mai frecvent ca adult, sub resturile vegetale, în frunzar, în ierburi şi în stratul superficial al solului. Primăvara, în câmp, când temperatura aerului depăşeşte 10 grade Celsius, de obicei în prima jumătate a lunii aprilie, apar adulţii, care colonizează la început plantele din flora spontană, iar apoi pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse aproape de nervuri. O femelă poate depune 80-100 de ouă. Larvele apar după 10 zile şi se localizează pe faţa inferioară a frunzelor. Durata unei generaţii în câmp este de 20 30 de zile, iar în condiţii de seră, unde temperatura şi umiditatea sunt optime, o generaţie se dezvoltă în 16-20 de zile. Mod de dăunare - larvele şi adulţii colonizează frunzele, vârfurile vegetative şi florile, sugând seva din ţesuturi. În urma atacului, se formează pete galben-cenuşii sau castaniu-închise, mai ales de-a lungul nervurilor frunzelor. Ţesuturile atacate se necrozează. Atacul este foarte periculos la răsaduri, la atacuri puternice acestea se pot usca în masă. Plantele mai dezvoltate stagnează în creştere în urma atacului, se îngălbenesc şi chiar se usucă. În câmp, atacul este favorizat de vremea secetoasă. Tripsul tutunului este vector principal în transmiterea virusurilor la plante, în special la ardei, tomate şi castraveţi. Culturile atacate cu preponderenţă sunt: tomatele, ardeii, castraveţii, ceapa.
Musca minieră - Liriomyza trifolii
Descriere - în condiţii de seră, poate ajunge până la opt generaţii pe an. Pentru a se putea hrăni, femelele taie frunza, cu conţinutul celular hrănindu-se atât ele, cât şi masculii. După împerechere, ouăle sunt depuse în orificiile de hrănire, în aproximativ 15-20% din totalul lor. O femelă poate depune între 25 şi 600 de ouă, în funcţie de temperatură şi planta-gazdă. O generaţie se dezvoltă în 15-35 de zile. Mod de dăunare - adulţii şi larvele atacă frunzele plantelor. Adulţii produc orificiile de hrănire, care constituie porţi de intrare pentru diferiţi agenţi patogeni. Larvele minează frunzele, rozând galerii în formă de serpentină în miezul acestora. Ca urmare a atacului puternic, frunzele infestate se usucă. Producţiile culturilor atacate suferă pierderi însemnate cantitativ şi sunt depreciate calitativ. Culturile atacate cu preponderenţă sunt: tomatele, ardeii, castraveţii şi vinetele.
 
Victor Vătămanu