Vizita la SCDA Teleorman

_În prima săptămână a lunii octombrie am avut plăcerea să mă alătur unui grup de specialişti din Administraţia Naţională de Meteorologie, care a găzduit întâlnirea cu parteneri europeni în Proiectul INTERREG IVC Nr. 0541R2 WATER CoRe. Prima dezbatere s-a desfăşurat la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Teleorman, unde am avut plăcerea să discutăm cu domnul Emilian Negrilă, director general al Staţiunii.

---

_În toată zona de sud a României, în această toamnă a fost o secetă deosebită, atât seceta solului, cât şi seceta atmosferică. Pregătirea campaniei de toamnă a fost realizată din timp, imediat după recoltarea plantelor din vară. Abordarea structurii de culturi a avut unele particularităţi în această toamnă, în sensul că, anticipând după un an agricol 2010 mediu şi un an agricol 2011 foarte bun, că pot interveni şi ani cu condiţii climatice mai puţin favorabile. Ţinând cont de aceste aspecte, lucrările de pregătire a patului germinativ au fost demarate din timp şi adaptate condiţiilor din toamnă cu temperaturi excesiv de ridicate şi cu deficite hidrice foarte pronunţate pe toată adâncimea de lucrare a solului. A fost însămânţată o suprafaţă de 600 ha cu rapiţă.

Având o tradiţie în cultivarea de orz şi grâu, chiar dacă vor răsări mai târziu, plantele vor fi pregătite tehnologic din adâncimea de semănat şi din densitatea asigurată, astfel încât precipitaţiile care vor veni cu întârziere să sigure o densitate normală a culturii. Nu am avut condiţii absolut favorabile
pentru cultura de păioase, dar şi în astfel de situaţii este bine să se însămânţeze şi să se renunţe complet la arătura de bază. Toate culturile de toamnă au fost înfiinţate numai prin lucrări repetate cu grapele cu discuri, fără scarificare, pentru că la această dată puterea la penetrare a solului prin tracţiunea tractorului este foarte mare.

Eventualele ploi care cad vor îmbunătăţii rezerva de apă în stratul arabil şi vor permite executarea unor lucrări de bază în condiţii favorabile, dar pentru culturile de primăvară. Nu dăm verdicte catastrofice că anul  agricol este compromis, nici vorbă de aşa ceva! Agricultorii ştiu că au mai trecut prin astfel de perioade, cert este că trebuie lucrat foarte bine, tehnic şi atunci reuşita înfiinţării culturilor va fi o certitudine. Avem 3.000 ha pe care le exploatăm, o pondere importantă o reprezintă cultura grâului pentru sămânţă, apoi cultura de orz, foarte căutat de piaţă în acest an. În primăvară, pe restul suprafaţei vom înfiinţa culturi de floarea-soarelui sămânţă, hibrizi de porumb, mazăre, plante medicinale, plante furajere, în aşa fel încât să păstrăm această structură în perioada următoare.

La cultura de orz sămânţă am obţinut pe 250 de hectare 6.800 kg/ha, la cultura grâului, pe 1.120 ha, am obţinut o producţie de 6.600 kg de sămânţă, la cultura de mazăre 4.400 kg/ha, la cultura de năut aproape 2.000 kg/ha, la floareasoarelui de sămânţă 1.400 kg/ha la hibrizi autohtoni. În general, producţiile sunt în medie şi peste medie, toată această cantitate care s-a produs se prelucrează. Exploatarea acestei suprafeţe de teren reprezintă, practic, sursa de venit a Staţiunii şi, cum astăzi nu se mai investeşte deloc în cercetare, este unica sursă de venit, practic cultivăm, producem, vindem, încasăm şi susţinem activitatea.

Este reconfortant să vezi că oameni din diverse zone europene din domeniul agricol se interesează, cer relaţii, vor să ştie ce se întâmplă şi cu această zonă din România. Nu este nici un secret, nu îţi trebuie numai avânt şi bani, dacă nu ai nişte cunoştinţe minime şi o prognoză a evoluţiei condiţiilor climatice pe zona în care te ocupi de agricultură este greu să asiguri stabilitate şi constanţă în producţie. Agricultura este o preocupare, un mod de a fi, iar accentul pus pe această ramură va fi din ce în ce mai puternic, dar el trebuie făcută cu ştiinţă, pe baza unor date certe. Cert este că se simte prezenţa noastră în această zonă, mai ales că pe statul român nu-l costă nimic, iar noi aducem doar plus-valoare. Cine spune că dacă eşti al statului, nu funcţionezi, nu este bine informat, cel puţin din punctul nostru de vedere. Nu cred că i-ar fi stricat statului român să aibă 150 de mii de hectare, pentru că în condiţiile acestea, când avem situaţii cu ani deosebit de secetoşi, dacă nu ai o rezervă de sămânţă adaptată condiţiilor şi aduci rezerve din Franţa, Italia, Austria, unde precipitaţiile sunt duble, nu ai ce să însămânţezi sau însămânţezi, dar cu preţuri foarte mari.