Vlad Alexandru: «Laud pământul românesc şi încurajez micile comasări prin asocieri locale»

Vlad Alexandru, producător agricol din comunca Cuca, judeţul Galaţi, ne-a vorbit despre marea comasare şi despre experienţele din Vest, menţionând că trebuie găsită neapărat o soluţie pentru cei rămaşi în mediul rural, cei care nu se încadrează la ajutoare sociale şi ale căror terenuri vor fi cumpărate şi comasate în curând de oameni potenţi financiar.

Fermierul ne-a povestit despre integrarea producţiei cerealiere cu mica zootehnie, despre viţa-de-vie plantată şi îngrijită prin cea mai nouă tehnologie, precum şi despre accesarea fondurilor europene FEADR. El laudă pământul românesc şi încurajează micile comasări prin asocieri locale de câteva zeci de hectare. Dacă se vrea o comasare de amploare, atunci locuitorilor de la sat trebuie să li se asigure locuri de muncă.

În ceea ce priveşte agricultura autohtonă, Dacian Cioloş, fostul comisar pentru agricultură al Comisiei Europene, preciza că modelul actual se construieşte în jurul unei abordări duale, similare: pe de-o parte sunt fermele mari, care vizează în primul rând performanţa economică, „în mod natural“, iar pe de altă parte, fermele mici sau gospodăriile care sunt legate mai mult de procesul de producţie de subzistenţă sau de semisubzistenţă şi de teritorialitatea dezvoltării agriculturii, decât de cea a lanţului alimentar. În viziunea sa, o altă pârghie prin care se poate genera dezvoltare socială este prin abordarea teritorială integrată de dezvoltare rurală, de creştere a calităţii vieţii în mediul rural, prin dezvoltarea infrastructurii, prin dezvoltarea serviciilor, prin crearea condiţiilor dezvoltării economice, pentru a putea crea şi menţine locuri de muncă. Adică exact ceea ce vrea şi Vlad Alexandru.

Toată lumea vorbeşte despre irigaţii, însă sistemele sunt la pământ. De ce s-a ajuns la situaţia asta?

Vlad Alexandru: La noi s-au distrus voit sistemele de irigaţii. Sunt interese, cred, la nivel de ţară, la nivel de Guvern, să se importe de afară şi produs brut, şi produs finit, în condiţiile în care noi suntem în stare să producem mâncare pentru 100 de milioane de oameni, nu pentru 18-20 de milioane cât suntem noi. La pământul pe care îl avem... Să ştiţi că eu am umblat mai mult de jumătate din Europa, nu sunt un fermier neinformat. Dacă lucrez pământul de atât timp, nu m-a interesat altceva decât cum lucrează ei. Am văzut prin nordul Franţei cartofi semănaţi în piatră. Am fost în Ungaria, Austria, Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Anglia, peste tot, dar n-am văzut pământuri mai productive ca ale noastre. Şi n-am văzut aceşti coloşi de ferme ca la noi. Eu nu sunt contra fermelor prea mari, dar să-mi spună oricine mie, din marea conducere, despre comasarea pământurilor. Eu sunt de acord cu această acţiune de reunire a pământurilor, dar nu coloşi d-ăştia de mii de hectare. Poate în alte ţări merg, dar n-am văzut aşa ceva în ţările în care am fost eu. La noi este altă chestie, eu dau exemplu comuna mea: suntem două mii şi ceva de locuitori, pensionari sunt 50 la sută, restul oamenilor, dacă le-ai comasat pământul, ce fac? Le-ai asigurat loc de muncă? Venit? Nu! Pensie? Nu! Îi ţinem pe ajutoare sociale, bani cheltuiţi anapoda şi nu facem altceva decât să încurajăm nemunca. Bani, milioane şi milioane, se duc în ajutorul social. Şi restul? Ce fac oamenii aceştia? Ce mănâncă? Nici din ajutorul social nu se ajung. Omul nostru n-o să lucreze 1/2 ha singur, tot comasează, dar face asta cu o suprafaţă mai mică, 10 ha etc. Omul acesta mai creşte nişte porci, din care o parte îi valorifică pe piaţă. Dacă i-ai asigura fiecăruia loc de muncă, atunci se justifică marea comasare. Mie să-mi spună cineva ce se întâmplă însă cu omul simplu?

Care este soluţia de redresare din punctul dumneavoastră de vedere?

Soluţia mea este următoarea: asocieri la nivel mic, cu membri susţinuţi de către stat prin fel de fel de credite pe termen mai lung cu dobânzi mai mici. Sunt mulţi tineri care vor să facă agricultură. Eu îi am ca exemplu pe copiii mei, fata a terminat facultatea şi dă licenţa la Agronomie.

Ne-aţi povestit de viticultura pe care o practicaţi în ferma dumneavoastră integrată...

Am investit şi în agricultură, şi în viticultură. Am plantat două hectare de vie cu struguri de masă care nu există în toată zona noastră. Este al doilea an şi am aplicat toată tehnologia disponibilă. Am spalier la 3 metri înălţime, pentru a-i putea pune viţei plasă antigrindină în perioada următoare. Apoi fac un puţ forat şi pun instalaţie de irigare prin picurare.

De unde bani pentru toate acestea?

Băiatul lucrează în străinătate şi trimite bani în ţară; vrea să se stabilească aici. În ţara asta nu putem face bani. Eu am 35 ha în proprietate (în străinătate şi cu 10 ha aş fi fermier mare) şi nu ştiu de la un ciclu agricol la altul dacă-mi mai recuperez banii pe care i-am băgat în pământ în primăvară. Şi totul din cauza secetei, mai exact a lipsei irigaţiilor. Norocul meu este subvenţia asta. Suntem şi în zonă defavorizată din acest an şi vom beneficia de fonduri şi pe aceast segment. Fiica mea a accesat şi fonduri FEADR printr-un proiect depus pe fosta măsură PNDR de tânăr fermier - 112, 25.000 de euro, i-am luat deja şi i-am investit în pământ. Acum stăm la mila Domnului...

N-aţi putut investi şi într-o instalaţie de irigaţii?

O am, dar ce să fac cu ea? De unde să bag apă? Nu este apă. De forat mă lasă, fără nicio problemă, dar n-am bani acum. Eu am avut o asociaţie agricolă de 320 ha, dar am desfiinţat-o din cauză că am rămas în gaura generată de secetă, nu că nu ştiu să fac tehnologie. Singurul om care m-a salvat a fost Adrian Năstase. Poate alţii nu-l iubesc, nici eu nu-l iubesc ca om, poate, dar n-am nimic cu dânsul. Pe guvernarea Năstase am primit 500 de lei noi, toamna, pe fondul secetei. Ne-a dat atunci cupoane de 500 lei/ha şi în primăvară ne-a mai dat 200 de lei la hectar, bani în cont. Ne-a scăpat de datorii. Am plătit peste tot, la furnizorii de inputuri, m-am speriat şi am dat pământul la alţii, pentru că eram la un pas să mă îmbolnăvesc. Doar un om nebun să mai facă agricultură ca noi. Trebuie să fii nebun ca să faci asta, că dacă eşti sănătos te gândeşti mult la banii pe care îi bagi. Eu, la 320 ha, aveam nevoie de cel puţin 5-6 miliarde de lei vechi în primăvară. Cine ştie dacă banii aceştia îi mai recuperez în toamnă.

Profitul este diferit de la an la an. Aşa şi trebuie să fie, până la urmă se lucrează cu natura.

Acum 3 ani a fost secetă şi am vândul porumbul cu 1,2 lei; foarte bun preţul, în condiţiile unei producţii mici. Acum doi ani şi anul trecut am obţinut 7 tone de boabe la hectar şi le-am vândut cu 0,45 lei kilogramul. Cine mi l-a luat? AgriInvest, că eram dator la ei - luasem îngrăşăminte, 7 tone, erbicide, seminţe. M-au şi minţit. Mi-au spus că aceia care lucrează cu ei primesc un preţ mai bun. Când să valorific, am dat două tiruri cu porumb şi am mai rămas şi dator. Norocul meu că am mai avut subvenţia şi le-am achitat datoria. Şi eu cu ce-am mai rămas?

Din ce este compus parcul dumneavoastră agricol?

Am toată gama de utilaje. Tractoare am avut două, dar am renunţat la unul. Am vorbit cu reprezentanţii New Holland şi cred că mă duc să iau unul de la ei, cu o dobândă de 1,9 la sută. Am văzut un tractor de 95 de cai putere. Am un Universal 650 şi nu mă mai ajută la arătură. Ca fapt divers, eu cu Universal 650 am făcut treabă. Am avut trei, dar le-am mai dat. Pe acesta îl mai ţin, pentru că fac lucrări prin vie.

V-aţi dus la bancă pentru finanţarea achiziţiei de utilaje?

Au spus că finanţează ei totul (n.r. - NHR Agropartners). Că tot m-aţi întrebat de bănci, mi-a fost frică să iau bani de la ei. Ei îmi dau bani cât vreau eu. Îi iau, dar ce fac cu ei? Problema este din ce îi dau înapoi?

Ce-aţi plantat în toamnă şi în primăvară?

Pe zona vegetală nu am decât porumb, floarea-soarelui, nişte mazăre furajeră şi orz furajer. Am şi cultură verde - 3 hectare fiica mea şi eu două, pentru care primim o sută şi ceva de euro la hectar. Acolo am fasole şi lucernă.

Aveţi şi animale?

Am porci. Mai exact, vorbim de opt scroafe fătătoare, care îmi produc purcei. La ora actuală am 60 de purcei pentru îngrăşare; am şi vierul meu. Purceii îi vând ca atare, dar şi ca grăsuni, ulterior. M-am gândit să integrez producţia de porumb. La 0,45 lei kilogramul... O remorcă de 5 tone de porumb face 2.500 de lei; eu pe doi porci iau aceiaşi bani. Un porc nu consumă cinci tone, cel mult două tone. Eu le bag în reţeta furajeră şi mazăre, orz, grâu şi nişte calciu. De asta am integrat puţin, să mai recuperez din bani.

Cum a fost cu cererea de plată?

Pentru mine n-a fost greu, pentru că ştiu despre ce este vorba. La primărie le-a băgat imediat în program totul salariaţilor de acolo, să le fie mai uşor. Când ne-am dus, ne-au eliberat hârtiile repede; s-au descurcat. Alte primării, nu. Să o luăm pe altă parte, se cer cam multe hârtii. Dacă anul acesta eu fac copii după actele de proprietate o dată, fac copii după contractele de arendare o dată, de ce îmi ceri în fiecare an să-ţi aduc atâtea documente, dosare?

Ei ceruseră la un moment dat acte pe loturile necomasate, fiecare proprietar unde avea localizat terenul.

Asta nu se va putea face niciodată la noi. Am schimbat pământul şi ne-am comasat la înţelegere. Dacă era să fie aşa, aş fi fost obligat să lucrez într-un loc 3 hectare, în altul 4, în celălalt unul, chiar şi 1/2 ha. Cum să-l mai comasez? Ar fi fost strigător la cer să vezi o bandă de mazăre, una de orz etc.; o nebunie. Sunt nişte oameni puşi pe posturi care habar n-au de agricultură, sunt paraleli precum două linii de cale ferată.

Ionel VĂDUVA