Vom mai pune pe masa produse romanesti?

Dr. ing. Cătălin Aurelian ROȘCULETE

Subvențiile directe la hectar acordate agricultorilor, fie că și-au lucrat terenul, fie că nu, nu au fost până în acest moment monitorizate, efectele investițiilor nefiind cunoscute de autorități. Așa se face că aproximativ 1,7 mld. euro au intrat, din 2007 până acum, în buzunarele proprietarilor care și-au lăsat terenul pârloagă, adică peste 400 mil. euro anual. La această sumă se adaugă piața neagră a cerealelor și produselor alimentare, estimată la aproximativ 3 mld. euro pe an.

---

Produsele agricole primare vândute fără acte plasează România pe ultimele locuri în Europa la capitolul productivitate, iar lipsa piețelor pentru micul agricultor îl face pe consumatorul român să caute cu insistență hipermarketurile. Exportăm vaci și viței, dar apoi plătim peste 45 de milioane de euro pe carnea de vită din import, iar pentru a avea un miel pe masa de Paște trebuie să apelăm la abatoarele din Bulgaria. Lanțurile de hipermarketuri preferă roșiile din Turcia, în timp ce produsele locale se strică pe marginea șantului sau pe puținele tarabe din piețe, pentru că agricultorii nu au spații de colectare, sortare și depozitare. Producătorii de oleaginoase și cereale își vând marfa la negru, la prețuri foarte mici, din lipsa propriilor spații de depozitare.

Strategia pe termen mediu și lung a sectorului agricol trebuie să cuprindă comasarea terenurilor, investiții masive în producția agricolă și cea zootehnică șimai ales în valorificarea acestora, pentru ca rezultatul, cel asteptat de întreaga economie, să se vadă în creșterea Produsului Intern Brut (PIB). Este nevoie de o schemă de ajutor de stat care să sprijine cumpărarea de teren în scopul comasării pentru mărirea dimensiunii fermelor familiale, măsură ce poate fi luată de autorități pentru ca terenul agricol să devină oarecum rentabil. În ultimii ani, calitatea producției agricole s-a îmbunătățit, o parte din agricultori este mult mai atentă la cerințele procesatorilor.

Agricultura trebuie susținută financiar pentru atingerea obiectivului european de a asigura securitatea alimentară, de a pune pe masa consumatorilor produse de calitate și la prețuri rezonabile. Pentru a stimula consumul și a diminua piața neagră ar trebui diminuată TVA la produsele din întreg lanțul industriei alimentare la 5%, atât la lapte, carne, panificație, cât și la fructe, castraveți sau lobodă. Pe agricultorul român îl sperie TVA și atunci preferă să nu mai producă sau să nu declare ce produce. Garantat, veniturile vor crește dacă evaziunea va scădea, va crește baza de impozitare și vor scădea și prețurile, ceea ce va determina o creștere a consumului. Pare o idee perimată, dar statul trebuie să își asume acest risc. Se solicită în fiecare zi agricultorului să-și sporească competitivitatea, însă aceluiași agricultor i se taie subvențiile, iar eu nu cunosc o agricultură din această lume care să funcționeze fără subvenții și pe o piață dezorganizată. Statul trebuie să pompeze bani în infrastructura mare de management al apei (irigații, desecări, protecția împotriva inundațiilor, drumuri agricole și forestiere), trebuie dezvoltată și infrastructura de cercetare agricolă și de control (laboratoare de control, testare etc.), în timp ce sectorul privat trebuie să investească în agricultură și în sectorul de procesare, pentru că agricultură nu înseamnă doar producție de cereale, ci transformarea acestora în produse cu valoare adăugată mare.

Exportul materiei prime (grâu, rapiță, porumb, floarea-soarelui) este o crimă, iar absența politicilor (comerciale, fiscale etc.) cu privire la procesarea și valorificarea acestora va costa foarte mult România în viitor.

Cum poți să te bați cu produsele celorlalți agricultori europeni care sunt bine stimulate și care beneficiază în plus de o infrastructură agricolă extrem de bine pusă la punct? Prin „bunăvoința” Ministerului Agriculturii, statul român ar putea ajuta agricultorii, prin stimularea creării unei burse a cerealelor sau prin crearea unui fond național de risc, care să cumpere întreaga producție și apoi să mențină constant prețul cerealelor tot timpul anului. Relansarea agriculturii nu se poate face fără investiții coerente, fără credite cu dobânzi reduse și infuzie de capital serios. Un ajutor real este taxarea inversă a TVA, care ar micșora semnificativ piața la negru.

În prezent, trei sferturi din terenul agricol este lucrat de gospodarii cu o medie de 3 hectare de teren pe gospodărie și doar un sfert de ferme mari care dețin mii sau zeci de mii de hectare. Acesta este și motivul pentru care mare parte din producție se tranzacționează la negru, micii agricultori, decapitalizați, preferând să o vândă imediat ce au recoltat-o, direct de pe câmp.

revista, agricultura, analiza, produse romanesti, fermieri, producatori agricoli, procesatori, hipermarket, subventii, investitii, financiar